Drugged With Desires l: Hidden Feelings

[Miky sweetie :3]

Uh... Scuze de intarziere si scuze ca e asa scurt *blushes*

A: Stiu ca e rau sa simti ca in mai putin de cateva minute vei fi violata. Stiu cum e sa versi lacrimi pentru ca el nu te-a putut salva. Stiu ca o sonerie tampita nu isi are locul, dar ce poti sa faci? Toate se petrec cand au ele chef.

DWD - Chapter 6: Totul sau nimic

Sasuke:

Mainile imi erau inclestate si nu puteam face absolut nimic. Imi venea sa sar pe Gaara si sa-l omor chiar acum! Sa-l strang de gat si sa-i rup mainile alea cu care a indraznit sa o atinga. Dar nu puteam face nimic. In minte imi rasunau cuvintele ei care ma strigau, care ma implorau sa o salvez... Dar armata care trebuia sa o primesc era piesa de baza in planul meu. Si nu aveam de gand sa renunt la el nici in ruptul capului! Aveam sa-l detronez pe Gaara. Aveam sa-l ruinez pe viata. Era cu adevarat mai important sa-i obtin armata in loc sa o salvez pe Sakura. Gaara ii descheia incet-incetisor fermoarul lateral cu gura, in timp ce rozalia plangea cu disperare. Trecuse mult timp de cand nu am mai fost martorul unui viol. Hm... Daca ma gandesc mai bine, toata viziunea asta are si o parte buna. Am ranjit scurt si aproape ca salivam privind cum fermoarul nu mai avea unde fugi. Bineinteles ca m-am abtinut, orice miscare putea fi interpretata de catre cei care pazeau zona. M-am sprijitnit cu mana de capota masinii, pe un loc liber, unde cei doi nu-si desfasurau "activitatea".

Si atunci am simtit-o.

Am simtit mana Sakurei cuprinzandu-mi inchietura si strangand-o cu putere. Nu mi-a tras-o, nu a incercat sa imi puna piedica pe sub mana ca sa cad in vreun fel, doar mi-a strans-o cu putere. Iar atunci un gand m-a strafulgerat. Ce conta mai mult pentru mine cu adevarat? Aveam sa-l ucid pe Gaara, cu sau fara pretul Sakurei. Aveam sa-i obtin armata oricum, cu sau fara pretul Sakurei. Iar eu aveam sa fiu singurul care trebuia sa plateasca acest pret si sa o aiba pe tanara pentru tot restul vietii.

L-am impins usor pe Gaara de umar, facandu-l pe acesta sa tresare un pic.

-S-a intamplat ceva? m-a intrebat el cu o fata buimaca.
-O sa aveti destul timp pentru asta. Dar acum imi vreau armata promisa.

Roscatul mi-a zambit, apoi a spus:

-Sigur. Clanul Hatake iti e de ajuns? Vreau sa spun, doar barbatii, femeile sunt doar ale mele. A ranjit din nou. Iar cu noua papusa care mi-ai trimis-o ieri sunt fericit sa spun ca mi-am completat colectia.

Am inghetat. Cu greu imi puteam stapanii o fata de mort-viu care mai are putin si lesina. Miranda Housen? Despre ea era vorba aici? Insa nu numai asta ma framanta. Kakashi a incercat oarecum sa ma puna in tema de dimineata, iar acum incercam din rasputeri sa-mi reamintesc ce mi-a spus. Ceva despre clanul sau, ceva despre mama Sakurei. Trebuia sa aflu ce se intampla. Si nu pentru mine, ci poate pentru Sakura, fata fata de care trebuie sa ma revansez, dar... Probabil ca nu acum era momentul.

-Am inteles. Si, ca sa nu uit, cand ajungem in Amsterdam, la vila, vreau sa ma pui la curent cu conditiile in care va fi pastrata fata. Absolut tot, incepand de la bodyguard si terminand cu conditile in care va fi pazita. O sa petrec ceva timp in Amsterdam cu treaba, si o sa iti mai fac niste vizite. O sa am nevoie de tine pentru niste planuri.
-In regula, mi-a zis. Te astept maine dimineata cu fata. Apropo, spuse, privind-o pe rozalie cum isi incheie fermoarul. Cum te cheama, draguta?

Sakura si-a aruncat ochii spre mine, iar eu am dat din cap dezaprobator. Numele ei adevarat era tot ce ii trebuia astuia ca sa o regaseasca in caz ca scapa! Si nu aveam de gand sa se intample asa ceva. Cu toate astea, Sakura ma privea usor confuza, semn ca nu intelesese ce ii spusesem eu.

-C-H-E-L-S-E-A, i-am dictat pe litere roscatului. Se citeste Celsi, in cazul in care nu stiai.
-Chelsea... Prin urmare, ne vedem maine, papusa.

Gaara s-a indreptat catre avionul sau, lasandu-ma pe mine si pe Saku in urma. Noi aveam sa mergem cu alt avion, tot privat, pana in Amsterdam. Ce e drept, am riscat mult spunandu-i "amicului" meu ca vreau sa merg impreuna cu Sakura intr-un avion separat. Riscam sa divulg totul, asa ca mie unul, mi s-a parut un plan periculos.

In clipele urmatoare, am simtit cum cineva imi sare in brate pur si simplu, si bineinteles ca persoana aceea a fost Sakura. Ma tinea strans in brate, plangand in hohote si intrebandu-ma de ce nu am vrut sa o salvez atunci cand a avut nevoie de mine. Mi se inmuiase inima, si simteam ca fiecare gram de suflet mi se rasfrange. Am asigurat-o intr-un final ca asta facea parte din plan, si ca nu trebuie sa fie atat de speriata. Minteam, desigur, chiar daca nu-mi placea treaba asta, insa eram nevoit. I-am raspuns la fel de strans imbratisarii si i-am sarutat prelung crestetul capului, incercand sa-i recastig increderea in mine. Iar in momente ca astea, vroiam sa n-am nimic. Sa n-am vile, sa n-am masini de lux, sa n-am dusmani, sau prieteni, si singurul lucru pe care sa-l am sa fie ea ...

***

Stateam pe pat, alaturi de Sakura, privind-o cum doarme linistita. O mangaiam instinctiv pe parul rozaliu ce se revarsa ravasit pe perna. Ma uitam la ochii ei, acum inchisi, si la buzele sale conturate si apetisante. Incet, unul dintre degete mi-a alunecat pe langa chipul ei, facandu-i conturul fetei, apoi al obrajilor, apoi al buzelor... Si in tot acest timp incercam sa-mi dau seama ce se petrece cu mine si de ce ma cuprinde din nou acel sentiment, un sentiment de nostalgie fata de trecutul si supararile mele, si acest sentiment pe care inca nu il pot intelege. Un sentiment de caldura care imi invaluie corpul, un sentiment prin care inima mi-o ia la goana cu 260 pe ora. Dar ce era si mai rau era ca acest sentiment ma cuprinde doar atunci cand sunt cu ea, iar de astazi, nu o voi mai avea langa mine. Mi-am apropiat chipul de al sau, sa o pot vedea mai in de aproape. Brusc, respiratiile noastre sau contopit, si am stiut ca poate ma apropiasem prea mult. Dar ce mai conta?... Niciodata n-o sa-i mai pot gusta buzele dulci si moi, niciodata n-o s-o mai pot saruta, niciodata n-o s-o mai pot privi atat de aproape dimineata.

Mi-am unit buzele cu ale Sakurei, insa cand am vrut sa-mi strecor limba printre acestea, fata s-a trezit brusc.

-Ce cauti aici? M-a intrebat, privindu-ma uimita.
-Hei, practic asta e si camera mea, nu? I-am raspuns zambind.

Tanara si-a dat una incet peste frunte ca si cum mi-ar fi dat dreptate, iar apoi am prins-o de incheietura mainii tragand-o deasupra mea. Fata nu a ripostat. Ma privea adanc cu smaraldele ei de un verde crud. Mi-a cuprins obrajii in mainile ei si si-a indreptat buzele spre urechea mea.

-'Neata si tie, imi soptise ea, facandu-ma sa zambesc.
-OK, poate ca am uitat de buna dimineata, dar... Am prins-o de mijloc, intorcandu-ma pe partea cealalta, ajungand astfel deasupra ei. Tu n-ai uitat nimic?

Mi-a zambit suav si dulce, un zambet cu adevarat alb si sweet, exact asa cum imi placea mie. Am sarutat-o pe obraz, buzele mele curgand din ce in ce mai jos pe gatul sau. Sakura si-a infipt degetele sale fine prin parul meu, tragandu-ma putin cand ii muscam pielea gatului. Am urcat cu buzele pana ce acestea le-au intalnit pe ale ei. I le-am cuprins cu grija gruita si mi-am strecurat limba in ea, duelandu-ma cu limba ei. Rozalia riposta jucaus la atingerile mele indecente, facandu-ma sa o doresc. La felul in care o facea, se subaintelegea ca are chef de joaca. Hm... Cat de scumpa putea fi fiinta asta! Am cuprins-o strans cu bratele mele in timp ce o sarutam lent, cu tandrete, iar ea si-a scos degetele din parul meu si si-a incovoiat mainile in jurul gatului meu. Am continuat sa ne sarutam si sa ne jucam unul cu altul, pana cand... Pana cand soneria usii a rasunat puternic prin incapere. Am tresarit usor, fara sa-mi iau buzele de pe ale Sakurei. Sincer sa fiu, as fi continuat sa o sarut si sa o mangai, insa ma temeam ca cel de la usa poate fi chiar Gaara. La dracu'!