Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

Thank you sweeties for your comments :o3
Here's next @_@
Kissez <3

Capitolul XIV

Trecura zile, chiar saptamani... Multe ore in preajma lui, insa niciodata la fel de aproape cum fuseseram alte ori.
Singurele momente in care il mai puteam vedea era in clasa, de la o anumita distanta: cea care se afla intre bancile noastre.
Se intampla uneori ca el sa treaca pe langa mine, insa in privirea sa nu se schimbase nimic si, totusi, nu imi rostea niciun cuvant. Probabil ca daca as mai fi mers in locul acela din padure, totul ar fi fost exact la fel, pentru ca lui nu ii pasa de Lerim, deci, pentru el, ceea ce facuse nu insemna absolut nimic.
Ii promisesem lui Lerim ca nu mai aveam sa ma apropii de Shar, insa fiecare minut in care il stiam in clasa, parea ca trecea atat de greu cand eu nu imi doream altceva decat sa ii vorbesc si sa il aud vorbindu-mi.
De fapt, nu stiu ce as fi putut sa ii spun, insa putinul timp pe care il petrecusem alaturi de el, desi nu stiam daca fusese bine ceea ce se intamplase, nu puteam nega faptul mai totul imi paruse atat de frumos.
El putea sa ma invete lucruri... lucruri pe care nu cred ca as fi vrut sa le invat de la Lerim, insa pe langa asta, adevarul era ca adoram sentimentul acela atat de dureros din pieptul meu... Sentiment pe care il aveam in orice secunda in care il puteam zari pe brunet.
Voiam atat de mult sa il vad din nou atat de aproape de mine, incat in minte imi venise ideea de a zbura spre inima padurii, in zona careia nu ii atribuisem inca un nume desi simteam ca deja devenise o pare esentiala din amintirile mele. Totusi, pentru amandoi ramasese doar "locul acela"... nimic mai mult.
Lasasem creionul sa imi cada peste caietul deschis, in care trecusem doar cateva idei asupra carora nu ma puteam axa in intreigme, deoarece nu eram sigur de ele. Fiind in legatura cu Shar nu stiu ce putea deveni ceva sigur.
Cat de mult voiam sa il cunosc...
Oftasem, coborand din pat si ascunsesem caietul intr-un sertar de la noptiera, apoi ma indreptasem pe fereastra, privind stelele si luna ce domneau in departare, desupra Cuibului Cobrei.
Stiam ce ii promisesem lui Lerim, insa ceva ma atragea acolo cu o mai mare putere decat propria-mi minte. Ma simteam tinut in lanturi de catre promisiunea facuta celui mai bun prieten al meu, dar cea mai dulce chemare voia sa ma corupa... Era dorul de a-l vedea langa mine si gandul ca nu era imposibil de a face asta. Ele ma impingeau la a vrea sa ma azvarlesc spre acel loc.
Ma incruntasem cand observasem ceva apropiindu-se lent, dinspre padure si ramasesem pe loc, incercand sa imi dau seama ce anume era. Totusi nu durase mult pana sa realizez ca de la o asemenea distanta, nu puteam sa vad o persoana... Era o felina. Una pe care nu imi trebuise timp sa o recunosc odata ce ii observasem blana atat de alba ce parca stralucea in bataia slaba a lunii.
-Shar...? Intrebasem soptit, doar pentru mine. "De ce vine spre universitate sub forma leopardului? " spusesem in intimitatea gandurilor mele, vazand ca el isi continua mersul lin.
Stiam ca nu avea voie sa se transforme. Regulamentul nu ii permitea... Nici mie nu imi permitea sa imi folosesc aripile in mod voit, insa deja se apropiase prea mult. Atat de mult incat ii puteam observa acei ochi superbi, pe care puteam spune fara teama ca ii adorasem inca de la prima vedere.
Ma urcasem pe pervazul geamului si sarisem inainte ca aripile sa mi se infatiseze, ca apoi sa zbor spre Shar, care inca mergea in acea directie. Se oprinse insa, atunci cand ajunsesem inaintea sa si se asezase, ca si cum drumul sau luase sfarsit... Ca si cum venise dupa mine.
-Shar, ce faci? Il intrebasem inainte de a realiza faptul ca bestia nu era controlata de brunet, nu vorbea, deci nici nu aveam sa imi primesc raspunsul.
Pentru o clipa ma gandeam ca Shar voia sa ma vada, insa nu era el cel care venise. Era leopardul care nu imi putea comunica gandurile lui, chiar daca stiam ca ma intelegea.
-Pe mine ma cauti?
Coborasem pe pamant, aproape de creatura ce isi miscase o singura data capul in sens afirmativ, apoi se coborase spre mine permitandu-mi sa ii ating blana catifelata.
Nu statuse mult astfel, deoarece se ridicase in toate cele patru labe si imi facuse in semn din cap, ca si cum voia sa il urmez, apoi se asezase din nou, de acea data, intins cu totul pe pamant, si imi facuse inca un semn, ridicandu-si capul, dandu-l usor pe spate.
Nu intelesesem ce dorea la inceput, insa imi dadusem seama dupa cateva momente cand isi asezase coada pe langa corp ca voia ca eu sa il urmez, insa dus de catre el.
Nu ezitasem sa ii urmez indemnul si imi pusesem picioarele de-o parte si de alta a cozii sale groase. Ma simteam ca un copil intr-un parc de distractii, asteptand sa se dea pe carusel.
Ma ridicase incet, pana deasupra spatelui sau, unde imi dadu voie sa cobor, pentru a prinde in pumni blana alba in care ma afundasem.
Ridicandu-se in picioare, pornise inapoi spre padure, mergand incet, insa accelerandu-si pasii, pana ce ajunsese a fugi, indemnandu-ma a ma agata cu o mai mare putere de blana lui.
Nu cutezam a privi cat de repede ne miscam, insa stiam cu siguranta ca era mult peste viteza mea normala de deplasare. Incercam doar sa imi mentin echilibrul...
Imi deschisesem ochii abia in momentul in care el se oprise, observand locul binecunoscut, unde se asezase la umbra aceluiasi copac la care Shar obisnuia sa stea.
Coborasem de pe spinarea sa, aterizand pe coada lui moale si ramasesem acolo, sprijinit de trupul mare al felinei care isi aduse capul inaintea trupului meu.
-As fi vrut ca cel ce venise dupa mine sa fie Shar, dar stiu ca el nu ar fi facut asta. Este prea mandru... In schimb, tu esti sincer, rostisem incet intinzandu-mi palma spre a-i mangaia blana moale.
Nu intelegeam nici eu de ce ii vorbeam unei bestii care nu imi putea raspunde ci doar asculta, insa cateodata, a fi ascultat este tot ce trebuie...
-Nu ar trebui sa fiu aici. I-am promis lui Lerim ca nu voi mai sta langa Shar, dar tu nu esti el. Shar a spus ca voi doi nu aveti nicio legatura, asadar presupun ca Lerim nu are motiv de suparare. Totusi... atat de mult as fi vrut sa il vad...
Leopardul isi inchisese ochii apoi parca oftase cand isi lasase capul sprijinit pe labele din fata.
-Pari obosit... Si eu sunt. In ultimele nopti am dormit foarte putin. Sa nu ii spui lui Shar, dar m-am gandit foarte mult la el. Si nu stiu de ce iti spun tie asta, dar esti singurul care ma asculta. Lerim s-ar supara daca i-as spune asta, iar Shar... Nu stiu. Credeam ca il pot cunoste, dar nu e asa.... Nu am voie sa il cunosc.
Stiam ca secretele mele aveau sa fie in siguranta daca erau ascultate doar de bestie, de aceea nu ezitasem a-i vorbi, insa ma simteam pe de-o parte dezamagit. Ma bucurasem ca reusisem a revedea leopardul care ma fascinase atat de mult, dar ceea ce eu doream a vedea intr-adevar, era acea persoana care imi captivase gandurile si simturile. Il voiam pe Shar...
Ma intinsesem ca pe cea mai moale saltea aflata vreodata, lasandu-ma sprijinit de trupul mare al felinei si intorcandu-ma pe-o parte ca si cum as fi fost gata de somn.
Imi asezasem palma langa mine, mangaind blana fina si oftasem, simtindu-ma putin descurajat.
-As fi vrut sa fie Shar. Adica... Nu ma intelege gresit. Ma bucur foarte mult ca ai venit. Nu te-am mai vazut de mult timp, dar Shar... Dumnezeule! Imi este atat de dor de el...
Probabil ca monologul meu ii parea stupid pana si leopardului, insa nu ma putusem abtine, stiind ca doar el m-ar fi ascultat fara sa ma critice sau sa ma certe cum ar fi facut Lerim.
Bestia doar isi inchisese ochii si scosese un sunet marait la adresa vorbelor mele.
Mi-as fi dorit sa stiu ce spunea, insa nu era cu putinta, din pacate.
Parea extenuat. Ma intrebam de cand nu mai dormise... Dar nici eu nu eram mai presus. As fi putut adormi in acea secunda, pe moliciuna blanii sale, insa ramasesem cu privirea atintita spre imaginea care ma fascinase la fel de mult precum se intamplase prima data, in acelasi loc.
Atat Shar cat si bestia avusera un astfel de prim efect asupra mea... cu toate acestea, dezamagirea mea ca brunetul nu venise, intrecea sentimentul de multumire pe care ar fi trebuit sa il am ca revazusem frumoasa creatura.
Totusi, daca leopardul adormise, atunci insemna ca Shar avea sa revina?
Intentionasem a ramane treaz, insa adormisem in incercarea de a-mi odihni ochii obositi dupa ce linistea si pacea locului isi spusesera cuvantul.