28-06-2011, 09:53 PM
Eu şi Vero vă mulţumim mult pentru comentarii şi vreau să vă spun că e oficial. Am intrat la Liceul de Artă. Şi de aceea am venit cu continuarea. Sperăm să vă placă ^^.
O ultimă privire în oglindă, cu un ochi critic de data asta. Zâmbesc, bucuros de ce văd, apăsând pe clanţa uşii. Ies pe hol, sting lumina şi răsucesc cheia în broască. Pe casa scării era beznă, singurele firicele de lumină intrând prin gemuleţele situate la fiecare etaj. Fix acum şi-au găsit şi becurile să facă figuri. Oftez resemnat, călcând încet pe fiecare treaptă, ţinându-mă de balustradă să nu îmi fac mai rapidă coborârea împreună cu vreo durere de spate. O treaptă, două, trei, parcă nu se mai termină. Când simt că în sfârşit am atins ultima treaptă, răsuflu uşurat.
Ies din bloc, fiind aproape orbit de lumina puternică produsă de becurile şi afişele publicitare ale oraşului. Îmi bag mâinile în buzunar şi pornesc pe încet pe jos spre partea de nord a oraşului, spre casa lui Aiden. Privirea mea cerceta cerul acoperit de un voal negru, stelele strălucind pe el precum pietricelele preţioase, iar luna, ce era acum plină, semăna cu o perlă strălucioare în razele soarelui.
Un drum relativ scurt, în care privirile tuturor domnişoarelor se întorceau după mine, privind cu cămaşa roşie în carouri îmi era desfăcută la primii doi nasturi, dezvăluind pandantivul cu flacără de la gât se răvăşea la fiecare pas pe care îl făceam. Mai purtam o pereche de blugi negri, cu multe lanţuri şi o pereche de tenişi tot negrii cu roşu.
Intru în curtea casei cu un etaj, plină ochi de persoane cunoscute şi străine. Muzica bubuia în boxele aşezate pe fiecare geam de la parter, iar perechile se mişcau lasciv pe ritmul melodiei. Intru în casă şi nişte lumini puternice de club parcă zgâriau pereţii albi ai sufrageriei. Adolescenţii se aflau îngrămădiţi pe canapea sau pe cele două fotolii, alţii dansau pe lângă ei, iar cireaşa de pe tort era masa plină de sticle sau doze de bere, sucuri sau energizante, chiar şi sticle de votka. În aer plutea mirosul înţepător de alcool, amestecat cu bunul fum de ţigară. O roşcată stătea pe fotoliu, cocoţată pe un tip blond, sărutându-se sălbatic, iar el îi mângâia tot corpul, fără vreo zonă cu restricţie.
Vreau să îmi fac loc spre bucătărie, dar sunt împins de cineva şi cad pe scara ce ducea la etaj, peste o persoană. Mă ridic, cerându-mi scuze, dar când privesc cine era îmi muşc limba. Nicole stătea cu o sticlă de energizant în mână, zâmbindu-mi. Când vreau să mă aplec spre ea să o salut, îl văd pe Aiden cum urlă la mine din capătul scărilor.
Urcând uşor treptele, intru în prima cameră din capătul lor. Jace, un prieten foarte bun stătea pe canapea lingându-se cu una, în timp ce Aiden bătea agitat din picior, cu mâinile încrucişate la piept.
- Eddy, frate, ai văzut cine e jos ? Defapt, de ce oare mai întreb. Normal că ai văzut. Ce zici ? Punem de o ieşire în patru mâine ? întrebă prietenul meu când văzu că am ajuns.
Am făcut doar un semn din mână şi am coborât înapoi jos. Am luat din frigider o doză de energizant, sorbind lacom din el. De unde stăteam, vedeam perfect piscina ce acum era plină de oameni care mai de care mai dezbrăcaţi. Nu ştiu de ce dar am simţit să mă duc în camera lui Aiden să caut CD-ul ce i-l împrumutasem. Ce m-a fi apucat şi pe mine în timpul petrecerii ? Oricum …
Urcând scările, am înaintat pe holul de la etaj spre capătul său unde se afla camera lui Aiden. Aud nişte ţipete cum răzbat holul aşa că grăbesc pasul. Când intru în încăpere, pe patul dublu se afla Nicole, pe jumătate dezbrăcată, zbătându-se, iar lacrimile se scurgeau pe obrajii ei roşii. Peste ea, ţinându-i mâinile prinse deasupra capului se afla un tip cu părul de un blond spălăcit şi ochii de culoarea cafelei. Jason. Mă năpustesc asupra lui, lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe unde apucam. O auzeam pe roşcată plângând strident.
Când am terminat cu el şi mi-am întors privirea spre ea, am rămas şocat. Părul îi cădea răvăşit peste faţă şi umeri. Ochii îi erau roşii de la plâns. Faţa inundată în lacrimi prinsese o culoare roşiatică, plăcută. Era doar în lenjerie intimă, ceea ce îmi dădea posibilitatea să îi văd mai bine conturul formelor generoase. Mă apropii încet de ea, atingându-i uşor umărul. Ochii săi verzi se aţintiră asupra mea, privindu-mă speriaţi şi recunoscători în acelaşi timp.
Nici nu mi-am dat seama când ea a sărit în braţele mele, începând să plângă din ce în ce mai tare. Suspinele ei străbăteau întreaga încăpere. Fata se lipi cu totul de mine, ţinându-şi mâinile după gâtul meu. Încet, îmi pun mâinile în jurul taliei sale subţiri. Fata îşi ascunse faţa în scorbura de la baza gâtului meu, suspinând în continuare. Eu, doar o mângâiam pe spate şi îi şopteam cuvinte liniştitoare, privind în acelaşi timp trupul inconştient de lângă pat.
Când am simţit că s-a liniştit , m-am dezlipit de ea, atingându-i uşor obrazul. Un mic zâmbet se ivi pe faţa ei atât de fragilă. Ridicându-mă în picioare, am luat din dulapul lui Aiden o cămaşă unisex şi o pereche de blugi mai largi de ai lui care să îi fie bun şi roşcatei.
Mama fusese bucuroasă să o primească peste noapte pe Nicole. Mama mea, Eden, era o femeie înaltă, cu părul lung şi brunet, iar ochii mei de culoare albastră erau copie fidelă a ochilor săi. Mereu zâmbitoare şi liniştită, era o adevărată doamnă din înalta societate. Ceea ce apreciam cel mai mult la mama era că reuşise să mă crească pe mine şi pe fratele meu, Eliot, de una singură şi în acelaşi timp a reuşit să îşi facă o adevărată carieră ca arhitect. Puteam spune cu mândrie că Eden Carter era mama mea. O iubeam mai mult decât alţi copii îşi iubeau mama pentru că, îmi fusese şi tată.
După ce am dus-o pe Nicole în camera mea şi am lăsat-o pe pat, am mers la mama cu hainele ei rupte şi ea s-a oferit să i le coase. Nu o puteam duce pe roşcată acasă în starea în care era. Am sărutat-o pe mama şi am mers în cameră.
Nicole stătea pe pat, cu genunchii la piept, tremurând din toate încheieturile. Mă durea să o văd plângând din cauza unui nemernic. Mă apropii uşor, aşezându-mă pe pat. Îmi pun o mână pe obrazul ei, mângâindu-l uşor. Roşcata îmi luase mâna liberă în ale ei şi o strânse puternic.
- Eddy, habar n-ai ce m-am speriat. Când idiotul acela a pus mâna pe mine am … am simţit numai dezgust faţă de propria mea persoană. Mulţumesc, chiar nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine, şopti ea, încă strângându-mi mâna.
Cam asta a fost. Aşteptăm comentarii.
Capitolul 3
O ultimă privire în oglindă, cu un ochi critic de data asta. Zâmbesc, bucuros de ce văd, apăsând pe clanţa uşii. Ies pe hol, sting lumina şi răsucesc cheia în broască. Pe casa scării era beznă, singurele firicele de lumină intrând prin gemuleţele situate la fiecare etaj. Fix acum şi-au găsit şi becurile să facă figuri. Oftez resemnat, călcând încet pe fiecare treaptă, ţinându-mă de balustradă să nu îmi fac mai rapidă coborârea împreună cu vreo durere de spate. O treaptă, două, trei, parcă nu se mai termină. Când simt că în sfârşit am atins ultima treaptă, răsuflu uşurat.
Ies din bloc, fiind aproape orbit de lumina puternică produsă de becurile şi afişele publicitare ale oraşului. Îmi bag mâinile în buzunar şi pornesc pe încet pe jos spre partea de nord a oraşului, spre casa lui Aiden. Privirea mea cerceta cerul acoperit de un voal negru, stelele strălucind pe el precum pietricelele preţioase, iar luna, ce era acum plină, semăna cu o perlă strălucioare în razele soarelui.
Un drum relativ scurt, în care privirile tuturor domnişoarelor se întorceau după mine, privind cu cămaşa roşie în carouri îmi era desfăcută la primii doi nasturi, dezvăluind pandantivul cu flacără de la gât se răvăşea la fiecare pas pe care îl făceam. Mai purtam o pereche de blugi negri, cu multe lanţuri şi o pereche de tenişi tot negrii cu roşu.
Intru în curtea casei cu un etaj, plină ochi de persoane cunoscute şi străine. Muzica bubuia în boxele aşezate pe fiecare geam de la parter, iar perechile se mişcau lasciv pe ritmul melodiei. Intru în casă şi nişte lumini puternice de club parcă zgâriau pereţii albi ai sufrageriei. Adolescenţii se aflau îngrămădiţi pe canapea sau pe cele două fotolii, alţii dansau pe lângă ei, iar cireaşa de pe tort era masa plină de sticle sau doze de bere, sucuri sau energizante, chiar şi sticle de votka. În aer plutea mirosul înţepător de alcool, amestecat cu bunul fum de ţigară. O roşcată stătea pe fotoliu, cocoţată pe un tip blond, sărutându-se sălbatic, iar el îi mângâia tot corpul, fără vreo zonă cu restricţie.
Vreau să îmi fac loc spre bucătărie, dar sunt împins de cineva şi cad pe scara ce ducea la etaj, peste o persoană. Mă ridic, cerându-mi scuze, dar când privesc cine era îmi muşc limba. Nicole stătea cu o sticlă de energizant în mână, zâmbindu-mi. Când vreau să mă aplec spre ea să o salut, îl văd pe Aiden cum urlă la mine din capătul scărilor.
Urcând uşor treptele, intru în prima cameră din capătul lor. Jace, un prieten foarte bun stătea pe canapea lingându-se cu una, în timp ce Aiden bătea agitat din picior, cu mâinile încrucişate la piept.
- Eddy, frate, ai văzut cine e jos ? Defapt, de ce oare mai întreb. Normal că ai văzut. Ce zici ? Punem de o ieşire în patru mâine ? întrebă prietenul meu când văzu că am ajuns.
Am făcut doar un semn din mână şi am coborât înapoi jos. Am luat din frigider o doză de energizant, sorbind lacom din el. De unde stăteam, vedeam perfect piscina ce acum era plină de oameni care mai de care mai dezbrăcaţi. Nu ştiu de ce dar am simţit să mă duc în camera lui Aiden să caut CD-ul ce i-l împrumutasem. Ce m-a fi apucat şi pe mine în timpul petrecerii ? Oricum …
Urcând scările, am înaintat pe holul de la etaj spre capătul său unde se afla camera lui Aiden. Aud nişte ţipete cum răzbat holul aşa că grăbesc pasul. Când intru în încăpere, pe patul dublu se afla Nicole, pe jumătate dezbrăcată, zbătându-se, iar lacrimile se scurgeau pe obrajii ei roşii. Peste ea, ţinându-i mâinile prinse deasupra capului se afla un tip cu părul de un blond spălăcit şi ochii de culoarea cafelei. Jason. Mă năpustesc asupra lui, lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe unde apucam. O auzeam pe roşcată plângând strident.
Când am terminat cu el şi mi-am întors privirea spre ea, am rămas şocat. Părul îi cădea răvăşit peste faţă şi umeri. Ochii îi erau roşii de la plâns. Faţa inundată în lacrimi prinsese o culoare roşiatică, plăcută. Era doar în lenjerie intimă, ceea ce îmi dădea posibilitatea să îi văd mai bine conturul formelor generoase. Mă apropii încet de ea, atingându-i uşor umărul. Ochii săi verzi se aţintiră asupra mea, privindu-mă speriaţi şi recunoscători în acelaşi timp.
Nici nu mi-am dat seama când ea a sărit în braţele mele, începând să plângă din ce în ce mai tare. Suspinele ei străbăteau întreaga încăpere. Fata se lipi cu totul de mine, ţinându-şi mâinile după gâtul meu. Încet, îmi pun mâinile în jurul taliei sale subţiri. Fata îşi ascunse faţa în scorbura de la baza gâtului meu, suspinând în continuare. Eu, doar o mângâiam pe spate şi îi şopteam cuvinte liniştitoare, privind în acelaşi timp trupul inconştient de lângă pat.
Când am simţit că s-a liniştit , m-am dezlipit de ea, atingându-i uşor obrazul. Un mic zâmbet se ivi pe faţa ei atât de fragilă. Ridicându-mă în picioare, am luat din dulapul lui Aiden o cămaşă unisex şi o pereche de blugi mai largi de ai lui care să îi fie bun şi roşcatei.
Mama fusese bucuroasă să o primească peste noapte pe Nicole. Mama mea, Eden, era o femeie înaltă, cu părul lung şi brunet, iar ochii mei de culoare albastră erau copie fidelă a ochilor săi. Mereu zâmbitoare şi liniştită, era o adevărată doamnă din înalta societate. Ceea ce apreciam cel mai mult la mama era că reuşise să mă crească pe mine şi pe fratele meu, Eliot, de una singură şi în acelaşi timp a reuşit să îşi facă o adevărată carieră ca arhitect. Puteam spune cu mândrie că Eden Carter era mama mea. O iubeam mai mult decât alţi copii îşi iubeau mama pentru că, îmi fusese şi tată.
După ce am dus-o pe Nicole în camera mea şi am lăsat-o pe pat, am mers la mama cu hainele ei rupte şi ea s-a oferit să i le coase. Nu o puteam duce pe roşcată acasă în starea în care era. Am sărutat-o pe mama şi am mers în cameră.
Nicole stătea pe pat, cu genunchii la piept, tremurând din toate încheieturile. Mă durea să o văd plângând din cauza unui nemernic. Mă apropii uşor, aşezându-mă pe pat. Îmi pun o mână pe obrazul ei, mângâindu-l uşor. Roşcata îmi luase mâna liberă în ale ei şi o strânse puternic.
- Eddy, habar n-ai ce m-am speriat. Când idiotul acela a pus mâna pe mine am … am simţit numai dezgust faţă de propria mea persoană. Mulţumesc, chiar nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine, şopti ea, încă strângându-mi mâna.
Cam asta a fost. Aşteptăm comentarii.