O lume ciudata,dar totusi minunata.

[Candy_girl]

Capitolul 1:Calatoria
Soarele stralucea cu o ultima putere printre frunzele aramii ce ningeau in adierea blanda a vantului de toamna.Frunzele presarate pe jos creau un covor cusut de mama natura.Pe cerul albastru erau presarati nori de diferite marimi si forme,culoarea cenusie a acestora impiedica razele soarelui de a atinge pamantul aspru si rece.Vantul adia usor ridicand de pe asfaltul rece frunzele arami,galbene si rosiatice ce le purta intr-un vals ducanu-le mai departe.Vantul batea cu nepasare intr-o casuta aflata la marginea unui sat saracacios,printr-o minune a supravietuit multor batali.Usa pe jumatate stricata,facuta din paie pe care vatul le sufla cu mare usurinta fusese deschise de catre un baiat.Era de vreo 13-14 ani,brunet cu doua suvite ce ii cadeau pe fata,ochi de-o culoare ca si a chihlimbarului ii scoteau in evidenta chipul ce sublinia inocenta lui.
Din mica casuta se aude o voce blanda care il striga pe baiat.
-Intoarcete,acuma in casa!Se pare ca era un ordin pe care el il refuzase.
-Nu ma intorc inapoi niciodata.Ii raspunse baiatul cu tristete in voce,care vrand sa plece fusese tinut de mana.Atingerea blajina si calda,pielea alba ca spum laptelui ii scotea in evidenta ochi ei albastri ce exprimau tristetea si suferinta pe care o purta in suflet.
-Inainte sa pleci ia acesti bani,vei avea nevoie de ei.Ii spune aceasta cu blandete in voce.
-Bine mama si iti multumesc,promit ca am sa ma intorc si am sa dovedesc lumii de ceea ce sunt in stare.Parand increzator in spusele sale.
Baiatul pleca pe un drum uitat de lume,pietrele de culori diferite,forme si dimensiuni creau o poteca pentru aventurierul nostru.O picatura rece ii cazu pe obrazul cald ridicand capul incet spre cer observase cativa nori negri,ce se pare ca vor da un semn de ploiaie.Se duse grabit sub o salcie,ii trezea diferite amintiri.Parea a fi pierdut in ganduri si nu auzise trasura care trecea pe acolo,se opri din ea isi facu aparitia un domn imbracat tot in negru,avea o camasa alba de catifea si un baston ce avea in cap un diamant,la terminarea acestuia erau gradate cu aur niste initiale pe o placuta de trei centimetri din bronz.
-Ce cauti aici singur tinere calator?Ii spune barbatul cu o raceala in voce.
Ridicand capul din pamant ochi baiatului erau atintiti catre domn,ridicandu-se incet de jos facuse o plecaciune catre acesta.
-Ridicate baiete eu nu am nevoie de asa ceva.
-Va rog frumos bun domn ma duceti si pe mine pana in satul urmato?Spuse baiatul cu nostalgie.
-Sigur,urca si discutam pana ajungem.
Baiatul incuvinta din cap si-l lasa pe domn sa urce primul in trasura care era trasa de doi armasari negri,fraul acestora era facut din funie scumpa sa nu ii deranjese pe cai atunci cand mergeau sau galopau.Rotile erau facute din stejar de-o culoare maronie spre negru,trasura de-a semenea era si ea facuta de tamplari de la Paris din nuc batran si rezistent si era frumos decorata cu ornamente clasice si simple poleite cu aur.In trasura perdele de matase visine prinse frumos cu un snur rosu..Baiatul privea fiecare detaliu al acestora.
-Se pare ca iti place,nu-i asa?Il intreaba curios domnul pe baiat care parea a fii uimit de ceea ce vedea.
-Da asa-i este chiar frumos,imi place mult.Spune el cu mare curiozitate privind la domn
-Dar..pe tine tinere cum te cheama?Il intreaba curios domnul
-Pe mine ma cheama Ayumi Ahiro.Spune increzator baiatul catre domnul care il priveste cu mare curiozitate.
-Incantat de cunostinta Ayumi,ma numesc Dr. Akiro Ishimi
-Ce tare dumneavoastra sunteti faimosul doctor Akiro Ishiri!Spune Ayumi cu mare uimire catre el
-Draga baiete observ ca tu nu esti un oarecare baiat de taran,nu vreau sa te jignesc dar vocabularul tau este foarte dezvoltat.
-Stiu domnule doctor,parintii mei mau invata foarte bine,si nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt taran.
In conversatia celor doi drumeti fusese intreruprupta de vizitul care anuntase ca au ajuns in sat.Ayumi ii de-te mai inati voie domnul doctor pentru a trece primul.Au ajuns la han vechi care parea a fi rapit de timp,placuta de la han pe care era gradat numele acestuia scartia de fiecare data la bataia vantului.Intrand primul pe usa toate privirile fusesera cu rautate atintite asupra lor,privi prin incapere.Era ingusta tapetul era de o culoare albastra deschisa,perdele de la geamuri era beji care erau sustinute de o funta alba.In partea dreapta era o mobila

[Lina Inverse]

frumos fic...mi-a placut...are o actiune interesanta...
un singur lucru n-am inteles

Atingerea blajina si calda,pielea alba ca spum laptelui ii scotea in evidenta ochi ei albastri ce exprimau tristetea si suferinta pe care o purta in suflet.
-Inainte sa pleci ia acesti bani,vei avea nevoie de ei.Ii spune aceasta cu blandete in voce.

nu pricepusi unde aparu al doilea personaj....greseli gramaticale sunt cateva, dar nu-s eu in masura sa critic (k le fac la ordinea zilei si yo)
pune continuarea ca-mi place povestea

[Candy_girl]

al doilea personaj ar trebui sa fie mama lui,dar se pare ca am uitat sa precizez dar cu romana nu le prea am adica la compuneri,ficuri,povestiri,etc.Asa ca incerc sa va multumesc :smart:

[Apathy]

interesant fic-ul:-?...un baiat care vrea sa se faca cunoscut pentru ceea ce e
critici... ei bine am observat cateva greseli de tastare, dar fiindca sunt foarte putine nu prea le dau importanta; iar in fraza asta:

trasura de-a semenea era si ea facuta de tamplari de la Paris din nuc batran si rezistent si era frumos decorata cu ornamente clasice si simple poleite cu aur.

repeti de prea multe ori "si"
in rest nu am ce sa mai spun:|... descrierea, naratiunea, cat si dialogul sunt magnifice...
mai ales descrierea8->, ador figurile de stil folosite..
sunt foarte curioasa cum va fi urmatorul capitol
:bye::zuppy23:

[Candy_girl]

ma facusi sa rosesc toata...este cel mai frumos lucru pe care l-am citi(pe langa Iubire de liceu..)o//o Si multumesc inca o data...sunt tota rosie..hihi

[Kali?!]

[quote='Candy_girl' pid='37195' dateline='1229715429']
Capitolul 1:Calatoria
Soarele stralucea cu o ultima putere printre frunzele aramii ce ningeau in adierea blanda a vantului de toamna.Frunzele presarate pe jos creau un covor cusut de mama natura.Pe cerul albastru erau presarati nori de diferite marimi si forme,culoarea cenusie a acestora impiedica razele soarelui de a atinge pamantul aspru si rece.Vantul adia usor ridicand de pe asfaltul rece frunzele arami,galbene si rosiatice ce le purta intr-un vals ducanu-le mai departe.Vantul batea cu nepasare intr-o casuta aflata la marginea unui sat saracacios,printr-o minune a supravietuit multor batali.Usa pe jumatate stricata,facuta din paie pe care vatul le sufla cu mare usurinta fusese deschise de catre un baiat.Era de vreo 13-14 ani,brunet cu doua suvite ce ii cadeau pe fata,ochi de-o culoare ca si a chihlimbarului ii scoteau in evidenta chipul ce sublinia inocenta lui.
Din mica casuta se aude o voce blanda care il striga pe baiat.
-Intoarce-te,acuma in casa!Se pare ca era un ordin pe care el il refuzase.
-Nu ma intorc inapoi niciodata.Ii raspunse baiatul cu tristete in voce,care vrand sa plece fusese tinut de mana.Atingerea blajina si calda,pielea alba ca spum laptelui ii scotea in evidenta ochi ei albastri ce exprimau tristetea si suferinta pe care o purta in suflet.
-Inainte sa pleci ia acesti bani,vei avea nevoie de ei.Ii spune aceasta cu blandete in voce.
-Bine mama si iti multumesc,promit ca am sa ma intorc si am sa dovedesc lumii de ceea ce sunt in stare.Parand increzator in spusele sale.
Baiatul pleca pe un drum uitat de lume,pietrele de culori diferite,forme si dimensiuni creau o poteca pentru aventurierul nostru.O picatura rece ii cazu pe obrazul cald ridicand capul incet spre cer observase cativa nori negri,ce se pare ca vor da un semn de ploiaie.Se duse grabit sub o salcie,ii trezea diferite amintiri.Parea a fi pierdut in ganduri si nu auzise trasura care trecea pe acolo,se opri din ea isi facu aparitia un domn imbracat tot in negru,avea o camasa alba de catifea si un baston ce avea in cap un diamant,la terminarea acestuia erau gradate cu aur niste initiale pe o placuta de trei centimetri din bronz.
-Ce cauti aici singur tinere calator?Ii spune barbatul cu o raceala in voce.
Ridicand capul din pamant ochi baiatului erau atintiti catre domn,ridicandu-se incet de jos facuse o plecaciune catre acesta.
-Ridicate baiete eu nu am nevoie de asa ceva.
-Va rog frumos bun domn ma duceti si pe mine pana in satul urmator?Spuse baiatul cu nostalgie.
-Sigur,urca si discutam pana ajungem.
Baiatul incuvinta din cap si-l lasa pe domn sa urce primul in trasura care era trasa de doi armasari negri,fraul acestora era facut din funie scumpa sa nu ii deranjese pe cai atunci cand mergeau sau galopau.Rotile erau facute din stejar de-o culoare maronie spre negru,trasura de-a semenea era si ea facuta de tamplari de la Paris din nuc batran si rezistent si era frumos decorata cu ornamente clasice si simple poleite cu aur.In trasura perdele de matase visine prinse frumos cu un snur rosu..Baiatul privea fiecare detaliu al acestora.
-Se pare ca iti place,nu-i asa?Il intreaba curios domnul pe baiat care parea a fii uimit de ceea ce vedea.
-Da asa-i este chiar frumos,imi place mult.Spune el cu mare curiozitate privind la domn
-Dar..pe tine tinere cum te cheama?Il intreaba curios domnul
-Pe mine ma cheama Ayumi Ahiro.Spune increzator baiatul catre domnul care il priveste cu mare curiozitate.
-Incantat de cunostinta Ayumi,ma numesc Dr. Akiro Ishimi
-Ce tare dumneavoastra sunteti faimosul doctor Akiro Ishiri!Spune Ayumi cu mare uimire catre el
-Draga baiete observ ca tu nu esti un oarecare baiat de taran,nu vreau sa te jignesc dar vocabularul tau este foarte dezvoltat.
-Stiu domnule doctor,parintii mei mau invata foarte bine,si nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt taran.
In conversatia celor doi drumeti fusese intreruprupta de vizitul care anuntase ca au ajuns in sat.Ayumi ii de-te mai inati voie domnul doctor pentru a trece primul.Au ajuns la han vechi care parea a fi rapit de timp,placuta de la han pe care era gradat numele acestuia scartia de fiecare data la bataia vantului.Intrand primul pe usa toate privirile fusesera cu rautate atintite asupra lor,privi prin incapere.Era ingusta tapetul era de o culoare albastra deschisa,perdele de la geamuri era beji care erau sustinute de o funta alba.In partea dreapta era o mobila

[Candy_girl]

nu m-am suparat..totusi sunt indecisa la urmatorul capitol..ideei caut ideei..:(( :((

[Candy_girl]

Capitolul 2:O fata cu chip si suflet de inger

Este dimineata iar razele soarelui mangaiau fata baiatului care parea cufundat intr-un somn adanc.Alarma ceasului il scoala,sunetul gzomotos al acesteia il deranja facandu-l sa se scoale din pat.Se freaca la ochi si se duce incet cu pasi mici se indreapta spre baie,deschide robinetul si un jet puternic de apa rece umple chiuveta.Cu miscari usoare se splasa pe fata,ia un prosop de culoare albastra din bumbac si se sterge.Se imbaca cu singurele haine pe care le avea,o pereche de pantaloni albastri si un tricou de aceeasi culoare era vessel si binevoitor increzator ca va face lumea sa-l cunoasca nu ca doctor,presedinte sau alte functii importante ci ca taran,om simplu ce petrece ziua pe camp muncind.Privind inca odata camera baiatul coboara scarile incet,serveste un mic-dejun simplu dintr-o cand de ceai de fructe de padure si doua feli de paine prajita.Iese pe usa ganditor,priveste spre cer si nori albi parka ar fi facut din vata de zahar si ii placea sa vada cum vantul ii modeleaza.Se indeparteaza incet de han si pleaca linistit pe covorul de frunze lasat jos de catre pomii care au pirdut verdele de odinioara.Ganditor la ceea ce doreste sa realizeze atentia lui fusese captata de catre o fetita care state ape banca si plangea.Parul ei lung si negru ca abanosul,ochi de un portocaliu stins ce aratau tristete si amaraciune in viata acesteia,chipul ei parca intruchipa ingerul pe pamant.Ayumi se duse langa,se aseza jos si incepu sa o priveasca.
-Pe tine ce te mananca?Intreaba fata indignata de prezenta lui.
-Nimic dar..vroiam sa te intreb,ti-e foame?Spune baiatul..cu timiditate in voce.
-Nu,nu imi este foame.Dar inceu sa-I ghiortaie stomacul.
-Pofim ia din paine..eu am mancat asa ca nu o sa-mi fie.
-Esti bun si diferit fata de ceilalti.Ii spune fata cu privirea atintita in pamantul rece si aspru.
-Multumesc si tu esti frumoasa.Ii spune Ayumi afisandu-I un zambet larg si prietenesc.
-Multam..dar tu cum te numesti?Se uita fata catre el curioasa,crezand ca este nu stiu ce bogatas deghizat.
-Ma numesc Ayumi Ahiro si sunt un fiu de taran.
-Interesant eu ma numesc Mayame Izimacke,am 12 ani si sunt singura.Fata incerca sa evite privirea de a lui vrand sa evite momentul stanjenitor atunci cand ii cursera doua lacrimi pe obraz.
-Tu nu trebuie sa plangi,ochi tai nu trebuie sa ascunda durere si suferinta,trebuie sa radieze fericire si bucurie.
Mayame se uita la el cu mare fericire,era chiar bucuroasa ca cineva se gandeste la ea,ii admira chipul ce sublinia si bunatatea lui.Isi intoars privirea inapoi in pamant ridica de jos jos o frunza galben-maronie,avea foarma aproape ca si a unei stele,se gandea cum este sa poti zbura sis a fi pe cer.Ea desi era mare avea inocenta unui copil mic,fantezii si vise ce nu se regaseau la copii de teapa ei,in acest moment ea nu mai tinea cont de cum se comportasera copii satului cu ea dorea sa stearga aceea pata de pe sufletul ei.Baiatul ii intinse mana facandu-i semn sa nu mai fie trista si sa priveasca inainte si nu inapoi.Mayame se ridica,se scutura de praful ce i se fusese adus in poala. Material solid care era facut din particule mici si fine,cazura din poala fetei cu parul ca negru ca abanosul precum amintirile ce le lasa-se in spate.
-Si unde mergem?Il intreaba fata pe baiat care inca era visitor,sau mereu era asa.
-Cine..noi?Priveste uimit catre fata,care incepea sa recapete cu fiecare speranta pe care i-o aducea cate o pala de lumina.
-Pai da noi.Ayumi isi indreapta privirea catre Mayame,care incepea sa devina un inger ceea ce a fost,dar ce nu a putut deveni singura.
-Inveti repde pustaico.
-Mersi...Ayumi.
Cei doi calatori care hoinareau pe drumul prafuit al strazi ce ducea catre urmatorul oras.
Mergand linistiti fetei i se face plictiseala,vrand sa-l faca pe baiat sa intre in vorba cu ea incepe sa-l tachineze.
-Auzi..dar tu ai surori sau frati?Il intreaba fata curioasa sa vada daca cumva ii pica in plasa.
-Stiu ce gandesti si nu.Ii raspunde pe un ton total schimbat,unul rece.
-Cretinule,ma mir de ce nu ai prietena.
-Tanco..
-Hapciupaliticule.
Cei doi mai aveau putin si se luau la o bataie,pornita dintr-un nimic,Ayumi se impiedica si cacuse cu ea intr-un rau din apropiere.
-Badaranule..vezi vina tae u nu vroiam decat sa vorbim.II spune fata foarte suparata pe el.
-Eu..sunt de vina,puteau simplu sa imi spui asta si discutam.Ii explica acesta cu mare blandete.
Pe fata fetei incepura sa cada lacrimi si-l imbratisa pe baiat,atat de tare ca pe parinti ei.Ayumi o stranse si el la piep sa nu raceasca,fata incepuse sa roseasca si nu intelegea acest nou sentiment pe care il avea,ii era strain acum totul pentru ea.Se gandea,

[Apathy]

stai putin...The End..."?... dar asta nu-i deloc un final potrivit pentru a incheia un fic... cum ramane cu visul baiatului? a intalnit-o pe fata si a relizat ca e importat si nu mai trebuie sa demonstreze asta? Si chiar daca ar fi asa, tu nu ai spus asta, totul e doar in mintea mea....
daca chiar te-ai plictisit sa scrii, mai posteaza un ultim capitol de incheiere si foloseste-te de ideea mea, caci sfarsitul acesta nu e deloc multumitor...
critici...hmmm; in fraza aceasta

-Pe tine ce te mananca?Intreaba fata indignata de prezenta lui.

nu prea e bine "Pe tine ce te mananca", puteai spune" Tu ce vrei?"stiu e prea simplu, dar nici cum ai spus tu nu e deloc bine...
next: ai repetat de doua ori "evite",

Fata incerca sa evite privirea de a lui vrand sa evite momentul stanjenitor

puteai spune: Fata incerca sa evite privirea baiatului, dorind sa amane momentul stanjenilor.
next: nu e bine spus :"ascunda", caci ea nu incerca sa isi opreasca lacrimile.

Tu nu trebuie sa plangi,ochi tai nu trebuie sa ascunda durere si suferinta,trebuie sa radieze fericire si bucurie.

consider ca era mult mai bine sa spui: "Tu nu trebuie sa plangi, ochii tai nu sa emane durere si suferinta....
in fraza asta:

Mergand linistiti fetei i se face plictiseala

era mai bine sa spui: Mergand linistiti plictiseala puse stapanire pe fata.
repeti de prea multe ori "ea"

Aceasta intrebare se repeat tot timpul in capul fetei,chiar si ea nu stia ce se intampla cu ea

greseli de tastare sunt, dar nu prea le dau importanta. Totusi am observat ca ai scris "suptire" cu p. Se scrie "subtire", asta e singurul cuvant pe care il iau in considerare caci poate fi o greseala din vocabularul tau...
sper sa nu te superi pe mine ca te-am criticat atat...:s:
si te rog sa mai postezi inca un capitol cel putin :bye: and :o3

[Candy_girl]

nu este sfarsitul decat la acest capitol..si lasa o sa tin cont de critici..arigato..ma gandesc dar inca sunt in pana de ideei asa ca o sa mai dureze.Vreau ca el impreuna cu Mayame sa treaca printr-o groaz de aventuri si situati dificile.Asa ca imi folosesc minte un pic.. :ha: