Hey, m-am decis sa postez un fic care nu-mi apartine , insa mi-a placut enorm de mult. Eu numai l-am adaptat anime-ului Naruto :)
Spor la citit ;)
Meli&Co
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.
CAPITOLUL 1. NIMIC NOU SUB SOARE
SAKURA P.O.V.
- Haide, haide! mi-am rugat vechea camioneta in timp ce conduceam spre scoala.
A te trezi tarziu in prima zi de scoala, dupa vacanta de primavara nu era o idee chiar atat de buna… Si asta daca voiam sa-mi mentin perfectul meu record, ceea ce ma straduiam sa fac.
Insa stiam ca notele mele extrem de bune si recordul fara pata erau, cel mai probabil, cauzate de lipsa mea de popularitate. Adica, nu ma suparam daca oamenii spuneau tot felul de chestii urate pe la spatele meu, si chiar in fata mea, dar era putin aiurea sa nu am pe nimeni sa ma sprijine. Sau pe cineva care sa vorbeasca civilizat cu mine. Asta chiar este tot ce cer de la viata.
Mda, stiu ca o fata noua incepe scoala astazi, am raspuns unui gand trecator, dar nu aveam prea mari sperante in legatura cu ea. Ea era ruda cu Sasuke Uchiha; iar asta va asigur ca spune totul.
Sasuke Uchiha era rebelul scolii, baiatul rau. Desigur, era cel mai sexy tip din lume si fiecare fata din scoala si-ar fi vandut sufletul pentru el… in afara de mine. Ochii lui uimitori, negrii ca taciunele, parul lui ciudat negru si muschii socanti nu ma afectau cu nimic. Da, el este un tip superb si nu mi-e frica sa admit asta, dar niciodata nu trebuie sa te iei dupa aparente. Iar eu stiam ce era in spatele aparentelor: un „crai” usuratic, care nu dadea doi bani pe fetele pe care, cu un zambet, le ametea si le scotea la o aventura de o noapte, dupa care le zvarlea ca pe niste carpe, fara sa-i pese ca le frangea inimile. Dar paream sa fiu singura fata din liceul “Konoha” care vedea asta. Sau singura careia ii pasa. Ma rog, ati prins ideea.
Era un lucru bun ca il uram, deoarece se vedea de la posta ca si el ma ura pe mine. Acesta fusese un fapt evidentiat de multe ori, cel mai recent acum doua zile.
Am oftat in timp ce parcam masina in spatiul meu. Nu aveam spatii de parcare aliniate sau chestii de genul, dar eu parcam acolo de cand incepusem sa invat aici. Probabil din cauza ca era cel mai indepartat loc de scoala; un proscris, ca mine.
Mi-am insfacat ghiozdanul si am sarit afara din camioneta, incepand sa fug prin ploaia care era nelipsita, aici, in Konoha. M-am miscat cat de repede am putut, iar clopotelul suna exact dupa ce eu m-am lasat sa cad in scaunul meu. Imediat ce mi-am tras suflul si am citit de cateva ori lectia, mi-am scos copia din La Rascuce De Vanturi si am inceput sa citesc.
Doar dupa cateva minute dupa ce am ajuns eu, doamna Kurenai intra pe usa.
- Buna dimineata, clasa. Asezati-va, va rog.
Nu se schimba nimic. Zumzaiala convorbirilor continua netulburata. Doamna Kurenai absorbi o gura mare de aer si tipa:
- Taceti din gura!
Ca prin minune, toti se linistira.
- Multumesc, spuse doamna Kurenai.
Am ignorat-o si mi-am infundat nasul mai adanc in cartea mea. Eram atat de absorbita incat nu am observat linistea relativ ciudata ce cuprinse camera cand usa se deschise, apoi se inchise la loc. Nu am observat schimbarea decat atunci cand o voce de clopotel incepu sa vorbeasca.
- Um… imi pare rau ca am intarziat, doamna, spunea ea.
Intr-un sfarsit, m-am uitat si eu in sus pentru a ma holba, ca toata lumea, la fata care statea in cadrul usii.
Avea un par lung, negru ca abanosul aranjat in toate partile, ca la un arici, deasupra ochilor de un albastru stralucitor, ca seninul cerului de vara. Era mica si scunda – imi amintea de un spiridus – si ceea ce purta erau fara doar si poate de firma. Puteam practic sa aud toti baietii din clasa palpitand. Mi-am dat ochii peste cap: noul Uchiha.
- Ah… Tu trebuie sa fii Hinata Uchiha, spuse doamna Kurenai si puteam spune ca incerca din toate puterile sa nu fie dezagreabila. Parea sa-i fie greu si nu o acuzam; adica, numai cu cateva saptamani in urma cel mai „faimos” baiat din scoala a aruncat o caramida prin geamul masinii ei pentru ca il notase cu un foarte meritat F, iar acum, sora lui statea in fata ei.
- Da, replica Hinata Uchiha. Iertati-ma pentru intarziere. Fratele meu ne-a condus la scoala – cred ca asta inseamna ceva.
- Poti sa spui asta din nou, mormai doamna Kurenai. Scutura din cap si flutura mana ingaduitoare. Ia loc.
Ochii frumosi ai Hinatei zburara deasupra clasei in cautarea unui loc liber. Din locul meu, din spate, i-am putut vedea pe toti colegii mei intepenind, o exteriorizare a dorintei ca ea sa se aseze langa ei. Pentru o clipa, era ca si cum le puteam citi mintile: Hinata arata super si ii va apropia de Sasuke. Mi-am dat ochii peste cap si eram cat pe-aci sa ma apuc de citit, cand Hinata facu ceva ce ma uimi. Ranji radioasa in timp ce trecea printre banci, si se aseza in locul liber de langa mine.
Am clipit socata. Scuzati-ma, dar in ce ciudata dimensiune paralela ar vrea un Uchiha sa stea langa mine?
- Salut, spuse ea zambind.
- Uh… buna, am murmurat. Puteam simti privirile colegilor gaurindu-ma, dar i-am ignorat.
- Ai avut o vacanta buna?
- Um… da, cred. A fost… linistita, am replicat pe jumatate sincera. Nu chiar atat de linistita, mai mult… plictisitoare. Dar tu? am intrebat-o.
- Desigur ca da! Am mers la o gramada de magazine! exclama ea cu ochii stralucind.
M-am luptat cu impulsul usor de explicat de a-mi da ochii peste cap. Ce era cu fete si cumparaturile, oricum? Eu chiar nu ma potrivesc in tiparul de adolescent tipic – cel mai probabil o alta cauza pentru lipsa de popularitate, la naiba – dar nu puteam vedea ce era atat de distractiv la cumparaturi oricum. Poate eu si Hinata nu ne vom intelege prea bine. Mai ales cand va afla ca toata scoala ma uraste.
- Eu am fost inainte la o scoala in Biloxi, dar nu mi-a placut prea mult, asa ca parintii mei au spus ca pot veni aici cu fratele meu, continua Hinata.
- Sasuke, am marait eu.
- Il cunosti? Sprancenele ei fin desenate se unira.
- Eu… m-am blocat la timp, inainte sa spun „il urasc” cum intentionam. Asta nu cred ca i-ar veni bine la inima Hinatei. Il… Il cunosc, am continuat. Sunt fortata sa stau cu el la Biologie.
Bravo Sakura, ai dat-o in bara si mai rau. Asta este ideea ta despre magulire?
- Oh. Hinata se holba la mine pentru un moment. Imi venea sa-mi trag palme singura, daca treaba asta nu ar face-o Hinata sau unul dintre asa-zisii „prieteni” ai fratelui ei, daca afla ce spusesem.
- Scuze, i-am spus tinandu-mi privirea in carte.
- Am sa-ti dau un sfat, murmura ea.
Fu randul meu sa ma holbez la ea.
- De ce?
- Pentru ca pari o persoana draguta. Sunt sigura ca ne vom imprieteni, si nu vreau sa-ti distrugi viata, replica Hinata
- Um… bine. Nu ma puteam gandi la altceva ce puteam spune.
- Nu-ti da intalniri cu fratele meu. Nu vorbi cu fratele meu. La naiba, stai departe de fratele meu! spuse ea cu dintii inclestati.
A spune ca eram surprinsa nu ar fi exprimat ceea ce simteam acum. De ce as vrea eu sa fiu pe undeva pe langa Sasuke Uchiha? Si de ce mi-ar da el voie s-o fac? Doamne. Cred ca va afla adevarul in curand.
- Nu te ingrijora. Asta nu are sa se intample, am spus dupa o pauza destul de lunga.
- Nu, vorbesc serios! exclama Hinata neparand sa proceseze cuvintele mele. El este un porc arogant si… stai, ce-ai spus?
- Il urasc pe fratele tau. El este un porc arogant, ceva gen playboy. Nu vreau sa te jignesc pe tine, tu esti draguta, dar asta-i adevarul.
- Spune inca odata? se holba Hinata la mine cu ochii cat cepele.
- Playboy, crai… ma rog, sunt alte denumiri pentru un barbat care…
- Da, stiu ce vrei sa spui cu asta! Dar tocmai ai spus ca il urasti pe fratele meu? Hinata arata total socata, de parca vazuse o vaca sarind peste Luna.
- Da, am spus incet, nefiind singura daca a fost ofensata, asa ca am adaugat: Sentimentul este reciproc oricum.
- Reciproc? Adica, te uraste si el? intreba masurandu-ma de sus pana jos in timp ce eu dadeam din cap. Sunt surprinsa, continua ea. Tu pari a fi tipul lui.
Am tremurat.
- Are un tip? Credeam ca orice parasuta este tipul lui daca este de acord in a se culca cu el cand are el chef. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am amintit ca Hinata era sora lui.
Din nou.
- Scuze.
Dar, spre usurarea mea, ea radea.
- Asta este foarte adevarat, spuse ea, si nu m-ai jignit deloc. Nu am ce face daca sunt ruda cu el, si sper ca asta nu va fi un obstacol in drumul prieteniei noastre. Cred ca o sa ne intelegem perfect. Ranji la mine. Unite de ura impotriva fratelui meu. Nu am crezut ca voi intalni o alta fata care nu-l idolatrizeaza.
Fu randul meu sa rad. Poate am gresit inainte; poate Hinata si cu mine putem fi prietene pana la urma…
Sper ca v-a placut :)
Spor la citit ;)
Meli&Co
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.
CAPITOLUL 1. NIMIC NOU SUB SOARE
SAKURA P.O.V.
- Haide, haide! mi-am rugat vechea camioneta in timp ce conduceam spre scoala.
A te trezi tarziu in prima zi de scoala, dupa vacanta de primavara nu era o idee chiar atat de buna… Si asta daca voiam sa-mi mentin perfectul meu record, ceea ce ma straduiam sa fac.
Insa stiam ca notele mele extrem de bune si recordul fara pata erau, cel mai probabil, cauzate de lipsa mea de popularitate. Adica, nu ma suparam daca oamenii spuneau tot felul de chestii urate pe la spatele meu, si chiar in fata mea, dar era putin aiurea sa nu am pe nimeni sa ma sprijine. Sau pe cineva care sa vorbeasca civilizat cu mine. Asta chiar este tot ce cer de la viata.
Mda, stiu ca o fata noua incepe scoala astazi, am raspuns unui gand trecator, dar nu aveam prea mari sperante in legatura cu ea. Ea era ruda cu Sasuke Uchiha; iar asta va asigur ca spune totul.
Sasuke Uchiha era rebelul scolii, baiatul rau. Desigur, era cel mai sexy tip din lume si fiecare fata din scoala si-ar fi vandut sufletul pentru el… in afara de mine. Ochii lui uimitori, negrii ca taciunele, parul lui ciudat negru si muschii socanti nu ma afectau cu nimic. Da, el este un tip superb si nu mi-e frica sa admit asta, dar niciodata nu trebuie sa te iei dupa aparente. Iar eu stiam ce era in spatele aparentelor: un „crai” usuratic, care nu dadea doi bani pe fetele pe care, cu un zambet, le ametea si le scotea la o aventura de o noapte, dupa care le zvarlea ca pe niste carpe, fara sa-i pese ca le frangea inimile. Dar paream sa fiu singura fata din liceul “Konoha” care vedea asta. Sau singura careia ii pasa. Ma rog, ati prins ideea.
Era un lucru bun ca il uram, deoarece se vedea de la posta ca si el ma ura pe mine. Acesta fusese un fapt evidentiat de multe ori, cel mai recent acum doua zile.
Am oftat in timp ce parcam masina in spatiul meu. Nu aveam spatii de parcare aliniate sau chestii de genul, dar eu parcam acolo de cand incepusem sa invat aici. Probabil din cauza ca era cel mai indepartat loc de scoala; un proscris, ca mine.
Mi-am insfacat ghiozdanul si am sarit afara din camioneta, incepand sa fug prin ploaia care era nelipsita, aici, in Konoha. M-am miscat cat de repede am putut, iar clopotelul suna exact dupa ce eu m-am lasat sa cad in scaunul meu. Imediat ce mi-am tras suflul si am citit de cateva ori lectia, mi-am scos copia din La Rascuce De Vanturi si am inceput sa citesc.
Doar dupa cateva minute dupa ce am ajuns eu, doamna Kurenai intra pe usa.
- Buna dimineata, clasa. Asezati-va, va rog.
Nu se schimba nimic. Zumzaiala convorbirilor continua netulburata. Doamna Kurenai absorbi o gura mare de aer si tipa:
- Taceti din gura!
Ca prin minune, toti se linistira.
- Multumesc, spuse doamna Kurenai.
Am ignorat-o si mi-am infundat nasul mai adanc in cartea mea. Eram atat de absorbita incat nu am observat linistea relativ ciudata ce cuprinse camera cand usa se deschise, apoi se inchise la loc. Nu am observat schimbarea decat atunci cand o voce de clopotel incepu sa vorbeasca.
- Um… imi pare rau ca am intarziat, doamna, spunea ea.
Intr-un sfarsit, m-am uitat si eu in sus pentru a ma holba, ca toata lumea, la fata care statea in cadrul usii.
Avea un par lung, negru ca abanosul aranjat in toate partile, ca la un arici, deasupra ochilor de un albastru stralucitor, ca seninul cerului de vara. Era mica si scunda – imi amintea de un spiridus – si ceea ce purta erau fara doar si poate de firma. Puteam practic sa aud toti baietii din clasa palpitand. Mi-am dat ochii peste cap: noul Uchiha.
- Ah… Tu trebuie sa fii Hinata Uchiha, spuse doamna Kurenai si puteam spune ca incerca din toate puterile sa nu fie dezagreabila. Parea sa-i fie greu si nu o acuzam; adica, numai cu cateva saptamani in urma cel mai „faimos” baiat din scoala a aruncat o caramida prin geamul masinii ei pentru ca il notase cu un foarte meritat F, iar acum, sora lui statea in fata ei.
- Da, replica Hinata Uchiha. Iertati-ma pentru intarziere. Fratele meu ne-a condus la scoala – cred ca asta inseamna ceva.
- Poti sa spui asta din nou, mormai doamna Kurenai. Scutura din cap si flutura mana ingaduitoare. Ia loc.
Ochii frumosi ai Hinatei zburara deasupra clasei in cautarea unui loc liber. Din locul meu, din spate, i-am putut vedea pe toti colegii mei intepenind, o exteriorizare a dorintei ca ea sa se aseze langa ei. Pentru o clipa, era ca si cum le puteam citi mintile: Hinata arata super si ii va apropia de Sasuke. Mi-am dat ochii peste cap si eram cat pe-aci sa ma apuc de citit, cand Hinata facu ceva ce ma uimi. Ranji radioasa in timp ce trecea printre banci, si se aseza in locul liber de langa mine.
Am clipit socata. Scuzati-ma, dar in ce ciudata dimensiune paralela ar vrea un Uchiha sa stea langa mine?
- Salut, spuse ea zambind.
- Uh… buna, am murmurat. Puteam simti privirile colegilor gaurindu-ma, dar i-am ignorat.
- Ai avut o vacanta buna?
- Um… da, cred. A fost… linistita, am replicat pe jumatate sincera. Nu chiar atat de linistita, mai mult… plictisitoare. Dar tu? am intrebat-o.
- Desigur ca da! Am mers la o gramada de magazine! exclama ea cu ochii stralucind.
M-am luptat cu impulsul usor de explicat de a-mi da ochii peste cap. Ce era cu fete si cumparaturile, oricum? Eu chiar nu ma potrivesc in tiparul de adolescent tipic – cel mai probabil o alta cauza pentru lipsa de popularitate, la naiba – dar nu puteam vedea ce era atat de distractiv la cumparaturi oricum. Poate eu si Hinata nu ne vom intelege prea bine. Mai ales cand va afla ca toata scoala ma uraste.
- Eu am fost inainte la o scoala in Biloxi, dar nu mi-a placut prea mult, asa ca parintii mei au spus ca pot veni aici cu fratele meu, continua Hinata.
- Sasuke, am marait eu.
- Il cunosti? Sprancenele ei fin desenate se unira.
- Eu… m-am blocat la timp, inainte sa spun „il urasc” cum intentionam. Asta nu cred ca i-ar veni bine la inima Hinatei. Il… Il cunosc, am continuat. Sunt fortata sa stau cu el la Biologie.
Bravo Sakura, ai dat-o in bara si mai rau. Asta este ideea ta despre magulire?
- Oh. Hinata se holba la mine pentru un moment. Imi venea sa-mi trag palme singura, daca treaba asta nu ar face-o Hinata sau unul dintre asa-zisii „prieteni” ai fratelui ei, daca afla ce spusesem.
- Scuze, i-am spus tinandu-mi privirea in carte.
- Am sa-ti dau un sfat, murmura ea.
Fu randul meu sa ma holbez la ea.
- De ce?
- Pentru ca pari o persoana draguta. Sunt sigura ca ne vom imprieteni, si nu vreau sa-ti distrugi viata, replica Hinata
- Um… bine. Nu ma puteam gandi la altceva ce puteam spune.
- Nu-ti da intalniri cu fratele meu. Nu vorbi cu fratele meu. La naiba, stai departe de fratele meu! spuse ea cu dintii inclestati.
A spune ca eram surprinsa nu ar fi exprimat ceea ce simteam acum. De ce as vrea eu sa fiu pe undeva pe langa Sasuke Uchiha? Si de ce mi-ar da el voie s-o fac? Doamne. Cred ca va afla adevarul in curand.
- Nu te ingrijora. Asta nu are sa se intample, am spus dupa o pauza destul de lunga.
- Nu, vorbesc serios! exclama Hinata neparand sa proceseze cuvintele mele. El este un porc arogant si… stai, ce-ai spus?
- Il urasc pe fratele tau. El este un porc arogant, ceva gen playboy. Nu vreau sa te jignesc pe tine, tu esti draguta, dar asta-i adevarul.
- Spune inca odata? se holba Hinata la mine cu ochii cat cepele.
- Playboy, crai… ma rog, sunt alte denumiri pentru un barbat care…
- Da, stiu ce vrei sa spui cu asta! Dar tocmai ai spus ca il urasti pe fratele meu? Hinata arata total socata, de parca vazuse o vaca sarind peste Luna.
- Da, am spus incet, nefiind singura daca a fost ofensata, asa ca am adaugat: Sentimentul este reciproc oricum.
- Reciproc? Adica, te uraste si el? intreba masurandu-ma de sus pana jos in timp ce eu dadeam din cap. Sunt surprinsa, continua ea. Tu pari a fi tipul lui.
Am tremurat.
- Are un tip? Credeam ca orice parasuta este tipul lui daca este de acord in a se culca cu el cand are el chef. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am amintit ca Hinata era sora lui.
Din nou.
- Scuze.
Dar, spre usurarea mea, ea radea.
- Asta este foarte adevarat, spuse ea, si nu m-ai jignit deloc. Nu am ce face daca sunt ruda cu el, si sper ca asta nu va fi un obstacol in drumul prieteniei noastre. Cred ca o sa ne intelegem perfect. Ranji la mine. Unite de ura impotriva fratelui meu. Nu am crezut ca voi intalni o alta fata care nu-l idolatrizeaza.
Fu randul meu sa rad. Poate am gresit inainte; poate Hinata si cu mine putem fi prietene pana la urma…
Sper ca v-a placut :)
Edit by Denny : Ti-am editat culoarea scrisului deoarece userii normali nu au voie sa posteze cu diferite culori, in plus nu e estetic. Te-as sfatui sa lasi asa cum este fontul deaorece cel care-l folosesti tu este prea mic, e si italic, si iti deranjeaza ochiul cand citesti. De asmenea te-as ruga sa pui un disclaimer mai evident. Multumesc~