Viaţa în paşi de vals

[Ruxi.]

I

Se trezeşte brusc şi priveşte speriată în jur.
- Iar visul ăla, şopteşte printre buze şi îşi pune mâinile în cap, închizând din nou ochii.
După doar câteva minute telefonul începe să sune.
- La dracu’! mormăie iritată şi ia nervoasă celularul, izbindu-l de ureche. Da?!
- E a treia oară când te sun! aude o voce agitată. De ce nu răspunzi?
- Dean, e ora opt dimineaţa, sâmbătă, ce crezi că puteam sa fac? întreabă ironică.
- Da, da, scuze, avem nevoie de tine! continuă vocea la fel de agitată.
- Pentru ce? întreabă ea, încercând săi îşi păstreze calmul.
- Schiţele tale, e ceva în neregulă cu ele. Nimic nu i-a plăcut şi avem nevoie de schiţa finală până luni.
- E un amărât de parfum, aveţi cel puţin cinsprezece schiţe pentru o nenorocită de sticluţă! Mai lăsaţi-mă dracului în pace! strigă în telefon, de-a dreptul scoasă din sărite.
- Uie, nu-i vina mea…doar vin-o aici şi rezolvă problema; răspunde oftând Dean. Apoi promit că îţi fac cinste cu un ceai, cafea sau ce vrei tu…

Se ridică din pat, continuând să ţină telefonul la ureche.
- Mda…vin acum, scuze ca am ţipat la tine, Dean. Ne vedem în jumătate de oră, spune resemnată şi închide, aruncând telefonul pe pat.
Înjură printre buze şi dă perdeaua la o parte, privind prin ferestra mare a apartamentului.
Strazile Londrei...la fel de cenuşii şi ude ca întotdeauna. Maşini stând la cozi interminabile ca să treacă de semafoare defecte şi pietoni grăbiţi, prea grăbiţi ca să mai observe ceva în jurul lor. Trage aer în piept şi analizează situaţia. Era clar ca lumina zilei, sâmbata ei era distrusă, avusese iar visul cu accidentul de masină, în urma căruia mama ei rămasese paralizată şi tatăl ei îşi părasise cei trei copii acasă la o matuşă, şi acum, era chemată la servici de nesuferitul ei de şef care nu putea alege singur o sticluţă pentru un parfum de prost gust.
Porni spre baie, intră în încăperea mare şi se privi în oglinda rotundă de deasupra chiuvetei. Aspectul era una din calităţile ei, avea măsuri de fotomodel, ochi frumoşi, verzi şi pătrunzători, păr negru ca smoala, ondulat şi lung până la umeri, dar în dimineaţa asta părea să fi ieşit dintr-un film de groază. Era mai palidă ca de obicei şi ochii ei limpezi erau acum injectaţi şi îngropaţi în cearcăne mari şi vinete. Se vedea de la distanţă că nu dormise aproape deloc şi pe deasupra mai şi bause.
Işi dă cu apă pe fată şi începe să-şi pieptene părul încâlcit. Dupa vreo zece minute de lupte intense cu pieptănul renunţă şi îşi prinde tot părul într-o coadă la spate, apoi iese târâindu-şi picioarele.

Deschide uşile dulapului şi priveşte absentă inăuntru. Alege la întâmplare o rochie din stofă neagră, strâmtă , lungă până la genunchi, cu mâneca scurtă şi un decolteu nu foarte mare în forma de “V”. Se îmbracă repede şi aruncă pijamaua pe pat, peste telefon, apoi intră din nou în baie. Începe să se machieze în faţa oglinzii sperând să nu ajungă fard şi pe rochie. Prea târziu, cutia cu farduri de pleoape îi alunecă pur şi simplu printre degete, căzând pe gresia orange şi împrăştiindu-se în toate direcţiile. Rămâne nemişcată cu ochii ţintă la prafurile colorate care se impleteau difuze pe suprafaţa lucioasă de pe jos. Renuntă să mai strângă mizeria şi se priveşte încă o data in oglindă. Arăta cât de cât prezentabil cu excepţia unei pete pe rochia neagră.
Chiar şi fără să o privescă atent, era sigură, pata albicioasă şi sidefată avea forma unui fluture.

___
Danke pentru toate comentariile lăsate, dragilor. Btw, primele două capitole au să fie cam plictisitoare, căci aş vrea să fac o introducere. Totuşi, ştiu că sunt scurte, dar...aşa scriu eu. Puţin şi bine. *laughs*
Viel Spaß beim Lesen!