Femeia Perfectă [Hentai. Romance]

[hiimera]

-Tip Critică: Orice fel de critică-

Åži acum momentul ÅŸocului.
Vă spun ceva: eu una scriu din plăcere, indiferent daca vi sunt personaje principale sau nu, cele ce vor apărea din Naruo, cel mai mult mă refer la personajul feminin. O schimbare nu strică, eu una am să o conturez bine, cât de bine pot şi am să vă arăt că merită citit până la final.

Acum, capitolul este mai lung, sper să vă placă, cu toate că nu se petrec extrem de multe.
Vă avertizeu, ficul are să fie scris la persoana a-III-a, nimeni de aici nu a văzut cum am scris eu la pers. III-a. Totuşi sper să vă placă şi aşa.
Aştept părerile voastre asupra modului meu de a scrie la persoana aceasta.
Şi vă spun, acesta este primul capitol, cel prim care l-aţi citit, a fost o mică întroducere spusă de către personajul principal feminin.

1.
~ Un zâmbet şi o privire ~

- Este ora 10:45 şi acum ascultaţi cel mai iubit radio din Nashville.. Wawh !

Melodia lentă se combina perfect cu atmosfera călduţă în care totul se cufunda perfect.
În jur doar dezordine. Lucruri materiale, hărti, pânze înşirate pe parchetul şaten deschis.
Apoi pe masă sau pe birou diferite seturi de creioane, acuarele, documtene, reviste, poposeau pe lemnul brun sau gălbui al uneia dintre ele.
Cu căt înaintai şi mai mult spre dormitorul din dreata, despărţit de restul printr-o mică arcadă din lemn, frumos sculptată, însă prăfuită de un veac. Puteai zări o siluetă subţire, uşor conturată de un halat roşu aprins, precum focul care mocnea încins în şemineu.
Încă dezordine, peste tot erau aruncate superficial diferite sortimente de haine... de la cele de vară, pănă la cele de iarnă. Te cufundai într-un desiş de mătase, uşor pigmentat de culorii vi sau sterse, aducând cu el o aliură de mister.
Totul era de calitate, rafinate, elegante...seducătoare.
De zor se auzeau bătăile ritmice de pe măsuţa cu farduri unde, şi acolo totul era răsfirat.
Unghiile lungi, frumos conturate, pătate de lac, elegant îngrijite se zdrobeau zgomotos, dar fluid pe suprafaţa de abanos a măsuţei. Acolo îşi avea loc ritualul de dimineaţă şi de seară, pe care tânăra domnişoară şi-l prepara cu grijă.
Totul fiind parcă cuprins dintr-un film: o tânără fată aranjându-se graţios în vederea oglinzii rotunde, care îi reflecta chipul şi o parte din trup. Învelită doar în halatul ei de mătase, dezvelind o mică parte din piept şi lăsând la iveală o pereche de sâni voluptoşi si rotunzi. Pieleai fină şi albă, înundată de un parfum ameţitor amestecat cu picături de sudoare, iar cu miscări precise îşi trece rujul roşiatic care îi creona fin şi graţios buzele. Lăsând o urmă de culoare atăt de vie care o prindea atât de bine pe această tânăra.
După ce a lăsat rujul pe măsuţă şi-a trecut degetele ei subţiri prin părul lung şi luminos, de un galben strălucitor, aranjândul. Fiindcă avea să părăsească in curând apartamentul de la mansardă, deoarece avea o întâlnire importantă cu designerul unei firme de reviste şi design.
Cu paşi grăbiţi şi-a strâns hainele de pe jos într-un loc, mai precis pe suprafaţa moale a asternutului de culoare lightcoral.
De aici avea să-şi aleagă un costum potrivit pentru această întâlnire, doar nu avea să poarte o fustă sau un tricou multicolor, cu adidaşi plini de sclipiciuri sau alte lucruri dintre acestea adoleşcentine.
Nu mai era copilă, acum era o femeie în toată firea, iar această întâlnirea avea la mijloc întreaga ei carieră de designer, cât şi artist plastic, digital şi grafic. Nu avea cum să se prezinte aşa de copilăresc îmbrăcată, dar timpul se scurgea printre degetele ei... nu mai era mult pănă când avea să sosească limuzina şi să o ia.
Agitaţia a pus imediat stăpânire pe firea ei calmă şi atentă, până când a constatat că înafară de a împrăştia şi mai mult hainele prin jurul ei, nimic nu o satisfăcea.
Dar spre bucuria ei, chiar înainte să mergă spre intrare de unde să-şi caute tocurile, se împiedicase de ceva, care se părea că era din material fin şi arăta destul de bine.
Aşa că nu a mai stat mult pe gânduri şi le-a apucat fuga în dormitor, unde le-a îmbrăcat în grabă.
Iar la final rămânea doar să se încalţe, să-şi ia CV-ul, poşeta care se asorta perfect cu vestimentaţia ei elegantă şi nu în ultimul timp o mică privire în oglinda atârnată de perete, aproape de usă.
- Perfect ! a exclamat acesta mulţumită de ea, fiindcă ţinuta era bine aleasă pentru o astfel de întălnire: o cămaşă albă pe dedesupt, deasupra un sacou roşu mai deschis care tranzmitea o senzaţie puternică de viaţă şi culoare aprinsă şi o fustă din acelaşi material ca sacoul, aceiaşi culoare însă puţin mai scurta, um pic mai sus de genunchi. Iar în picioare o pereche de tocuri vişinii.
Se asorta perfect cu buzele ei dulci şi roşii, căt şi ochii aceia de un verde marin... care cu adevărat pătrundeau până in suflet şi te faşcinau complet.
Era gata, a deschis usa şi a încuiat-o la loc după ce a ieşit pe partea cealălaltă.
A început să alerge în grabă, însă nu a scăpat neobservată...
Fiecare domn sau tânăr a ţintit-o cu privirea, salutând-o politicos ori replicăndu-i un compliment care a făcut-o pe acesta să se simtă mai bine şi chiar un zâmbet ia apărut pe chipul.
- Ah, limuzina ! a replicat aceasta imediat cea zărit-o în faţa giganticului bloc de zece etaje, frumos construit.
Jumătate din geam, iar restul din ciment şi cărămizi.
Nici acum nu-i venea să creadă cum de a reuşit să-şi permită luxul acesta subit... Le mulţumea în gând de fiecare dată prietenelor ei, care au sprijinit-o până acum.
Un domn mai în vârstă a ieşit din limuzină pentru ai deschide acesteia portiera din spate.
Inima a început să-i bată aşa de ritmic, fiindcă niciodată nimeni nu făcuse aşa ceva pentru ea. Cu adevărat putea să se creadă într-un film, fiindcă doar vedetele puteau să beneficieze de asemenea lucruri.
Cu zâmbetul pe buze aceasta i-a mulţumit dânsului şi a intrat, aşezându-se pe bancheta albă.
De acolo nu s-a mai miÅŸcat absolut de loc.
Simţea cum pluteşte, fiind înconjurată de lux, iar acest aspect îi dădea unele senzaţii aşa de plăcute încât ar fi crezut că este regină, sau măcar prinţesă. Se simţea mai bine, fiindcă avea să facă cunoştinţă cu una dintre cele mai iubite designere din lume şi se afla acum în acelaşi oraş cu aceasta, Neshville.
Maşina a pornit, iar cu fiecare ocolire pe care acest vehicul îl făcea, cu atâtea emoţii, inima acesteia se umplea intr-un timp aşa de scurt. Nici pieptul nu mai putea să o ţină, mai avea puţin şi se spărgea lăsând frâu acestor tremuri amestecaţi să iasă.
Şi-a dus palma pe geamul fumuriu din dreptul ei, atingăndu-l cu fârfurile degetelor ei subţiri, privind în gol parcă fiind extrem de absorbită de luminile jucăuşe care se reflectau în ochii ei strălucitori.
Hipnotizată de acest aspect sublim, pur şi simplu se rupea de realitate şi parcă trăia întru-o poveste citită de mama ei acum mult timp...
Fiecare persoană care o privea de afară pe blondină, o emoţiona şi mai tare, de parcă ar fi fost o divă necunoscută ajunsă de curând într-un oraş mare ca acesta.
Brusc a şimţit cum uşa de la portieră se deschidă, iar săraca şi-a pierdut echilibrul aproape căzănd pe trotuarul rece şi umed.
Cumva plouase ? se întreba ea în sinea ei .. nimeni nu avea cum să-i dea acest răspuns, însă domnul în vârstă o ajutase să se pună pe picioare.
Şi acum ...era complet uimită de ceea ce vede...
O clădire mare, plină de geamuri care luminau arzător, faşcinând fiecare trecător sau necunoscut care trecea pe lângă ea, iar aceasta era la fel ca toţi ceilaţi... ameţită de luminile puternice şi multiple pe care clădirea le proecta asupra cerului şi a străzii.
- Trebuie să intru aici ? Întrebare ei se adresase şoferului, care imediat venise cu un răspuns.
- Desigur domnişoară, aici vă este oprirea.
- Regal Colors... Se mira singură.
Pe întreg trupul ei pusese stăpânire o emoţie cumplită, aproape acută, ce o făcea să tremure din toate încheieturile şi treptat încrederea, curajul ei se scurgeau pe cimentul umed al trotuarului uşor sclipitor...
- Doriţi să vă însoţesc domnisoară Yamanaka ? Vocea blândă a bărbatului o făcu să îşi îndrepte privirea spre el. Ştiu că este pentru prima oară când păşiţi în această companie mare, de aceea doresc să vă încurajez, vă supăraţi ?
Acesta îi întinse mânile în faţă pentru a o lua înainte, ca după aceea el să o urmeze din spate.
Ea se opri brusc, ajungând în dreptul acestuia şi il prinse de umăr, fiindcă simţea nevoia ca cineva să îi fie mai aproape într-un moment ca acesta.
Bărbatul ia zâmbit blând.
Acesta a încercat să se calmeze cât de repede a putut. Imediat şi-au reluat mersul, iar uşa acea glisantă parcă încerca să-i înghită.
Fiind uşor speriată îl strânsese pe acesta puţin mai tare de materialul costumului gri închis, făcându-l pe domn să o atingă pe palma.
Palma care îi cuprinsese bratul, doar ca să o asigure pe frumoasă lui însoşitoare că totul are să iasă minunat şi că nu va regreta ceea ce va vedea sau primii din partea designerei.
Pasul lor era unul încet, dar primirea călduroasă pe care o primise o şocase extrem de mult.
Nu doar asta... La gătul ei sărise una din prietenele ei foarte bune, Hinata Hyuuga.
O brunetă dulce şi adorabilă, care mereu reacţiona aşa când o vedea pe blondină.
După aceasta au urmat şi celelalte fete, acelaşi gest le aveu şi ele, toate să sară pe ea de fericire şi să-i ureuze cel mai bun şi călduros „bun venit”.
- Ino ! au strigat toate în cor de bucurie.
- Ah ! fetelor, nici măcar un moment de gândit nu mi-aţi dat... cât mă bucur să vă revad, iar ea imediat le-a cuprins pe fiecare în braţe, mulţumindu-le. Mi-a fost dor de voi. Mulţumesc !
- Nu trebuie să ne mulţumeşti, spune Ten Ten. Mulţumeştei doamnei Collar, ea cănd ţi-a văzut creaţiile, imediat a dat căteva telefoane doar ca să de-a de tine, deci...
Nu ştia ce să spuna, totuşi cu privirea se uita în jurul ei ca să o găsească pe dânsa.
Dar o vocea sa auzit din spatele ei, care a făcut-o să tresară brusc.
- Tu trebuie să fi Yamanaka Ino, mă bucur.
Vocea blândă pe care o avea designerul, era complet ameţitoare, iar pe Ino o făcea să sară de bucurie doar cănd o auzea că îi făcea plăcere să o cunoască.

Împreună cu domana Collar, Ino se afla în spatele ei şi o urma în linişte.
Nu venise ca să sărbătorească, ci o chemase cu un motiv întemeiat.
Nu durase mult până când aceasta fu poftită în biroul designerei, unde luase loc pe un scaun care se rotea, chiar în partea cealălată a marelui birou. Dânsa se asezase desigur, în celălalt capăt, unde putea să vorbească în largul ei cu tânăra fata, care o privea aşa de sfioasă şi nesigură.
- Relxazăte Ino, nu trebuie să te temi de mine, spuse aceasta. Chiar dacă sunt o scorpie la critică, doar nu am să te mănânc.
- Nu doamnă, îmi cer scuze. Îşi afundase capul în scobitura de la clavicule, pentru a nu-şi dezvălui obrajii aprinşi de emoţie.
Trebuia să rămână tare, doar nu dorea să o de-a în bară aşa de uşor, nu că nu ar fi putut să facă asta.
- Pot să-ţi văd CV-ul drăguţă ? întrebase doamna Collar, întinzând mâna spre aceasta.
Cu sfială în privire şi emotii care îi provocau tremur mâinilor, reuşise să îi de-a dosarul acesteia.
Collar, îşi trecuse degetele prin părul ei scurt si castaniu până la umeri, pentru al da pe spate.
Nu dorea să citească o prostie, era extrem de interesată în blondă şi de aceea trebuia să fie destul de serioasă la început ca să poată să priceapă ce scria pe hârtiile CV-ului domnişoarei Yamanaka.
Atmosfera se "îmbâcsise" de linişte, era extrem de apăsătoare, iar pe Ino o măcina gândul când îi vedea încruntările de pe chip al lui Collar.
Credea că nu are să-i placă studiile pe care ea le făcuse acum mult timp, însă chiar dacă nu o accepta ştia bine, că oraşul era unul mare.
America aspira la vise şi dorinţe care treptat sau prin miracol se îndeplineau.
Precum o stea care străluceşte pe cer, aşa vedea şi blondina Neshville-ul... un oraş plin de nădejde. Care cu siguranţă o va accepta aşa cum este ea. Îndiferent de defectele pe care le avea.
Totuşi... ceva o deruta, iar acest factor era atmosfera încărcată din cameră.
Când doamna terminase de citit, pur şi simplu Ino îşi lăsase privirea dezamăgită în jos, ghicind că designeriţa nu o va accepta.
- Eşti angajată. Nu doresc nici un răspuns de la tine acum. Pot să îţi citesc uimirea pe chip.
Aceasta se ridicase de pe scaun şi se apropiase de blondă, bătându-i umărul cu palma ei.
- Sper că ţi-ai luat ceva mai lejer, fiindcă o să avem o petrecere trăznet.
- Da..Cum ? Îşi lipise palma de frunte aşa de zgomotos, fiind surpinsă de ce tocmai auzise...
Nici nu-i trecuse prin minte că o să fie o petrecere, gândul ei era complet dus la o discuţie profesională, însă asta cu adevărat o lăsase cu gura şi mai căscată.
Doar găndindu-se că era mai bine să se îmbrace în fustă şi o bluza mai elegantă... cum avea să se descurce cu asemenea petrecăreţi ca aceştia ?