25-06-2011, 02:26 AM
Ei bine, iata ca dupa o perioada lunga de timp, vin cu continuarea la unul dintre ficurile mele. Scuzati intarzierea destul de lunga, insa nu prea am avut timp sa postez.
Pai... sper sa va placa si, scuzati eventualele greseli, capitolul e necorectat.
Lectura placuta!
Pai... sper sa va placa si, scuzati eventualele greseli, capitolul e necorectat.
Lectura placuta!
Capitolul 4
Deschid buimaca ochii si imi indrept privirea spre ceasul de pe noptiera ce arata ora sase dimineata. Ma ridic morocanoasa din pat si intru in baie. Imi fac un dus revigorant cu apa rece, ce ma trezeste complet, dupa care ma spal pe dinti si intru in camera. Imi aleg din dulap un costum negru alcatuit dintr-un sacou si o fusta pana putin mai sus de genunchi. Pe sub sacou imi iau o camasa alba pe care o las deschisa la primii trei nasturi, lasand la vedere un decolteu acceptabil. Imi intind parul cu placa si ma machiez cat mai natural: creion dermatograf, rimel si un gloss transparent. Imi iau geanta in care imi pun strictul necesar unei fete dupa care ies din camera. Ma incalt cu o pereche de pantofi cu toc cui de vreo sapte centimetrii, albi si ies din apartament inchizand usa cu cheia.
In drum spre noul meu loc de munca ma gandesc la cum o sa ma comport in preajma lui Itachi. Ieri cand mi-a zis ca poate fi si violent, l-am crezut. Am vazut in ochii lui o sclipire ce m-a infiorat de-a dreptul. Nu seamana absolut deloc cu Sasuke la caracter. Sasuke... Imi este asa de dor de el. De brunetul meu bland ce s-a schimbat pentru mine, pentru ca ma iubeste, iar acest lucru i-a topit gheata ce-i inconjura inima. Inca imi amintesc -cum as putea a uit- comportamentul sau din primii doi ani de liceu. Asa de rece si distant. Ignora pe toata lumea, insa chiar si asa, fetele roiau in jurul sau. Din prima clipa m-am indragostit de el. A fost dragoste la prima vedere, cel putin din partea mea. Insa eu, spre deosebire de celelalte, m-am indragostit de el, de el cel adevarat, eu fiind singura ce descoperise ce se afla dincolo de aparente. Pentru celelate fete, el era doar o absesie. Ceva ce trebuia sa obtina pentru a se simti ele bine. Era ca un fel de trofeu. Eu insa, niciodata nu l-am privit in acel fel. Mereu l-am iubit in tacere, neindraznind sa-i spun ce simt pentru ca stiam ca daca ma va respinge inima mi se va sparge in mii de bucatele si niciodata nimeni nu ar putea sa ii gaseasca toate piesele pierdute. Insa intr-o zi - eram in clasa a XI-a- Sasuke a venit la mine marturisindu-mi ca ma iubeste. Ca sunt prima fata pe care a iubit-o cu adevarat pana acum si ca s-a indragostit de mine din prima clipa-la fel cum facusem si eu. Ca eu am fost cea care i-a dezghetat inima si l-a invatat sa iubeasca. In acel moment nu m-am putut abtine si am izbucnit in lacrimi marturisindu-i ca si eu il iubesc si ca l-am iubit mereu.
Sunt trezita din amintiri de catre claxonul unei masini. Tresar si pornesc, deoarece gandindu-ma la Sasuke n-am observat cand s-a facut verde. In cateva minute ajung in fata firmei. Parchez masina si intru in cladirea impunatoare. Privesc ceasul de la mana ce indica ora sapte. Am ajuns la fix, deoarece programul lui Itachi incepe la opt, insa eu trebuie sa fiu aici inaintea lui. Ma asez pe scaunul meu si aprind laptopul de pe birou uitandu-ma la programarile barbatului. Se pare ca un anume domn, James O'Neil, e programat pe la ora opt. In jumatate de ora soseste un barbat ce avea in jur de saizeci de ani, cu parul carunt si ochi negri. E imbracat intr-un costum negru, elegant, insa care ii evidentia burta. Se pare ca acel O'Neil a venit mai devreme. Il duc in biroul barbatului, il servesc cu o cafea si ii spun sa il astepte acolo. In tot acest timp n-am putut sa nu observ cum ma privea. Mos libidinos. As fi vrut sa-i zic cateva, insa m-am abtinut. Cu greu, dar am facut-o.
In sfarsit s-a incumetat si Itachi sa apara. Acel om asteapta de o ora in biroul lui. Si eu care aveam impresia ca e punctual. Da de unde. Pana si eu m-am plictisit, deoarece nu prea aveam ce face, singura optiune fiind sa ii tin companie acelui bosorog. Nici in ruptul capului n-as face asta. Si asa imi vine sa-i spun vreo doua numai cand il vad. E hidos. Poate nu s-ar observa asta prea mult, deoarece are un chip destul de simpatic, dar are un comportament oribil.
-Buna dimineata, domnule Uchiha. Domnul O'Neil va asteapta in biroul dumneavoastra. spun pe un ton rece, chipul fiindu-mi fara expresivitate.
Acesta zambeste ironic, dupa care ma analizeaza - eu fiind in picioare- muscandu-si discret buza inferioara. Ma mai intreaba daca mai are vreo programare, cu exceptia asteia, iar eu ii dau un raspuns negativ. Zambeste multumit dupa care pleaca in biroul sau spunandu-mi sa-i aduc o cafea. Fac ceea ce-mi spune, iar cand intru in birou cei doi discutau, sau mai bine spus negociau ceva. Atunci cand ma vede, acel... James, parca asa se numeste, nu-si mai ia ochii de pe mine, parca dezbracandu-ma din priviri. Doamne, cat de osedat poti sa fi?!
-Ei bine, Itachi, incheiem afacerea, iar eu sunt de acord cu toate conditiile pe care le pui, doar daca..., se opreste intorcandu-si privirea spre mine si lingandu-se pe buze. Doamne, ce gest scarbos, venind din partea lui. Doar daca imi imprumuti si mie frumusetea asta.
Poftim?! Ce a zis? Sa faca ce? Nu-mi vine sa cred. Oricat de scarbos l-as fi crezut, intrece orice limita in acest moment. Ma trateaza ca pe un obiect. Auzi... daca ma imprumuta lui. De parca eu as fi proprietatea lui Itachi. Si chiar si asa... chiar crede ca eu m-as uita la el? Strang ceasca din portelan in mana, corpul tremurandu-mi de nervi. Imi indrept privirea spre brunet si observ cum il privea incruntat.Strang din dinti si ma apropii cu pasi apasati de el turnandu-i cafeaua in pat. Acesta ma priveste stupefiat ridicandu-se la foc automat de pe scaun. Eu am un zambet ironic pe buze privindu-l cu dispret.
-In primul rand, nu sunt un obiect, iar in al doilea rand, chiar daca sunt secretara lui, asta nu inseamna ca sunt si proprietatea sa. spun printre dinti uitandu-ma cu dispret la el. Sincer, nu-mi pasa de varsta lui. Nu in acest context, cel putin. Eu nu permit nimanui sa vorbeasca astfel despre mine. Daca arat asa bine, asta nuinseamna ca sunt o usuratica ce ar face orice pentru bani.
-Cum indraznesti? Cine te crezi tu?! Nu esti decat o simpla secretara, o curva ce ai obtinut postul asta doar pentru ca arti bine! spune rastit si vrea sa ma loveasca. Inainte ca palma sa sa faca contact cu obrazul meu, Itachi il prinde de incheietura privindu-l nervos.
-Iesi afara! Nu-ti permit sa te porti asa cu angajatii mei, cu atat mai putin cu o femeie. Dispari si... sa-ti iei adio de la posibila noastra intelegere. spune pe o voce rece uitandu-se sfidator la el.
Eu aveam mainile inerte pe langa corp si priveam in gol. Nu pot sa cred ca a spus asta si... cel mai grav este ca, intr-un fel are dreptate. Poate ca Itachi m-a angajat doar pentru ca arat bine si nu pentru ceea ce sunt capabila sa fac. Gandul asta ma roade pe dinauntru. Niciodata nu am suportat ca lumea sa ma judece dupa infatisare, mereu am urat lucrul asta de care nu pot sa scap sub niciun chip. Imi ridic privirea spre barbatul ce ma privea ganditor.
-E adevarat? rostesc pe un ton soptit. Vreau adevarul. Vreau sa nu ma minta, vreau sa-mi spuna adevaratul motiv pentru care ma aflu aici.
Deschid buimaca ochii si imi indrept privirea spre ceasul de pe noptiera ce arata ora sase dimineata. Ma ridic morocanoasa din pat si intru in baie. Imi fac un dus revigorant cu apa rece, ce ma trezeste complet, dupa care ma spal pe dinti si intru in camera. Imi aleg din dulap un costum negru alcatuit dintr-un sacou si o fusta pana putin mai sus de genunchi. Pe sub sacou imi iau o camasa alba pe care o las deschisa la primii trei nasturi, lasand la vedere un decolteu acceptabil. Imi intind parul cu placa si ma machiez cat mai natural: creion dermatograf, rimel si un gloss transparent. Imi iau geanta in care imi pun strictul necesar unei fete dupa care ies din camera. Ma incalt cu o pereche de pantofi cu toc cui de vreo sapte centimetrii, albi si ies din apartament inchizand usa cu cheia.
In drum spre noul meu loc de munca ma gandesc la cum o sa ma comport in preajma lui Itachi. Ieri cand mi-a zis ca poate fi si violent, l-am crezut. Am vazut in ochii lui o sclipire ce m-a infiorat de-a dreptul. Nu seamana absolut deloc cu Sasuke la caracter. Sasuke... Imi este asa de dor de el. De brunetul meu bland ce s-a schimbat pentru mine, pentru ca ma iubeste, iar acest lucru i-a topit gheata ce-i inconjura inima. Inca imi amintesc -cum as putea a uit- comportamentul sau din primii doi ani de liceu. Asa de rece si distant. Ignora pe toata lumea, insa chiar si asa, fetele roiau in jurul sau. Din prima clipa m-am indragostit de el. A fost dragoste la prima vedere, cel putin din partea mea. Insa eu, spre deosebire de celelalte, m-am indragostit de el, de el cel adevarat, eu fiind singura ce descoperise ce se afla dincolo de aparente. Pentru celelate fete, el era doar o absesie. Ceva ce trebuia sa obtina pentru a se simti ele bine. Era ca un fel de trofeu. Eu insa, niciodata nu l-am privit in acel fel. Mereu l-am iubit in tacere, neindraznind sa-i spun ce simt pentru ca stiam ca daca ma va respinge inima mi se va sparge in mii de bucatele si niciodata nimeni nu ar putea sa ii gaseasca toate piesele pierdute. Insa intr-o zi - eram in clasa a XI-a- Sasuke a venit la mine marturisindu-mi ca ma iubeste. Ca sunt prima fata pe care a iubit-o cu adevarat pana acum si ca s-a indragostit de mine din prima clipa-la fel cum facusem si eu. Ca eu am fost cea care i-a dezghetat inima si l-a invatat sa iubeasca. In acel moment nu m-am putut abtine si am izbucnit in lacrimi marturisindu-i ca si eu il iubesc si ca l-am iubit mereu.
Sunt trezita din amintiri de catre claxonul unei masini. Tresar si pornesc, deoarece gandindu-ma la Sasuke n-am observat cand s-a facut verde. In cateva minute ajung in fata firmei. Parchez masina si intru in cladirea impunatoare. Privesc ceasul de la mana ce indica ora sapte. Am ajuns la fix, deoarece programul lui Itachi incepe la opt, insa eu trebuie sa fiu aici inaintea lui. Ma asez pe scaunul meu si aprind laptopul de pe birou uitandu-ma la programarile barbatului. Se pare ca un anume domn, James O'Neil, e programat pe la ora opt. In jumatate de ora soseste un barbat ce avea in jur de saizeci de ani, cu parul carunt si ochi negri. E imbracat intr-un costum negru, elegant, insa care ii evidentia burta. Se pare ca acel O'Neil a venit mai devreme. Il duc in biroul barbatului, il servesc cu o cafea si ii spun sa il astepte acolo. In tot acest timp n-am putut sa nu observ cum ma privea. Mos libidinos. As fi vrut sa-i zic cateva, insa m-am abtinut. Cu greu, dar am facut-o.
In sfarsit s-a incumetat si Itachi sa apara. Acel om asteapta de o ora in biroul lui. Si eu care aveam impresia ca e punctual. Da de unde. Pana si eu m-am plictisit, deoarece nu prea aveam ce face, singura optiune fiind sa ii tin companie acelui bosorog. Nici in ruptul capului n-as face asta. Si asa imi vine sa-i spun vreo doua numai cand il vad. E hidos. Poate nu s-ar observa asta prea mult, deoarece are un chip destul de simpatic, dar are un comportament oribil.
-Buna dimineata, domnule Uchiha. Domnul O'Neil va asteapta in biroul dumneavoastra. spun pe un ton rece, chipul fiindu-mi fara expresivitate.
Acesta zambeste ironic, dupa care ma analizeaza - eu fiind in picioare- muscandu-si discret buza inferioara. Ma mai intreaba daca mai are vreo programare, cu exceptia asteia, iar eu ii dau un raspuns negativ. Zambeste multumit dupa care pleaca in biroul sau spunandu-mi sa-i aduc o cafea. Fac ceea ce-mi spune, iar cand intru in birou cei doi discutau, sau mai bine spus negociau ceva. Atunci cand ma vede, acel... James, parca asa se numeste, nu-si mai ia ochii de pe mine, parca dezbracandu-ma din priviri. Doamne, cat de osedat poti sa fi?!
-Ei bine, Itachi, incheiem afacerea, iar eu sunt de acord cu toate conditiile pe care le pui, doar daca..., se opreste intorcandu-si privirea spre mine si lingandu-se pe buze. Doamne, ce gest scarbos, venind din partea lui. Doar daca imi imprumuti si mie frumusetea asta.
Poftim?! Ce a zis? Sa faca ce? Nu-mi vine sa cred. Oricat de scarbos l-as fi crezut, intrece orice limita in acest moment. Ma trateaza ca pe un obiect. Auzi... daca ma imprumuta lui. De parca eu as fi proprietatea lui Itachi. Si chiar si asa... chiar crede ca eu m-as uita la el? Strang ceasca din portelan in mana, corpul tremurandu-mi de nervi. Imi indrept privirea spre brunet si observ cum il privea incruntat.Strang din dinti si ma apropii cu pasi apasati de el turnandu-i cafeaua in pat. Acesta ma priveste stupefiat ridicandu-se la foc automat de pe scaun. Eu am un zambet ironic pe buze privindu-l cu dispret.
-In primul rand, nu sunt un obiect, iar in al doilea rand, chiar daca sunt secretara lui, asta nu inseamna ca sunt si proprietatea sa. spun printre dinti uitandu-ma cu dispret la el. Sincer, nu-mi pasa de varsta lui. Nu in acest context, cel putin. Eu nu permit nimanui sa vorbeasca astfel despre mine. Daca arat asa bine, asta nuinseamna ca sunt o usuratica ce ar face orice pentru bani.
-Cum indraznesti? Cine te crezi tu?! Nu esti decat o simpla secretara, o curva ce ai obtinut postul asta doar pentru ca arti bine! spune rastit si vrea sa ma loveasca. Inainte ca palma sa sa faca contact cu obrazul meu, Itachi il prinde de incheietura privindu-l nervos.
-Iesi afara! Nu-ti permit sa te porti asa cu angajatii mei, cu atat mai putin cu o femeie. Dispari si... sa-ti iei adio de la posibila noastra intelegere. spune pe o voce rece uitandu-se sfidator la el.
Eu aveam mainile inerte pe langa corp si priveam in gol. Nu pot sa cred ca a spus asta si... cel mai grav este ca, intr-un fel are dreptate. Poate ca Itachi m-a angajat doar pentru ca arat bine si nu pentru ceea ce sunt capabila sa fac. Gandul asta ma roade pe dinauntru. Niciodata nu am suportat ca lumea sa ma judece dupa infatisare, mereu am urat lucrul asta de care nu pot sa scap sub niciun chip. Imi ridic privirea spre barbatul ce ma privea ganditor.
-E adevarat? rostesc pe un ton soptit. Vreau adevarul. Vreau sa nu ma minta, vreau sa-mi spuna adevaratul motiv pentru care ma aflu aici.
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
