Umbra iubirii

[Rose ^^]

Hey scumpa, mersi ca mi-ai spus, scuze ca nu am lasat aseara, dar eram franta.deci:

Imi place de Nicole, dintro "fiara" devine o pisica fricoasa, dragut. Pote daca ai mai lucra ceva mai mult la descrierea sentimentelor, adica in acest capitol aveai ce pune. Incearca sa dezvolti un sentiment, fiind vorba de dragoste puteai sa descrii destul de bine, pentru ca si tu ai trecut prin asat..sa te indragostesti si uite ca puteai. cu diacriticie nu te at la cap, nu prea imi pasa mie. Ai uitat 2 linii de dialog. Avand in vedere ca Edward e pictor, poate il pui sa-i faca o pictura fetei..ceva mai incolo, gata ca spun abureli.
Cam atat. Va pup:*

[Vir]

Hei, fetelor! >:D< Ați început un fic promițător. Devine din ce în ce mai interesant și sper să continuați așa.

Titlul e frumos, nu m-a atras puternic să citesc, dar are ceva special.
Cu descrierea vă descurcați foarte bine amândouă. Primul capitol mi-a plăcut din cauza descrierii, iar a doilea mi-a plăcut, pentru că nu aș fi crezut niciodată că Nicole este îndrăzneață deobicei, iar asta face povestea mai picantă. Mai ales că nu știm foarte multe despre personaje, încă.
Acțiunea a fost cam grăbită în al doilea capitol, iar asta a cam tăiat din descriere, de care este neapărat nevoie. Dialogul are niște replici ciudate. Adică nu știu dacă e ceva rău cu ele, dar parcă ceva nu-i ok. Probabil e doar o senzație de moment pe care o am, iar în celălalt capitol totul se va remedia.

Aștept să văd ce idei mai aveți pentru acest fic. Succes! >:D<

[Stella]

Buna .
Multumesc ca mai anuntat .

Se pare ca Nicole intradevar nu este asa de timida , atitudinea ei s-a schimbat si cred ca in urmatorul capitol se va schimba mult mai mult .Ma mira faptul ca sa indragostit de Edward asa de repede si nu prea ai descris sentimentul de dragoste a lui Nicole . . .
Naratiunea este ok iar dialogul nu este sec , cum am mai spus , ador faptul cand nu prea este folosit .
Descriere ai avut dar ar mai trebui sa mai lucrezi la ea pentru ca nu ai avut destula .
Ai uitat sa pui doua linii de dialog dar sa vazut ca te-ai cam grabit , in rest nu am mai vazut greseli de ortografile sau de tastare .
Incercati sa nu aveti deosebiri la scriere intre voi .
Cam atat . . .
Spor la urmatorul capitol .

[Mad Hatter]

Heei. *hugs*
Mulţumesc că m-aţi anunţat, btw. :]
Eniuei. O să spun prima dată ce m-a deranjat, şi-apoi ce mi-a plăcut în mod special.
First, capitolul e cam scurt. Puteai să mai scrii muuulte chestii, dar te-ai limitat. Păcat.
Nu ştiu, dar mi se pare că acţiunea cam grăbită. Adică tipa deja s-a îndrăgostit. Totuşi, aş mai fi vrut puţină descriere a sentimentelor, a locului, etc, etc. Spre exemplu, Aiden şi Edward s-au întors cam repede. În timp ce ei lipseau, tu ai mai fi putut scrie câteva rânduri despre nu ştiu, Nicole sau mă rog, înţelegi tu.
Dialogul mi s-a părut cam forţat. Adică replicile păreau scoase cu un cleşte, nu erau deloc naturale. Poate greşesc şi mi se pare mie. Eniuei.
Ai uitat să pui virgulele pe la vreo două-trei propoziţii. Probabil din grabă, sunt sigură. :] Şi am văzut că nu scrii cu diacritice. Well, e puţin cam inestetic. Un capitol cu, şi altul fără. Sinceră să fiu, nu se vede vrea frumos. ._.'
Secănd.
Hm, personalitatea lui Nicole şi felul în care s-a comportat. Deşi credeam că la sfârşit se va duce după el sau ceva de genul, n-a făcut-o. După mine, asta a fost chiaaar bine. Aşa nu seamănă c-o psihopată. :]]
Plus, ar fi drăguţ ca cei doi sa fie împreună şi lol, sigur vor fi. Totuşi, mi-ar plăcea ca Nicole să nu-şi mai schimbe aşa brusc personalitatea. Adicăă să rămână calmă şi stăpână pe situaţie. *smile*
Cam atât am avut de spus.
Vă urez la amândouă spor la scris şi multă-multă inspiraţie! *hugs*
P.s; să mă anunţaţi când postaţi continuarea.

XoXo, Mad Hatter.

[Daria v2]

Primul capitol : Este exceptional, daca stiam ca este asa de tare, lasam toate lucruirle pe care le aveam de facut si citeam pe loc. Deci il ador pe Edward. Are o atitudine superba in toate punctele de vedere. Si sa pun la pariu ca ideea cu fata roscata creata cu ochi verzi fatali a fost ideea lui Kira. Pot sa pun la pariu orice xD. Descrierea se imbina perfect cu dialogul si actiunea este normala, o vreau putin mai alenta,adica ar merge putin mai lenta o.O. Siii asa ca de sfarsit, mi.a placut cum le.ai incadrat pe cele trei domn`soare in peisaj siiii parca presimt asa o dragoste la prima vedere.

Al doilea capitol: Scurt maica scurt, si mai spuneai de mine, dar cu toate acestea ador cum scrii si tu >.<. Cu toate acestea unde ai lasat liniutele de dialog? A fost ciudat si nu este corect sa nu le pui, ai grija data viitoare o.O. Chiar daca imi place, mi se pare actiunea grabita si sentimentele lui Nicole, ha ha ha ha, au ajuns prea repede, capitolul doi, totusi mi s.ar parea putin cam `naspa` sa se cupleze din al treilea capitol, adica sa fie asa repede cum ar vrea Nicole, si apropo, imi place numele xD. Al doilea lucru, Danielle, serios? De ce presimt ca te omor diseara -.-? Asa, imi placea atitudinea ei,dar totusi nu o exprimi asa cum ma asteptam eu, vreau mai multa descriere, mult mai multa pentru ca este cam lipsa pe aici. In orice caz, imi place, il ador, si acest fapt este datorat ideii care ma face sa zburd pe campie o.O.

[Shadow.]

Eu şi Vero vă mulţumim mult pentru comentarii şi vreau să vă spun că e oficial. Am intrat la Liceul de Artă. Şi de aceea am venit cu continuarea. Sperăm să vă placă ^^.

Capitolul 3

O ultimă privire în oglindă, cu un ochi critic de data asta. Zâmbesc, bucuros de ce văd, apăsând pe clanţa uşii. Ies pe hol, sting lumina şi răsucesc cheia în broască. Pe casa scării era beznă, singurele firicele de lumină intrând prin gemuleţele situate la fiecare etaj. Fix acum şi-au găsit şi becurile să facă figuri. Oftez resemnat, călcând încet pe fiecare treaptă, ţinându-mă de balustradă să nu îmi fac mai rapidă coborârea împreună cu vreo durere de spate. O treaptă, două, trei, parcă nu se mai termină. Când simt că în sfârşit am atins ultima treaptă, răsuflu uşurat.
Ies din bloc, fiind aproape orbit de lumina puternică produsă de becurile şi afişele publicitare ale oraşului. Îmi bag mâinile în buzunar şi pornesc pe încet pe jos spre partea de nord a oraşului, spre casa lui Aiden. Privirea mea cerceta cerul acoperit de un voal negru, stelele strălucind pe el precum pietricelele preţioase, iar luna, ce era acum plină, semăna cu o perlă strălucioare în razele soarelui.
Un drum relativ scurt, în care privirile tuturor domnişoarelor se întorceau după mine, privind cu cămaşa roşie în carouri îmi era desfăcută la primii doi nasturi, dezvăluind pandantivul cu flacără de la gât se răvăşea la fiecare pas pe care îl făceam. Mai purtam o pereche de blugi negri, cu multe lanţuri şi o pereche de tenişi tot negrii cu roşu.
Intru în curtea casei cu un etaj, plină ochi de persoane cunoscute şi străine. Muzica bubuia în boxele aşezate pe fiecare geam de la parter, iar perechile se mişcau lasciv pe ritmul melodiei. Intru în casă şi nişte lumini puternice de club parcă zgâriau pereţii albi ai sufrageriei. Adolescenţii se aflau îngrămădiţi pe canapea sau pe cele două fotolii, alţii dansau pe lângă ei, iar cireaşa de pe tort era masa plină de sticle sau doze de bere, sucuri sau energizante, chiar şi sticle de votka. În aer plutea mirosul înţepător de alcool, amestecat cu bunul fum de ţigară. O roşcată stătea pe fotoliu, cocoţată pe un tip blond, sărutându-se sălbatic, iar el îi mângâia tot corpul, fără vreo zonă cu restricţie.
Vreau să îmi fac loc spre bucătărie, dar sunt împins de cineva şi cad pe scara ce ducea la etaj, peste o persoană. Mă ridic, cerându-mi scuze, dar când privesc cine era îmi muşc limba. Nicole stătea cu o sticlă de energizant în mână, zâmbindu-mi. Când vreau să mă aplec spre ea să o salut, îl văd pe Aiden cum urlă la mine din capătul scărilor.
Urcând uşor treptele, intru în prima cameră din capătul lor. Jace, un prieten foarte bun stătea pe canapea lingându-se cu una, în timp ce Aiden bătea agitat din picior, cu mâinile încrucişate la piept.

- Eddy, frate, ai văzut cine e jos ? Defapt, de ce oare mai întreb. Normal că ai văzut. Ce zici ? Punem de o ieşire în patru mâine ? întrebă prietenul meu când văzu că am ajuns.

Am făcut doar un semn din mână şi am coborât înapoi jos. Am luat din frigider o doză de energizant, sorbind lacom din el. De unde stăteam, vedeam perfect piscina ce acum era plină de oameni care mai de care mai dezbrăcaţi. Nu ştiu de ce dar am simţit să mă duc în camera lui Aiden să caut CD-ul ce i-l împrumutasem. Ce m-a fi apucat şi pe mine în timpul petrecerii ? Oricum …
Urcând scările, am înaintat pe holul de la etaj spre capătul său unde se afla camera lui Aiden. Aud nişte ţipete cum răzbat holul aşa că grăbesc pasul. Când intru în încăpere, pe patul dublu se afla Nicole, pe jumătate dezbrăcată, zbătându-se, iar lacrimile se scurgeau pe obrajii ei roşii. Peste ea, ţinându-i mâinile prinse deasupra capului se afla un tip cu părul de un blond spălăcit şi ochii de culoarea cafelei. Jason. Mă năpustesc asupra lui, lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe unde apucam. O auzeam pe roşcată plângând strident.
Când am terminat cu el şi mi-am întors privirea spre ea, am rămas şocat. Părul îi cădea răvăşit peste faţă şi umeri. Ochii îi erau roşii de la plâns. Faţa inundată în lacrimi prinsese o culoare roşiatică, plăcută. Era doar în lenjerie intimă, ceea ce îmi dădea posibilitatea să îi văd mai bine conturul formelor generoase. Mă apropii încet de ea, atingându-i uşor umărul. Ochii săi verzi se aţintiră asupra mea, privindu-mă speriaţi şi recunoscători în acelaşi timp.
Nici nu mi-am dat seama când ea a sărit în braţele mele, începând să plângă din ce în ce mai tare. Suspinele ei străbăteau întreaga încăpere. Fata se lipi cu totul de mine, ţinându-şi mâinile după gâtul meu. Încet, îmi pun mâinile în jurul taliei sale subţiri. Fata îşi ascunse faţa în scorbura de la baza gâtului meu, suspinând în continuare. Eu, doar o mângâiam pe spate şi îi şopteam cuvinte liniştitoare, privind în acelaşi timp trupul inconştient de lângă pat.
Când am simţit că s-a liniştit , m-am dezlipit de ea, atingându-i uşor obrazul. Un mic zâmbet se ivi pe faţa ei atât de fragilă. Ridicându-mă în picioare, am luat din dulapul lui Aiden o cămaşă unisex şi o pereche de blugi mai largi de ai lui care să îi fie bun şi roşcatei.


Mama fusese bucuroasă să o primească peste noapte pe Nicole. Mama mea, Eden, era o femeie înaltă, cu părul lung şi brunet, iar ochii mei de culoare albastră erau copie fidelă a ochilor săi. Mereu zâmbitoare şi liniştită, era o adevărată doamnă din înalta societate. Ceea ce apreciam cel mai mult la mama era că reuşise să mă crească pe mine şi pe fratele meu, Eliot, de una singură şi în acelaşi timp a reuşit să îşi facă o adevărată carieră ca arhitect. Puteam spune cu mândrie că Eden Carter era mama mea. O iubeam mai mult decât alţi copii îşi iubeau mama pentru că, îmi fusese şi tată.
După ce am dus-o pe Nicole în camera mea şi am lăsat-o pe pat, am mers la mama cu hainele ei rupte şi ea s-a oferit să i le coase. Nu o puteam duce pe roşcată acasă în starea în care era. Am sărutat-o pe mama şi am mers în cameră.
Nicole stătea pe pat, cu genunchii la piept, tremurând din toate încheieturile. Mă durea să o văd plângând din cauza unui nemernic. Mă apropii uşor, aşezându-mă pe pat. Îmi pun o mână pe obrazul ei, mângâindu-l uşor. Roşcata îmi luase mâna liberă în ale ei şi o strânse puternic.

- Eddy, habar n-ai ce m-am speriat. Când idiotul acela a pus mâna pe mine am … am simţit numai dezgust faţă de propria mea persoană. Mulţumesc, chiar nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine, şopti ea, încă strângându-mi mâna.



Cam asta a fost. Aşteptăm comentarii.

[Candy_Girl_Love.]

Bună fetelor!
Am ajuns şi eu aici şi mulţumesc din nou pentru că m-aţi anunţat.
Ei bine, mi-a plăcut. A fost frumos cum aţi descris. Mi-a plăcut mult începutul, când a ieşit din casă şi toate 'domnişoarele' s-au uitat după el.:]] Petrecere? A sunat bestial de la început, dar când am citit ce se întâmpla în camera aia şi cine ţipa, am rămas...şocată. Eram sigură că o să o salveze, era de aşteptat, doar nu era să o lase cu tipu ăla.:]] Eh, dar sincer mă aşteptam să îl sărute sau să o sărute. Nu ştiu, una din două.
A dus-o la el acasă, how cute. Sunt sigură că îi va fi foarte recunoscătoare. Mama lui este o persoană foarte simpatică. Bravo ei, a reuşit ceea ce multă lume nu reuşeste. El pare un băiat foarte la locul lui, dar mă gândesc că e aşa doar cu ea. O place cu adevărat şi sunt sigură că sentimentul este reciproc.
Sper să îşi revină. Cu siguranţă au fost momente oribile pentru ea, dar trebuie să treacă peste..şi alături de Edward ştiu că o va face. Defapt, sper.:]]
Greşeli de tastare am văzut câteva, cam una după alta, dar se mai întâmplă. Descrierea a fost frumoasă, la fel şi naraţiunea. Acţiunea a fost la locul ei, chiar dacă era mai frumos să descrieţi cum o duce acasă şi cum se simt pe drum, etc. A fost frumos oricum.
Ăă..nu ştiu. Aştept următoarul capitol să văd ce ne mai pregătiţi. Baftă la scris şi cât mai multe ideei!

*Hugs`*
Edit: Haha, first comm!:x

[Rose ^^]

Al doiliea com, mersi ca m-ati anuntat.
Mi-a placut cum ai inceput, el tipul popular si frumos, iar fetele care lesina cand il vad. Faza de la petrecere cand s-au ciocnit a fost draguta, sincer prima data am zis ca s-au sarutat, dar dupa am citit cum trebuie. Uite ce nenorocit, noroc ca era Edward prin apropiere si ia dat o lectie gratis, bine macar ca lo lasat inconstient. Descrierea a fost frumoasa, la actiune pot spune ca te-ai grabit putin, adica o salveaza si imediat a ajuns si acasa, iar maicasa e deacord [frumos in partea ei, e intelegetoare]. Puteai sa zici macar un gand ca ar vrea sa o duca la el.
Va pup :*>:D<

[Stella]

Hey . ^^
Descriere ai avut , ca de obicei .
Deci cand ai descris tipetele ce se auzeau eram sigura ca Nicole era violata si era de asteptat ca Edward sa o salveze .
Actiunea nu a fost grabita doar ca (,) cand ai descris momentul cand a salvat-o pe Nicole mi sa parut ca ai cam grabit lucrurile , in rest nu mi sa parut grabita .
Cand ai spus "Am sărutat-o pe mama (...) " puteai sa spui unde ca se poate intelege ca a sarutat-o pe gura, desi noi stim ca a sarutat-o in alta parte in afara de gura dar totusi .
Greseli de tastare sau de ortografie eu una nu am vazut .
Cam atat. . .
Spor la urmatorul capitol !

[Mad Hatter]

Helăău. *hugs*
Nu m-aţi anunţat, ne? Eh, lasă. Lasă. Lasăă. :]] *cică fac tipa rea şi supărată*.
Dar să revenim la excepţionalul capitol postat. ;] Genial, diăr, genial. Şi ar trebui să comentez cum trebuie şi să nu fac spam, yap? Oke, simplu. *laughs* Deşi aş putea să fac spam aşa uşor, dând definiţa capitolului într-un singur cuvânt: Genial! :]]
Eniuei.
Sinceră să fiu, mi - a plăcut foarte mult modul în care ai descris sentimentele lui Edward. Plus, ai reuşit să descrii şi locul and stuff like that, ceea ce a fost bine. Dialogul, sau mă rog, replicile n-au părut seci, au fost ok. Totuşi, cred că se putea şi mai bine. Poate mi se pare, who knows.
Ăăh, greşeli de tastare/exprimare n-am observat, nici nu cred că au fost. Aş mai fi vrut mai multă descriere al partea cu salvarea lui Nicole, fiindcă mi s-a părut totul aşa de grăbit. >.<
Mi-a plăcut sfârşitul. Drăguţ, mă face să mă gândesc la multe chestii ce-ar putea urma. :-" Aştept continuarea şi vă rog să mă anunţaţi şi pe mine.
Spor la scris amândurora! *hugs*

XoXo, Mad Hatter.