04-07-2011, 11:38 AM
Capitolul trei:
"Nu se stie daca soarele e etern, dar nici nu s-a constatat ca ceata e falsa. Deopotriva trec si deopotriva exista in eternitate." - Sharat Chandra Chatterji
Eternitatea. Aceam mare nesfarsita de amintiri traite de-a lungul secolelor chinuitoare si nesfarsite. Acea masa de viata uzata odata cu trecerea secundelor ce par ani. Acel pact facut cu propria-ti persona de a rezista tentatiei, nevoilor trupesti, de a rezista lichidului rosiatic fara de care cei muritori n-ar exista. Un blocaj in timp unde toti si toate trec langa tine ca un film vechi, alb - negru, rulat la nesfarsit. Sete de sange, nevoie de rosu. Dorinta de viata, de dragoste. De moarte. Asa sa fie oare eternitatea? Da, si trebuia sa ma obisnuiesc cu ea.
Ii simteam acolo, privindu-ma. Aproape ca le puteam vedea, cu ochii mintii, chipurile ingrijorate, facandu-si fiecare in modul sau, griji pentru mine. Nu le auzeam bataile inimilor, dar acum ca stiam de ce era normal, nici pe a mea nu o mai auzeam. Sopteau. Ceva neinteles de mine decat partial, dar pareau sa vorbeasca. Singurul lucru clar, auzit de mine, erau pasii lor plimbandu-se de colo - colo de-alungul camerei. ,, Oare cum va reactiona? '' Am sesizat un gand ce parea sa vina de la mine. Urmat de un altul : ,, Taci, mai ! Nu stim inca daca a trecut de prima faza. Daca te aude? ''
,, Ce frumoasa este. ". ,, Va fii un vampir pe cinste. ". ,, Ah, mon amour. Nu te mai trezesti o data? " . ,, Mi-e sete. " . ,, Ea, trebuie sa moara ! " Atatea ganduri, prea multe. Si toate pareau a venii din mintea mea. Eram confuza, derutata si speriata in acelasi timp. Aflasem secretul acestui loc si motivul pentru care mama m-a trimis aici. Sa-mi descopar adevarata origine. Sa fiu cine mi-a fost dat sa fiu, pentru ce am fost creata si lasata pe aceasta lume. Nu credeam, insa ca mai pot exista astfel de creaturi, ca mine, ca ei, dar ma inselasem. Oare eram si eu rece? Nu ma simteam diferit, eram ca inainte, cu exeptia constantei usturimi a gatului ce ma incomoda. Eram curioasa. Curioasa sa aflu daca imi vaoi mai vedea prieteni, familia. Imi era dor de ei. Numai cand ma gandesc ca ei vor imbatrani, vor muri, iar eu voi ramane neschimbata.
,, Midori, draga, imi pare rau pentru tine, dar nu te las sa mi-l furi pe Hiro. Trebuie sa scap de tine. " Parea a fi voacea Rukiei. Autoritara, rece si intimidanta. Vorbea serios? Si daca da, atunci de ce toti ceilalti nu auzeau? ,, Cu ce sunt eu mai speciala? ". A fost gandul ce mi-a trecut prin minte. Singurul de care eram sigura ca-mi apartine numai mie.
- S-a trezit ! a strigat Isame cand a observat ca deschisesem ochii si imi miscam degetele mainilor.
Toti s-au repezit langa patul pe care eram asezata punandu-mi intrebari. Eram absenta, nu le raspundeam si pareau sa se alarmeze. Stateam nemiscata, cu privirea atintita spre un anumit punct din tavan, neclintata.
- Midori ! Reactioneaza, revino-ti in fire. a strigat Hiro zgaltaindu-ma.
,, Stiu eu de ce are nevoie. "
- Sange. Am nevoie de ceva, apa. Ma arde. am spus privindu-l pe argintiu parand la fel de disperata cum as fi fost daca as mai avea putin sa cad dupa o stanca foarte inalta. Pana si in tonul meu de putea observa cu usurinata nerabdarea.
Isame imi intinse mana, mai precis incheietura. La inceput nu am inteles ce voia sa fac. Pana cand mi-a soptit bland, pe un ton mieros sa musc ca nu-l va durea. Nu eram sigura daca ar fi bine. Daca nu mai puteam opri? Daca il omoram? Nu mi-as fi iertat-o niciodata. Am muscat, tragand lacoma din lichidul rosiatic, iar usturimea, cu fiecare secunda, sisparea. Ma simteam satula. I-am dat drumul brunetului multumindu-i frumos pentru ajutor. Da-du din cap afirmativ raspunzandu-mi cu un zambet fermecator si sarmant. Am zambit si eu, dand sa ma ridic in pat. Am reusit cu greu, putin ametita, dar bine, am mers catre baie. Am deschis incet usa, care a scartait gomotos si am intrat. Am facut cativa pasi spre oglinda, mi-am privit reflexia, tipand cat am putut de tare cand am vazut ce arata. Culoare parului mi se schimba-se din lila in argintiu, la fel si lungimea ce crescu-se cu aproape douazeci de centimetri. Ochii, din albastru patrunator, devenisera stacojiu intens. Eram palida si total diferita. Cu toate ca ma puteam obijnui usor. Deja incepeam sa o fac. M-am intors in incapere si i-am privit pe ceilalti.
- Voi ramane asa? i-am intrebat oftand si aratand cu mainile de sus in jos.
- Din pacate da. Faci parte din rasa pura. Tu si cu Hiro. Ceilalti suntem doar ramificatii al clanului din care va trageti voi. spuse Shinosuke asezandu-se calm pe marginea patului, picior peste picior si cu mainile la piept. Parea usor iritat, dar n-am bagat de seama.
- Bine, dar sa stiti ca nu-mi convine. Acum daca nu va suparati as dori sa iesiti cu totii in afara de Rukia.
S-au conformat iesind fiecare pe unde a putut. Isame si blondinul au zbughit-o pe geam ceea ce m-a uimit putin, dar presupun ca era normal intr-o oarecare masura, iar Hiro a iesit civilizat pe usa. M-am asezat pe pat invitand-o pe roscata sa i-a loc pe cel din fata mea. M-a privit taios si si-a intors capul catre geam privind in gol. Era aroganta si plina de ea. Se vedea ca se iubeste mult pe sine insasi.
- Uite ce este, stiu despre dragostea ta pentru Hiro, te-am auzit. De fapt ti-am ascultat gandul. ii captasem atentia si acum ma privea atent, am facut o pauza. N-ai cum sa scapi de mine asa ca nu incerca. N-am nicio treaba cu el asa ca nu-ti voi sta in cale decat daca la un moment dat vom incepe sa simtim ceva unul pentru celalalt, iar atunci voi fi destul de puternica sa te inving, voi...
- Stai asa mucoaso, nu ma ameninta ca nu raspund de faptele mele. Ai face bine sa ai grija ce faci si sa te feresti de mine de acum inainte. s-a rastit roscata, apoi a plecat trantind usa in urma sa.
Ma intimida-se putin, dar de cand devenisem oficial una dintre ei, desi mult prea repede, aveam o incredere in mine mai dezvoltta decat inainte. Trebuia sa-i ajut sa invinga si chiar ma simteam in stare. In doar doua zile devenisem o cu totul alta persoana. as fi vrut ca si mama sa afle. M-am trantit in pat si am zambit privind tavanul. Oare ce se va intampla mai departe? Acum nimeni si nimic nu ma mai putea uimii sau imresiona. Le traisem pe toate.
Noua Midori : http://i294.photobucket.com/albums/mm117...1242071069
Sper sa va placa. :* Astept cririci. :D
"Nu se stie daca soarele e etern, dar nici nu s-a constatat ca ceata e falsa. Deopotriva trec si deopotriva exista in eternitate." - Sharat Chandra Chatterji
Eternitatea. Aceam mare nesfarsita de amintiri traite de-a lungul secolelor chinuitoare si nesfarsite. Acea masa de viata uzata odata cu trecerea secundelor ce par ani. Acel pact facut cu propria-ti persona de a rezista tentatiei, nevoilor trupesti, de a rezista lichidului rosiatic fara de care cei muritori n-ar exista. Un blocaj in timp unde toti si toate trec langa tine ca un film vechi, alb - negru, rulat la nesfarsit. Sete de sange, nevoie de rosu. Dorinta de viata, de dragoste. De moarte. Asa sa fie oare eternitatea? Da, si trebuia sa ma obisnuiesc cu ea.
Ii simteam acolo, privindu-ma. Aproape ca le puteam vedea, cu ochii mintii, chipurile ingrijorate, facandu-si fiecare in modul sau, griji pentru mine. Nu le auzeam bataile inimilor, dar acum ca stiam de ce era normal, nici pe a mea nu o mai auzeam. Sopteau. Ceva neinteles de mine decat partial, dar pareau sa vorbeasca. Singurul lucru clar, auzit de mine, erau pasii lor plimbandu-se de colo - colo de-alungul camerei. ,, Oare cum va reactiona? '' Am sesizat un gand ce parea sa vina de la mine. Urmat de un altul : ,, Taci, mai ! Nu stim inca daca a trecut de prima faza. Daca te aude? ''
,, Ce frumoasa este. ". ,, Va fii un vampir pe cinste. ". ,, Ah, mon amour. Nu te mai trezesti o data? " . ,, Mi-e sete. " . ,, Ea, trebuie sa moara ! " Atatea ganduri, prea multe. Si toate pareau a venii din mintea mea. Eram confuza, derutata si speriata in acelasi timp. Aflasem secretul acestui loc si motivul pentru care mama m-a trimis aici. Sa-mi descopar adevarata origine. Sa fiu cine mi-a fost dat sa fiu, pentru ce am fost creata si lasata pe aceasta lume. Nu credeam, insa ca mai pot exista astfel de creaturi, ca mine, ca ei, dar ma inselasem. Oare eram si eu rece? Nu ma simteam diferit, eram ca inainte, cu exeptia constantei usturimi a gatului ce ma incomoda. Eram curioasa. Curioasa sa aflu daca imi vaoi mai vedea prieteni, familia. Imi era dor de ei. Numai cand ma gandesc ca ei vor imbatrani, vor muri, iar eu voi ramane neschimbata.
,, Midori, draga, imi pare rau pentru tine, dar nu te las sa mi-l furi pe Hiro. Trebuie sa scap de tine. " Parea a fi voacea Rukiei. Autoritara, rece si intimidanta. Vorbea serios? Si daca da, atunci de ce toti ceilalti nu auzeau? ,, Cu ce sunt eu mai speciala? ". A fost gandul ce mi-a trecut prin minte. Singurul de care eram sigura ca-mi apartine numai mie.
- S-a trezit ! a strigat Isame cand a observat ca deschisesem ochii si imi miscam degetele mainilor.
Toti s-au repezit langa patul pe care eram asezata punandu-mi intrebari. Eram absenta, nu le raspundeam si pareau sa se alarmeze. Stateam nemiscata, cu privirea atintita spre un anumit punct din tavan, neclintata.
- Midori ! Reactioneaza, revino-ti in fire. a strigat Hiro zgaltaindu-ma.
,, Stiu eu de ce are nevoie. "
- Sange. Am nevoie de ceva, apa. Ma arde. am spus privindu-l pe argintiu parand la fel de disperata cum as fi fost daca as mai avea putin sa cad dupa o stanca foarte inalta. Pana si in tonul meu de putea observa cu usurinata nerabdarea.
Isame imi intinse mana, mai precis incheietura. La inceput nu am inteles ce voia sa fac. Pana cand mi-a soptit bland, pe un ton mieros sa musc ca nu-l va durea. Nu eram sigura daca ar fi bine. Daca nu mai puteam opri? Daca il omoram? Nu mi-as fi iertat-o niciodata. Am muscat, tragand lacoma din lichidul rosiatic, iar usturimea, cu fiecare secunda, sisparea. Ma simteam satula. I-am dat drumul brunetului multumindu-i frumos pentru ajutor. Da-du din cap afirmativ raspunzandu-mi cu un zambet fermecator si sarmant. Am zambit si eu, dand sa ma ridic in pat. Am reusit cu greu, putin ametita, dar bine, am mers catre baie. Am deschis incet usa, care a scartait gomotos si am intrat. Am facut cativa pasi spre oglinda, mi-am privit reflexia, tipand cat am putut de tare cand am vazut ce arata. Culoare parului mi se schimba-se din lila in argintiu, la fel si lungimea ce crescu-se cu aproape douazeci de centimetri. Ochii, din albastru patrunator, devenisera stacojiu intens. Eram palida si total diferita. Cu toate ca ma puteam obijnui usor. Deja incepeam sa o fac. M-am intors in incapere si i-am privit pe ceilalti.
- Voi ramane asa? i-am intrebat oftand si aratand cu mainile de sus in jos.
- Din pacate da. Faci parte din rasa pura. Tu si cu Hiro. Ceilalti suntem doar ramificatii al clanului din care va trageti voi. spuse Shinosuke asezandu-se calm pe marginea patului, picior peste picior si cu mainile la piept. Parea usor iritat, dar n-am bagat de seama.
- Bine, dar sa stiti ca nu-mi convine. Acum daca nu va suparati as dori sa iesiti cu totii in afara de Rukia.
S-au conformat iesind fiecare pe unde a putut. Isame si blondinul au zbughit-o pe geam ceea ce m-a uimit putin, dar presupun ca era normal intr-o oarecare masura, iar Hiro a iesit civilizat pe usa. M-am asezat pe pat invitand-o pe roscata sa i-a loc pe cel din fata mea. M-a privit taios si si-a intors capul catre geam privind in gol. Era aroganta si plina de ea. Se vedea ca se iubeste mult pe sine insasi.
- Uite ce este, stiu despre dragostea ta pentru Hiro, te-am auzit. De fapt ti-am ascultat gandul. ii captasem atentia si acum ma privea atent, am facut o pauza. N-ai cum sa scapi de mine asa ca nu incerca. N-am nicio treaba cu el asa ca nu-ti voi sta in cale decat daca la un moment dat vom incepe sa simtim ceva unul pentru celalalt, iar atunci voi fi destul de puternica sa te inving, voi...
- Stai asa mucoaso, nu ma ameninta ca nu raspund de faptele mele. Ai face bine sa ai grija ce faci si sa te feresti de mine de acum inainte. s-a rastit roscata, apoi a plecat trantind usa in urma sa.
Ma intimida-se putin, dar de cand devenisem oficial una dintre ei, desi mult prea repede, aveam o incredere in mine mai dezvoltta decat inainte. Trebuia sa-i ajut sa invinga si chiar ma simteam in stare. In doar doua zile devenisem o cu totul alta persoana. as fi vrut ca si mama sa afle. M-am trantit in pat si am zambit privind tavanul. Oare ce se va intampla mai departe? Acum nimeni si nimic nu ma mai putea uimii sau imresiona. Le traisem pe toate.
Noua Midori : http://i294.photobucket.com/albums/mm117...1242071069
Sper sa va placa. :* Astept cririci. :D
![[Imagine: Anime_Girl_Signature_by_Repaereth.png]](http://fc02.deviantart.net/fs70/f/2010/133/0/1/Anime_Girl_Signature_by_Repaereth.png)