Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Plătind cu viaţa

#27
Helăăăăăău. * câte ă-uri : ]] *
Well, în sfârşit am venit şi cu continuarea. Thx a lot pentru părerile lăsate, mă bucur tare mult că vă place ficul. x3 Oh, well, fără alte comentarii or stuff like that vă urez:
Lectură plăcută! ^^


Capitolul ÅŸapte.


Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm.


Ţipam. Nu, nu e corect aşa. Strigam printre suspine, pe-un glas tremurat şi deja răguşit să-l lase în pace. Nu mă auzea. Aveam senzaţia că pământul îmi fugea de sub picioare şi că lumea mea, ce cu zece minute în urmă fusese cea mai colorată, acum se sfârşea.
Era gălăgie în jurul nostru, agitaţie, trupa nu se mai afla pe scenă de două minute sau chiar mai mult, nici că le mai acordasem atenţie. Deşi majoritatea persoanelor plecaseră liniştiţi spre casă, în jurul nostru se crease un cerc de oamenii care urlau parcă fascinaţi de 'spectacolul' la care deveniseră doar simpli spectatori.
Lumea, încă o dată, îmi dovedea cât de josnici puteam fi. Cât de mult se putea coborâ omenirea, la stadiul de animal turbat.

Mi-am subţiat buzele într-un mod parcă trist şi m-am apropiat de cei doi. De Mark şi Dimitri. Blondul îl lovi în abdomen, iar Dimitri se strâmbă, scârşni din dinţi şi-l lovi la rândul său în faţa, spărgându-i buza.
- Încetaţi! am strigat brrusc şi imediat m-am pus între ei, înainte ca Mark să-l lovească pe şaten. Pumnul său era la câţiva centimetri de faţa mea, iar eu am tresărit când mi-am dat seama de acest lucru, lipindu-mi mai mult trupul de-al lui Dimitri. Acesta şi-a pus o mână pe talia mea, aruncându-i o privire plină de venin blondului, parcă spunându-i să plece, altfel îl omoară cu mâna sa.
- Ne mai evdem noi, profule! l-am auzit pe Mark spunând, pe-un ton acru şi mi-a aruncat o privire scurtă, dar totuşi plină de regret, apoi s-a îndepărtat de noi, în timp ce-şi scotea telefonul şi formă un număr.
După ce a dispărut din raza mea vizuală, iar lumea a început să se risipească, m-am întors către Dimitri, privindu-l uşor îngrijorată.
- Sunt bine, mi-a zâmbit el mai mult chinuit, parcă răspunzându-mi la întrebările puse din priviri. Nu trebuie să-ţi faci griji, a continuat acesta şi m-a ciufulit, iar eu m-am încruntat vizibil deranjată de acest gest. Deşi cu câteva minute în urmă se luase la bătaie cu Mark, acum l-aş fi plesnit şi eu. Se părea, din păcate, că nu renunţa nicidecum la obişnuinţa de a mă tachina sau lucruri de genul.
- Eşti sigur? Adică ai buza spartă, fac pariu că te doare ceva şi..eu..îmi cer scuze, am mormăit pe-un ton mai mult şoptit şi m-am uitat în altă parte.
- Nu trebuie să-ţi ceri scuze, puştoaico! Hai la mine, să mă 'refac' şi vedem acolo ce facem, da? spuse şi continuă să zâmbească, punându-şi mâna după umerii mei.
Am murmurat un 'bine' mai mult obligată, căci mă gândeam că ar fi poate drăguţ din partea mea să mă duc cu el, apoi puteam pleca. Acesta a luat-o uşor la pas şi eu l-am urmat, ridicându-mi privirea spre cerul frumos înstelat.
Şi totuşi mă întrebam de ce tot zâmbea. Ce motiv avea să facă asta ? Fiindcă eram cu el? Mie-mi venea să râd, de fapt. De ce? La naiba, că nici nu cunoşteam motivul. Poate că doream să râd într-un mod isteric, ca o tipă care şi-a pierdut familia - nu că eu aveam una în adevăratul sens al cuvântului - ; care suferă de-o boală gravă - sufeream de una, încă necunoscută - ; pe care toţi prietenii o părăsiseră şi n-avea un umăr pe care să plângă. Oh, da. Şi după această criză de isterie, aveam să încep să vărs lacrimi pline de amărăciune şi ură, fiindcă mereu se întâmpla aşa. Mă loveam, din păcate, cu capul de realitate şi desigur, îmi dădeam seama că viaţa te joacă pe degete, nu tu pe ea. Sau nu tot timpul. Doar uneori, dar acele dăţi când se întâmpla asta, durea. Era exact ca o durere cruntă, crudă, ce parcă pe minea reuşea să mă ucidă încetişor şi sinceră să fiu, eu n-aveam idee de firul cui mă ţineam pentru a rămâne vie, pentru a fi ok şi pentru a nu mă pierde într-un labirint din care n-aş mai fi avut scăpare.

Am tresărit puternic când un glas cunoscut mi-a inundat urechile. Buzele mi s-au subţiat într-o linie uşor crispată, iar privirea-mi ce parcă strălucea jucăuşă s-a îndreptat spre persoana ce-mi vorbise. Era chiar şatenul, proful, Dimitri, ce dădea din gură şi eu nu-l auzeam. De fapt, o făceam, dar mă simţeam extrem de departe de el, de parcă vocea sa ar fi fost pentru mine un nenorocit de ecou.
- ...N-am dreptate ? l-am auzit spunând şi mi-a aruncat un zâmbet de-al său, deşi chinuit căci sigur îl durea ceva, tot atrăgător şi plin de încredere.
- Ce? Ăh, ba da. Ba da, ai! Da, da; l-am aprobat, deşi n-aveam idee despre ceea ce vorbise. I-am zâmbit pentru că trebuia, ca nu cumva să creadă că nu fusesem atentă la el şi mare mirarea mi-a fost să descopăr că ajunsesem în faţa blocului său.
- Mă gândeam eu! Ei bine, de acum înainte ai să stai la mine. Nu degeaba am o cameră liberă, plus faptul că nu prea cred că ar fi tocmai bine să te întorci la Mark, mi-a spus pe un ton plăcut şi pupilele mele s-au mărit treptat, iar buzele au rămas între-deschise. Mai bine nu-l aprobam. Cum să stau la el? Adică da, avea dreptate în legătură cu Mark, dar puteam sta şi acasă, deşi acolo nu m-aş fi întors nici dacă cineva mi-ar fi luat gâtul.
- Dar...ei bine, nu pot. Adică gândeşte-te şi tu, ce-ar crede lumea despre asta? i-am spus destul de calmă în timp ce intram în bloc, căci el îmi deschisese uşa. Nu locuia în cine-ştie ce incintă luxoasă, dar trebuia să recunosc că cel în care ne aflam noi arăta destul de bine, şi liftul nu părea unul chiar...obişnuit.
- Nu-mi pasă de părerea altora, sincer să fiu. Ştiu, sunt profesor şi ar părea un lucru ieşit din comun să...
Dar s-a oprit. Ceva din acea propoziţie nu putea fi pronunţat în faţa mea, mie şi nici în acel moment, aşa că doar a clătinat din cap, şi-a strâmbat slab buzele sângerii şi a intrat în lift după mine. N-am spus nimic, de fapt, nu doream să spun ceva căci presupuneam că ştiam ce dorise să spună. Inima deja începuse să-mi bată cu două sute de kilometri pe oră, căci dacă propoziţia aceea ar fi fost completă, sigur ar fi sunat ceva de genul: „Ştiu, sunt profesor şi ar părea un lucru ieşit din comun să fiu cu o elevă.” ; şi dacă ar fi fost aşa, eu cum aveam să reacţionez? De fapt, de ce mă gândeam la astfel de lucruri?

Am clătinat parcă revoltată de propriile-mi gânduri şi am oftat, aruncându-i o scurtă privire lui Dimitri. Îşi dăduse cămaşa jos, rămânând într-un simplu maieu alb, iar acum se uita undeva la perete, gânditor. Când am dat să spun ceva, liftul a ajuns la etajul opt şi eu am ieşit prima, urmată îndeaproape de Dimitri ce-şi dregea glasul.
- Ce e? l-am întrebat şi mi-am arcuit finuţ o sprânceană, dându-mă din faţa lui pentru a-l lăsa să deschidă uşa.
- Nimic, a mormăit şi a evitat să mă privească, făcându-mă să mă încrunt într-un mod ce arăta clar că mă deranja felul în care se comporta. Încercând să evit o ceartă ce sigur avea să fie urâtă, mi-am coborât privirea spre cartela ce-o avea în mână. Aha, deci uşa lui nu se deschidea cu o cheie.
Într-un sfârşit, mai exact după zece secunde, timp care mie mi se păruse că durase ani, am intrat în superbul apartament. Şi da, aveam dreptate când îl numeam aşa. Holul, care avea parchet laminat şi-o oglindă imensă, ovală cu multe poze lipite în jurul ei, ducea spre living-ul spaţios, cu o canapea din piele neagră, două fotolii din acelaşi material, iar în mijloc se afla un covoraş alb, pufos. Am putut observa, deasemenea, că nu avea televizor, ci o bibliotecă ce se întindea pe întreg peretele, plină de tot felul de cărţi. Într-un colţ al încăperei se afla o chitară acustică, şi pe-un perete erau ferestrele mari, acoperite de nişte perdele albe. Sus, era o simplu şi micuţ bec, lipit de tavan, ce reuşea spre uimirea mea, să lumineze întreaga cameră.
Apoi, venea un alt coridor ce ducea spre bucătărie, baie şi cele două dormitoare, din câte-mi spusese Dimitri, care acum se aşezase pe canapea, cu coatele sprijinite de genunchi şi mă privea atent, printre gene.
- Eşti obosit, nu? Um, unde ţi trusa medicală ? l-am întrebat şi m-am apropiat încet de el, ducându-mi ambele mâini la spate.
- E la baie, în primul dulăpior. Şi da, sunt. Iartă-mă fiindcă..am devenit brusc indiferent. Mă gândeam la nişte chestii! Oricum, puştoaico, vrei să mă ajuţi într-un fel? mi-a spus el şi s-a ridicat, ciufulindu-şi părul vâlvoi.
- Da, logic că vreau! i-am răspuns, privindu-l uşor ciudat căci se apropia de mine. Şi-a pus încet, mâinile pe talia mea micuţă, mi-a lipit trupul de-al său şi după ce nimic nu avea să ne mai despartă, mi-a ridicat chipul cu un deget, apropiindu-şi uşor-uşor buzele de ale mele.
Am înghiţit în sec şi am tras aer adânc în piept, bucurându-mă de acest moment, findcă avea să fie al doilea sărut din noaptea - aproape dimineaţa - aceasta cu el, iar asta însemna că...însemna multe. Multe lucruri bune, lucruri ce-mi dădeau aripi să zbor.
- Atunci fă-mi jocul, a şoptit el pe-un plăcut, suav, iar în a doua secundă buzele sale le presau pe ale mele într-un mod tandru.
Sigur era al meu.
[Imagine: tumblr_lvu3z0OC361qkx1cbo1_500_large.gif]
The Mad Hatter: Have I gone mad?Alice: I'm afraid so. You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are.




Răspunsuri în acest subiect
Plătind cu viaţa - de Mad Hatter - 18-05-2011, 09:05 PM
RE: Plătind cu viaţa - de sarawulf - 18-05-2011, 10:12 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Katniss - 19-05-2011, 10:33 AM
RE: Plătind cu viaţa - de Ymequa - 21-05-2011, 09:30 PM
RE: Plătind cu viaţa - de sarawulf - 21-05-2011, 11:15 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Katniss - 22-05-2011, 01:41 AM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 26-05-2011, 12:00 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Mad Hatter - 30-05-2011, 10:47 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Katniss - 30-05-2011, 11:41 PM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 31-05-2011, 10:26 AM
RE: Plătind cu viaţa - de sarawulf - 31-05-2011, 12:19 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Ymequa - 31-05-2011, 04:47 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Mad Hatter - 03-06-2011, 12:23 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Katniss - 03-06-2011, 10:41 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 04-06-2011, 11:46 AM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 05-06-2011, 11:25 AM
RE: Plătind cu viaţa - de Mad Hatter - 15-06-2011, 08:34 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Katniss - 15-06-2011, 10:15 PM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 16-06-2011, 12:11 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Abbeh. - 16-06-2011, 02:07 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 23-06-2011, 11:53 AM
RE: Plătind cu viaţa - de Abbeh. - 30-06-2011, 10:42 PM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 03-07-2011, 10:27 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 06-07-2011, 12:30 PM
RE: Plătind cu viaÅ£a - de Me†al. - 19-07-2011, 10:31 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 22-07-2011, 12:23 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 14-08-2011, 01:36 PM
RE: Plătind cu viaţa - de Grubbie - 04-10-2011, 06:58 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  ViaÅ£a mea e frumoasã exact asa cum e ... Pustoaica_cu_ochii_verzi 63 20.624 16-12-2011, 08:08 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  ViaÅ£a în paÅŸi de vals Ruxi. 6 3.085 12-07-2011, 11:28 AM
Ultimul răspuns: Leontina
  Fuga de viaţă Freaky 2 2.041 21-03-2011, 08:37 PM
Ultimul răspuns: Grubbie
  ViaÅ£a m-a schimbat ... Pustoaica_cu_ochii_verzi 11 6.045 02-10-2010, 02:42 PM
Ultimul răspuns: crazy little red
  O viaţă periculoasă | Se revarsă sângele Serenity 1 2.421 23-09-2008, 08:48 AM
Ultimul răspuns: Flash


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)