Lent dar totusi in viteza

[Zuzy Is Angell]

hey uite ca am aparut din pacate astasi nu se stie daca pot posta cap nou la Astory +18 pentru ca am pierdut chestiuta aia ca o chioarna pe care am fic-ul :))):)) insa voi face tot posibilul sa-l gasesc


Cap. 11[O vizita neasteptata]

Nu ne asezam bine la masa ca apare o blonda cum se indreapta spre masa si cum il imbratiseaza pe Leo. Avea o rochie cu diferite noante de portocaliu si galben. Dupa cel il imbratiseaza il saruta cu foc si apoi il intreaba daca nu o prezinta si pe ea.
-Ea e sotia mea, Junko.spune Leo cu un mic zambet pe fata.
-Vai da ce frumos, imi pare bine sa te cunosc.spun eu ironica cu un zambet fals pe fata. Leo ne-a povestit multe despre tine. Cum ar fi ca arati ca o curva, ca esti ablosolut neatenta la detalii, cum ar fi copilul asta de aici care v-a vazut pe voi doi cum va lingeati. Si multe alte chestii. Si as vrea sa stii ca sunt incantata sa-ti fac cunostinta cu poarta.spun eu accentuand ultimele doua cuvinte.
-Cum poti vorbi asa cu musafiri?sare ea foarte intrigata.
-Sakura mai bine du-l pe Daisuke sa doarma putin, pentru ca nu voi mai fi responsabila pentru ce-mi iese pe gura.
Sakura pleaca sus cu Daisuke, dar nu va speriati prea tare, caci cearta continua. Dupa cum si credeam, fetita nu prea avea multe cuvinte vulgare in vocabular. Noroc ca au intervenit baietii, caci altfel stergeam cu ea pe jos. Spre nefricirea mea Leo nu a plecat cu ea. Cum a putut sa o aduca aici? Este un nemernic si jumatate. Iau cheile de masina mea dupa masa si plec din curte. Inchid poarta in rma mea si intru in masina. O masina sport, rosie. Neimportant. Rasucesc cheile in contact si pornesc in viteza. Am tinut ca proasta la el atata timp, sperand ca o va lasa si se va intoarce la mine. Vise pe care doar o copila fara de minte de poate avea. Stateam noaptea pe pervazul geamului uitandu-ma la stele si rugandu-ma sa se intoarca, dar cu fiecare noapte care trecea si cu fiecare zi care era la fel, speranta a pierit. Speranta care la inceput era imensa s-a diminuat, pana cand nu a mai existat, iar acum? Acum cand il revad dupa atata timp are tupeul sa o aduca si pe sotia lui cu el. Parchez masina pe langa parc si pornesc apoi pe jos pe micile alei. Era frumos seara sa te plimbi prin parc. Liniste, mirosul teilor care iti imbata narile, concertul greierilor si licuricii care dansau deasupra lacului. Era asa frumos. Lume nu mai era asa mult ca ziua, nu mai erau copii care sa tipe si sa zburde, totul era calm si relaxant. Ma opresc la o banca pe care ma asez si incep sa ma gandesc la tot si toate.
-De ce e ziata asa de cruda? De ce lucrurile interzise pentru mine sunt permise altora? De ce mereu cand fac ceva trebuie sa sufar dupa aceea? De ce? De ce nu mai eu? De ce nu altii?spun eu in timp ce o lacrima cristalina se scurge pe orabrazul meu.
Simt cum cineva imi pune o patura pe mine, iar cand imi intorc privirea o vad pe mama.
-Asa e viata, scumpa mea. Uneori ai tot ce iti doresti, alte ori nu. Si nu numai tu ai patit asta. Daca te uiti in jur, nu poti sa-ti dai seama care a suferit in viata si care nu. Utata-te in ochii mei si spune-mi ce vezi.spune ea cu un zambet cald pe buze care m-a inmuiat cu totul.
-Vad…..vad o fata care sufera din cauza sentimentelor ei confuze. O tanara care se comporta la fel ca in adolescenta.spun eu plecandu-mi capul in jos.
-Eu nu cred asta. Eu cred ca acelei fete ii e teama sa-si recunoasca sentimentele.
Dupa ce spune asta, se ridica dupa banca si pleaca. O fata careia ii este tema sa-si recunosca sentimentele? Nu, nu ii este frica sa recunoasca, ea nu stie ce sentimente are. Nu stie ce se intampla in sufletul ei, e ca o camera fara pic de lumina prin care sunt obiecte, iar tu te ciocnesti de ele si nu stii ce sunt. Imi dau jos patura dupa mine, o strang si pornesc catre masina. Cred ca am inteles cat de cat la ce se referea mama si daca nu este reciproc, o sa-i dau drumul.

~~To be Continued~~