18-07-2011, 02:51 PM
Am citit cateva fic-uri pe acest forum care mi s-au parut, sincer sa fiu, foarte interesante, insa doar unuia am dar comment. Am sa dau si la celelalte, insa m-am grabit sa incep sa fac si eu unul. Nu dau multe detalii deoarece nici nu stiu ce sa spun :-))). In fine, sper sa va placa, am incercat sa fac si un intro dar nu mi-a reusit. . .dammit![/i] Ok, so:
Capitolul I-Visuri. . .
-Gabi! Gabi! Trezeste-te puiule!
Deschid ochii incet si privesc prin ceata persoana care ma striga: e mama, prima fiinta pe care as vrea sa o vad inainte de inceperea unei noi zile. Inchid ochii si ii deschid din nou de data asta mai tare. Privesc in jur si observ dezordinea din camera, si intorc privirea spre mama.
-Chiar trebuie sa plec azi la scoala? o intreb eu pe un ton somnoros incercand sa o conving. Ea imi intoarse un zambet din care intelegeam clar ca nu am nicio sansa sa o conving. Se ridica de pe pat si se indreapta spre usa.
-Ti-am lasat micul-dejun in....
-Stiu mama, imi spui asta din clasa I. Am 17 ani, ce dumnezeu? o intrerup eu plictisit si dorind sa iau mana de pe frunte, insa acea mana parca nu-mi apartine, mi se pare prea grea si renunt. Inrept privirea spre ea care privea la mine ca la un copil de clasa I.
-Stiu dragule, dar voiam sa-ti spun deoarece ti-am pus laptele in partea cealalta a mesei, nu unde stai tu deobicei, gemul si untul le ai in frigider, nu ti le-am mai scos. . .Privesc la ea si-mi dau seama ce mama minunata am, fiind prima data cand face asa ceva. Ea deshide usa iesind direct pe hol. Eu raman in continuare ca un sac cu pietre in pat privind nedumerit in tavan.
-Wow! Dar ce, ne mutam? A ramas tata fara bani de benzina si trebuie sa duci repede la el sa-i platesti un taxi?! Dupa aceste cuvinte ma simt ca si cum as fi gasit, dupa lungi momente de gandire, niste replici cu care sa o ironizez, insa privirea ei imi spuse altceva si iesi grabita. Ma infurii putin si ma ridic brusc de pe pat. Grozav, iar am lasat pc-ul deschis. Oare cum nu m-a certat mama? Ma uit lung la el si deodata ma sperii de un Buzz dat de cine altcineva decat Danut, cel mai bun prieten al meu care obisnueste sa ma scoale de dimineata in modul asta, in caz de am pc-ul deschis sau dand un....mda, minunat, suna si telefonul. Probabil a uitat mama sa-mi spuna ceva. Il caut prin hainele imprastiare pe jos care miroseau a fum de tigara si-l gasesc. Ma uit la el si schimb privirea spre calculator: era tot Danut.Raman putin pe ganduri gandindu-ma: sa raspund la telefon sau pe mess? O intrebare ce are un raspund logic: raspund la telefon.
-Mdea! ii raspund eu somnoros.
-Ce faci ma? Te-ai trezit? Ma simteam frustrat dupa aceasta intrebare: mama cu aceleasi indicatii de dimineata, asta cu acelasi mod de a ma trezi insa amandoi au facut-o in stil ciudat azi: mama a schimbat ceva la micul dejun iar Danut mi-a dat si Buzz si telefon.
-Mbine ma, ti se pare ca sunt treaz? ii raspund neschimband deloc tonul.
-Stiu omule, schimba-te si vin-o mai repede la scoala! Ma uitam im pamant cu o privire de parca as fi auzit aceste cuvinte de cand sunt eu.
-Dar ce s-a intamplat? Nu e nimeni la ora asta care sa-ti dea temele? Acesta este primul meu zambet pe ziua de azi, pe care de multe ori Danut reuseste acest lucru, insa totodata un zambet obisnuit. Dupa cateva schimburi de cuvinte, inchid si ma ridic din pat. Un zgomot scutit se aude si privesc in jos. Observ ca am dat peste machetuta unui Ford Mustang: albastru, cu doua dungi albe, tipic unui bolid de curse. Ma uit la el putin dezamagit, nu se compara cu visul meu. Atunci indrept privirea spre monitor. Un moment dezamagitor, deoarece visul meu se limiteaza la o imagine pe desktop si 380000€: un Mercedes-Benz SLR McLaren. Arunc dezamagit machetuta la cos si ma indrept spre calculator. Il inchid in graba fara sa mai verific altceva si ma grabesc sa ma imbrac. Dupa ce sunt gata, ma uit putin la dezordinea din camera insa plec nepasator ca intotdeauna.
Ajung in curtea scolii si nu-mi vad nici un coleg pe teren decat pe Lucian, care nu prea are treaba cu scoala. Imi dau seama ca am mate prima ora si de asta toti sunt mai retrasi in clasa. Intru in clasa cu capul in pamant. Salut colegii si ma indrept spre banca unde Danut, banuiesc ca ma asteapta. Erau aproape toti colegii prezenti, si cred ca prietenul meu si-a gasit de unde sa copieze tema, insa ma asez in banca. Se uita zambind smechereste la mine si nu inteleg de ce. Observ insa ca nu-mi zice nimic, nu-mi cere caietul, nu are deschis nimic pe banca. Incer sa-i dau caietul de matematica insa ma intrerupe:
-Nu! Nu am nevoie. Adica nu avem. Nu vine profa! Am ramas putin socat, pe langa asta toata clasa se uita la el mirata. Danut, se mira si el vazand asta insa se simtea important cu aceasta stire.
-Dar de ce nu vine? Indraznesc sa-l intreb cu banuiala ca poate ar sti si motivul. Isi ia un aer de superioritate si isi cauta cuvinte cat mai ,,inteligente" sa raspunda.
-Da oameni buni, prea-iubita si indragita noastra profesoara nu va sosi in decursul zilei de azi, motivul fiind. . .se opri brusc dupa ce ne vede pe toti ca ne-am indreptat privirea spre usa clasei: o doamna tanara, inalta, par blond, talie subtire cu niste ochi albastri ce-ti atrageau privirea intra in clasa privind zambind la noi. Eram curiosi cu totii, in afara de faptul daca are iubit, sot sau amant, de ce a venit in locul profesoarei noastre de matematica.
-Salut! Deja era pe placul nostru dupa acest ,,Salut!" fata de militaria pe care o practica profesoara noastra. Ma numesc Ana-Maria Dumitras, si poate unii se bucura; altii nu deoarece i-am cerut voie profesoarei voastre sa-mi predea aceasta ora cu un motiv important. Se vede ca-si pregatea vorbele dinainte pentru a nu parea antipatica si o facea chiar foarte bine. Ii admiram frumusetea si nu cred ca un cuvant stangaci m-ar fi deranjat sau mi-ar fi distras atentia chiar, insa eram curios de acel ,,motiv important". Nu am sa mai intru in foarte multe detalii pentru a nu va plictisi si am sa va impart niste foi pe masa. Incepe sa ne imparta acele foi. Ne da cate 3 la fiecare si ma intreb in continuare ce ar putea fi. Ajunge la banca mea, ma emotionez insa nu stiu de ce. Dupa ce imparte la banca mea, imi zambeste. Poate a facut asta sa-mi mai reduca din emotii insa a facut tocmai contrariul. Ma simt ca un copil mic, naiv si emotiv. Inrept privirea incet spre foile care le-am primit si deja incep sa-mi revin. Vad o intrebare scrisa in engleza si deja imi dau seama ce ar fi insa nu stiu scopul lor. Ma uit la domnisoara care a terminat de impartit foile si astept explicatii. Cu toate acestea uitasem complet de Danut. Ma uit la el si-l vad putin iritat. Probabil ca a citit deja unele intrebari si zambesc fara sa spun nimic.
-Omule, ce-s astea?! Ma surprinde tonul ridicat al lui ce atrage atentia tuturor, deoarece era o liniste totala in clasa. Imi e teama de ce va spune domnisoara insa o vad uitandu-se putin serioasa la noi.
-Dupa cum vedeti, pe aceste 3 foi care le aveti in fata aveti niste intrebari puse in engelza. Mai pe scurt e un test ce va testeaza cunostintele generale din orice domeniu aproape, pe langa asta tot in engleza trebuie sa raspundeti deoarece se va observa si cat de bine stiti limba. De ce in engleza? Ei bine, primele 2 elevi din scoala voastra care vor lua acest test vor avea oportunitatea de a studia ultimele 3 luni de scoala la New York. Am ramas surprins, insa dezamagit. Stiam ca nu am sa apuc asa ceva. Ma uit la Eliza, tocilara clasei de care sunt sigur ca-l va lua. Indrept privirea spre Madalina: unul din visele mele. Arata superba ca intotdeauna, fapt ce ma incurajeaza sa iau acest test. Ma gandesc si la Danut care pun pariu ca deja ii scartie roti de masini pe strazi americane in cap. Nici eu nu-s mai departe, bijuteriile pe 4 roti si multi cai putere pe care le fac americanii le ador. Cred ca m-am incurajat destul si astept ca frumusetea de la catedra sa ne dea startul. Se uita pe rand la fiecare rand zambind.
-Bun! Puteti incepe, insa vreau ca raspunsurile voastre sa fie cat mai complexe pentru un punctaj cat mai mare, e foarte esential si exprimarea, dar cred ca voi stiti deja asta. Inteleseseram cu totii si incepem. Mi se pare usor deocamdata. Raspund la cateva intrebari si-l vad pe Danut ca intoarce foaia cu un zambet smechereste. Acel zambet pieri de pe fata lui. Inteleg ca e ceva mai dificil si ma descurajez. Acest lucru ma face sa nu ma mai uit la el. Imi continui lucrarea concentrat.
Dupa aproximativ o ora. . .
Termin de scris si ma intreb ce sa fac:sa ma ridic si sa predau lucrarea sau sa astept si alti colegi? Nea, m-as plictisi sa-i astept si pe ceilalti. Ma ridic incet si ma indrept spre catedra. Domnisoara isi indreapta privirea spre mine in timp ce-si nota ceva in carnetel. Se ridica de pe scaun, iar mie incepe sa-mi fiarba sangele de emotii. Incer sa nu fac vreo miscare stangace. Am senzatia ca m-am inrosit la fata. Predau foile si ma intorc in banca. Nu ma asez bine si un zgomot familiar rasuna in toata clasa: toti se ridica si se indreapta spre catedra cu exceptia cuiva: Danut. Stiu ce va urma: toti colegii se aduna in jurul catedrei incat domnisoara Ana-Maria nu va mai putea privi in spate, iar prietenul meu...
-Omule, care e inaltimea Everestului? Exact la asta ma asteptam, asta e Dan: profita de orice situatie oricat de banala ar fi ea.
-8848 m. Si mie mi se pare banala acea intrebare careia nu-i intelegeam rostul intr-un astfel de testare. Se ridica si el, grabit, si se indreapta spre catedra. Preda foile si se intoarce linistit in banca.
Terminam orele si iesim din scoala fara ca in timpul pauzelor sa ne intrebam ce am scris. In drum spre casa, eu si Dan mergeam tacuti. Niciunul nu indraznea sa spuna ceva.
-America. . .visul oricarui pasionat de zgomot de motoare si cai putere. Nebunii aia raman in istorie: Dodge, Chevrolet, Ford. Il inteleg si-l compatimesc totodata. Nu cred ca sunt mai pasionat de masini decat el insa mi-as dori si eu foarte mult sa conduc un Mustang GT 500 Shelby din '67 asa cum si-ar dori si el sa conduca un Camaro SS tot de pe vremurile alea. Acele masini raman epice pentru noi insa totodata si un vis.
Nu am mai vorbit prea mult si ne-am dus acasa fiecare. Eram curios de rezultate. A II-a zi se afiseaza iar pana atunci nu-mi gasesc ocupatie. Stau in fata calculatorului plictisit. Un zgomot neplacut ma scoate din starea asta: cineva bate la usa camerei mele. Nu raspund datorita lenei pe care o am si astept sa intre: mama sau tata. Scartaitul usei ma scoate din sarite si indrept privirea brusc spre usa. E mama. Nu am nici o intentie sa-i spun despre ,,biletul dus-intors spre America". Schimbam cateva cuvinte si se retrage in bucatarie. Inchid calculatorul, imi pun telefonul pe silence si ma trantesc ca un bustean pe pat. Ma uit la albul imaculat al tavanului si ma gandesc neincetat la ziua de maine.
Acel ,,maine" a sosit in sfarsit. Fac ce fac in fiecare dimineata si ma indrept spre scoala. Ajung in fata scolii si observ multimea de genii ce stateau in fata usii. Se uitau la rezultate. Intru pe poarta scolii. Ma indrept spre usa curios de rezultatul meu insa toti se uita la mine dupa ce-mi simti prezena. Privirea imi cade pe Dan, care se uita zambind sec la mine:
-Bravo, fratioare!
Tin sa mentionez ca astept cele mai dure critici pentru a reusi pe viitor sa ma perfectionez. E primul meu fic de genul acesta si sunt sigur ca am ceva greseli. Multumesc pentru atentie!
Capitolul I-Visuri. . .
-Gabi! Gabi! Trezeste-te puiule!
Deschid ochii incet si privesc prin ceata persoana care ma striga: e mama, prima fiinta pe care as vrea sa o vad inainte de inceperea unei noi zile. Inchid ochii si ii deschid din nou de data asta mai tare. Privesc in jur si observ dezordinea din camera, si intorc privirea spre mama.
-Chiar trebuie sa plec azi la scoala? o intreb eu pe un ton somnoros incercand sa o conving. Ea imi intoarse un zambet din care intelegeam clar ca nu am nicio sansa sa o conving. Se ridica de pe pat si se indreapta spre usa.
-Ti-am lasat micul-dejun in....
-Stiu mama, imi spui asta din clasa I. Am 17 ani, ce dumnezeu? o intrerup eu plictisit si dorind sa iau mana de pe frunte, insa acea mana parca nu-mi apartine, mi se pare prea grea si renunt. Inrept privirea spre ea care privea la mine ca la un copil de clasa I.
-Stiu dragule, dar voiam sa-ti spun deoarece ti-am pus laptele in partea cealalta a mesei, nu unde stai tu deobicei, gemul si untul le ai in frigider, nu ti le-am mai scos. . .Privesc la ea si-mi dau seama ce mama minunata am, fiind prima data cand face asa ceva. Ea deshide usa iesind direct pe hol. Eu raman in continuare ca un sac cu pietre in pat privind nedumerit in tavan.
-Wow! Dar ce, ne mutam? A ramas tata fara bani de benzina si trebuie sa duci repede la el sa-i platesti un taxi?! Dupa aceste cuvinte ma simt ca si cum as fi gasit, dupa lungi momente de gandire, niste replici cu care sa o ironizez, insa privirea ei imi spuse altceva si iesi grabita. Ma infurii putin si ma ridic brusc de pe pat. Grozav, iar am lasat pc-ul deschis. Oare cum nu m-a certat mama? Ma uit lung la el si deodata ma sperii de un Buzz dat de cine altcineva decat Danut, cel mai bun prieten al meu care obisnueste sa ma scoale de dimineata in modul asta, in caz de am pc-ul deschis sau dand un....mda, minunat, suna si telefonul. Probabil a uitat mama sa-mi spuna ceva. Il caut prin hainele imprastiare pe jos care miroseau a fum de tigara si-l gasesc. Ma uit la el si schimb privirea spre calculator: era tot Danut.Raman putin pe ganduri gandindu-ma: sa raspund la telefon sau pe mess? O intrebare ce are un raspund logic: raspund la telefon.
-Mdea! ii raspund eu somnoros.
-Ce faci ma? Te-ai trezit? Ma simteam frustrat dupa aceasta intrebare: mama cu aceleasi indicatii de dimineata, asta cu acelasi mod de a ma trezi insa amandoi au facut-o in stil ciudat azi: mama a schimbat ceva la micul dejun iar Danut mi-a dat si Buzz si telefon.
-Mbine ma, ti se pare ca sunt treaz? ii raspund neschimband deloc tonul.
-Stiu omule, schimba-te si vin-o mai repede la scoala! Ma uitam im pamant cu o privire de parca as fi auzit aceste cuvinte de cand sunt eu.
-Dar ce s-a intamplat? Nu e nimeni la ora asta care sa-ti dea temele? Acesta este primul meu zambet pe ziua de azi, pe care de multe ori Danut reuseste acest lucru, insa totodata un zambet obisnuit. Dupa cateva schimburi de cuvinte, inchid si ma ridic din pat. Un zgomot scutit se aude si privesc in jos. Observ ca am dat peste machetuta unui Ford Mustang: albastru, cu doua dungi albe, tipic unui bolid de curse. Ma uit la el putin dezamagit, nu se compara cu visul meu. Atunci indrept privirea spre monitor. Un moment dezamagitor, deoarece visul meu se limiteaza la o imagine pe desktop si 380000€: un Mercedes-Benz SLR McLaren. Arunc dezamagit machetuta la cos si ma indrept spre calculator. Il inchid in graba fara sa mai verific altceva si ma grabesc sa ma imbrac. Dupa ce sunt gata, ma uit putin la dezordinea din camera insa plec nepasator ca intotdeauna.
Ajung in curtea scolii si nu-mi vad nici un coleg pe teren decat pe Lucian, care nu prea are treaba cu scoala. Imi dau seama ca am mate prima ora si de asta toti sunt mai retrasi in clasa. Intru in clasa cu capul in pamant. Salut colegii si ma indrept spre banca unde Danut, banuiesc ca ma asteapta. Erau aproape toti colegii prezenti, si cred ca prietenul meu si-a gasit de unde sa copieze tema, insa ma asez in banca. Se uita zambind smechereste la mine si nu inteleg de ce. Observ insa ca nu-mi zice nimic, nu-mi cere caietul, nu are deschis nimic pe banca. Incer sa-i dau caietul de matematica insa ma intrerupe:
-Nu! Nu am nevoie. Adica nu avem. Nu vine profa! Am ramas putin socat, pe langa asta toata clasa se uita la el mirata. Danut, se mira si el vazand asta insa se simtea important cu aceasta stire.
-Dar de ce nu vine? Indraznesc sa-l intreb cu banuiala ca poate ar sti si motivul. Isi ia un aer de superioritate si isi cauta cuvinte cat mai ,,inteligente" sa raspunda.
-Da oameni buni, prea-iubita si indragita noastra profesoara nu va sosi in decursul zilei de azi, motivul fiind. . .se opri brusc dupa ce ne vede pe toti ca ne-am indreptat privirea spre usa clasei: o doamna tanara, inalta, par blond, talie subtire cu niste ochi albastri ce-ti atrageau privirea intra in clasa privind zambind la noi. Eram curiosi cu totii, in afara de faptul daca are iubit, sot sau amant, de ce a venit in locul profesoarei noastre de matematica.
-Salut! Deja era pe placul nostru dupa acest ,,Salut!" fata de militaria pe care o practica profesoara noastra. Ma numesc Ana-Maria Dumitras, si poate unii se bucura; altii nu deoarece i-am cerut voie profesoarei voastre sa-mi predea aceasta ora cu un motiv important. Se vede ca-si pregatea vorbele dinainte pentru a nu parea antipatica si o facea chiar foarte bine. Ii admiram frumusetea si nu cred ca un cuvant stangaci m-ar fi deranjat sau mi-ar fi distras atentia chiar, insa eram curios de acel ,,motiv important". Nu am sa mai intru in foarte multe detalii pentru a nu va plictisi si am sa va impart niste foi pe masa. Incepe sa ne imparta acele foi. Ne da cate 3 la fiecare si ma intreb in continuare ce ar putea fi. Ajunge la banca mea, ma emotionez insa nu stiu de ce. Dupa ce imparte la banca mea, imi zambeste. Poate a facut asta sa-mi mai reduca din emotii insa a facut tocmai contrariul. Ma simt ca un copil mic, naiv si emotiv. Inrept privirea incet spre foile care le-am primit si deja incep sa-mi revin. Vad o intrebare scrisa in engleza si deja imi dau seama ce ar fi insa nu stiu scopul lor. Ma uit la domnisoara care a terminat de impartit foile si astept explicatii. Cu toate acestea uitasem complet de Danut. Ma uit la el si-l vad putin iritat. Probabil ca a citit deja unele intrebari si zambesc fara sa spun nimic.
-Omule, ce-s astea?! Ma surprinde tonul ridicat al lui ce atrage atentia tuturor, deoarece era o liniste totala in clasa. Imi e teama de ce va spune domnisoara insa o vad uitandu-se putin serioasa la noi.
-Dupa cum vedeti, pe aceste 3 foi care le aveti in fata aveti niste intrebari puse in engelza. Mai pe scurt e un test ce va testeaza cunostintele generale din orice domeniu aproape, pe langa asta tot in engleza trebuie sa raspundeti deoarece se va observa si cat de bine stiti limba. De ce in engleza? Ei bine, primele 2 elevi din scoala voastra care vor lua acest test vor avea oportunitatea de a studia ultimele 3 luni de scoala la New York. Am ramas surprins, insa dezamagit. Stiam ca nu am sa apuc asa ceva. Ma uit la Eliza, tocilara clasei de care sunt sigur ca-l va lua. Indrept privirea spre Madalina: unul din visele mele. Arata superba ca intotdeauna, fapt ce ma incurajeaza sa iau acest test. Ma gandesc si la Danut care pun pariu ca deja ii scartie roti de masini pe strazi americane in cap. Nici eu nu-s mai departe, bijuteriile pe 4 roti si multi cai putere pe care le fac americanii le ador. Cred ca m-am incurajat destul si astept ca frumusetea de la catedra sa ne dea startul. Se uita pe rand la fiecare rand zambind.
-Bun! Puteti incepe, insa vreau ca raspunsurile voastre sa fie cat mai complexe pentru un punctaj cat mai mare, e foarte esential si exprimarea, dar cred ca voi stiti deja asta. Inteleseseram cu totii si incepem. Mi se pare usor deocamdata. Raspund la cateva intrebari si-l vad pe Danut ca intoarce foaia cu un zambet smechereste. Acel zambet pieri de pe fata lui. Inteleg ca e ceva mai dificil si ma descurajez. Acest lucru ma face sa nu ma mai uit la el. Imi continui lucrarea concentrat.
Dupa aproximativ o ora. . .
Termin de scris si ma intreb ce sa fac:sa ma ridic si sa predau lucrarea sau sa astept si alti colegi? Nea, m-as plictisi sa-i astept si pe ceilalti. Ma ridic incet si ma indrept spre catedra. Domnisoara isi indreapta privirea spre mine in timp ce-si nota ceva in carnetel. Se ridica de pe scaun, iar mie incepe sa-mi fiarba sangele de emotii. Incer sa nu fac vreo miscare stangace. Am senzatia ca m-am inrosit la fata. Predau foile si ma intorc in banca. Nu ma asez bine si un zgomot familiar rasuna in toata clasa: toti se ridica si se indreapta spre catedra cu exceptia cuiva: Danut. Stiu ce va urma: toti colegii se aduna in jurul catedrei incat domnisoara Ana-Maria nu va mai putea privi in spate, iar prietenul meu...
-Omule, care e inaltimea Everestului? Exact la asta ma asteptam, asta e Dan: profita de orice situatie oricat de banala ar fi ea.
-8848 m. Si mie mi se pare banala acea intrebare careia nu-i intelegeam rostul intr-un astfel de testare. Se ridica si el, grabit, si se indreapta spre catedra. Preda foile si se intoarce linistit in banca.
Terminam orele si iesim din scoala fara ca in timpul pauzelor sa ne intrebam ce am scris. In drum spre casa, eu si Dan mergeam tacuti. Niciunul nu indraznea sa spuna ceva.
-America. . .visul oricarui pasionat de zgomot de motoare si cai putere. Nebunii aia raman in istorie: Dodge, Chevrolet, Ford. Il inteleg si-l compatimesc totodata. Nu cred ca sunt mai pasionat de masini decat el insa mi-as dori si eu foarte mult sa conduc un Mustang GT 500 Shelby din '67 asa cum si-ar dori si el sa conduca un Camaro SS tot de pe vremurile alea. Acele masini raman epice pentru noi insa totodata si un vis.
Nu am mai vorbit prea mult si ne-am dus acasa fiecare. Eram curios de rezultate. A II-a zi se afiseaza iar pana atunci nu-mi gasesc ocupatie. Stau in fata calculatorului plictisit. Un zgomot neplacut ma scoate din starea asta: cineva bate la usa camerei mele. Nu raspund datorita lenei pe care o am si astept sa intre: mama sau tata. Scartaitul usei ma scoate din sarite si indrept privirea brusc spre usa. E mama. Nu am nici o intentie sa-i spun despre ,,biletul dus-intors spre America". Schimbam cateva cuvinte si se retrage in bucatarie. Inchid calculatorul, imi pun telefonul pe silence si ma trantesc ca un bustean pe pat. Ma uit la albul imaculat al tavanului si ma gandesc neincetat la ziua de maine.
Acel ,,maine" a sosit in sfarsit. Fac ce fac in fiecare dimineata si ma indrept spre scoala. Ajung in fata scolii si observ multimea de genii ce stateau in fata usii. Se uitau la rezultate. Intru pe poarta scolii. Ma indrept spre usa curios de rezultatul meu insa toti se uita la mine dupa ce-mi simti prezena. Privirea imi cade pe Dan, care se uita zambind sec la mine:
-Bravo, fratioare!
Tin sa mentionez ca astept cele mai dure critici pentru a reusi pe viitor sa ma perfectionez. E primul meu fic de genul acesta si sunt sigur ca am ceva greseli. Multumesc pentru atentie!