A: Hihihi! Sti, ce frumos pare totul atunci cand te gandesti ca, desi o iubesti, desi o doresti, totul se rezuma la o aventura. Iar primul o are pentru totdeauna. Ia spune, Sasuke, chiar ai de gand sa o lasi pe biata ta iubitica singura singurica in bratele dusmanului?
Sakura:
Eram atat de confuza si de speriata. Ma temeam pentru mine, pentru Miranda... Incepusem sa nu ma mai incred in brunet. Nu mai stiam ce sa inteleg, nu mai stiam ce trebuie sa fac... Nu stiam ce o sa se intample cu mine. Eram prea vulnerabila. Eram prea usor de pacalit. Eram Sakura. Mi-as fi dorit sa fiu o fetita rea, sa fiu o papusa sexy si irezistibila, care sa se culce cu toti betivii, acel stil de fata rautacioasa, neimblanzita, careia sa nu-i fie frica de nimic. Dar pe cine pacaleam? Eram atat de slaba, atat de neinsemnata. Nu aveam pic de curaj in fata celorlalti. Dar ce ma doare cel mai tare este ca tata m-a tradat. Ca tata m-a lasat pe mana lor, cu buna stire.
Ajunsi la aeroport, mi-am inghitit toate lacrimile. Mi-am refacut machiajul in oglinda retrovizoare, apoi l-am privit pe Sasuke cum se uita la mine.
-E totul in regula? Am intrebat.
Poate ca ar fi trebuit ca el sa ma intrebe pe mine asta. Pentru ca eram speriata peste masura, simteam cum ceva ma furnica in fiecare moment, dar cui ii pasa. Parea ingrijorat. Necajit. Si nu aveam de gand sa-l las sa se zbata in starea asta. Chiar daca el era "mafiotul". Chiar daca el era marele conducator al clanului Uchiha. M-am sprijinit pe una din maini, venind mai aproape de el, de chipul sau. Mi-am pus mana dreapta pe obrazul lui drept, privindu-l in ochi.
-Ai spus ca totul o sa fie bine. Si asa o sa fie. OK? Nu are rost sa-ti faci griji.
De ce spuneam, nici eu nu eram sigura. Dar nu conta. Tot ceea ce trebuia sa fac intr-un moment ca asta era sa ii ridic moralul. Brunetul si-a introdus degetele in parul meu, mangaindu-l cu blandete. Ma tintuia cu ochii, bland, dar totusi ingrijorat. Nu stiam ce sa fac ca sa-l fac ceva mai fericit... Sa-l fac sa-mi zambeasca. Dar ce stiam eu? Habar n-aveam ce se petrece in mintea lui. Eram confuza pentru starea mea, incapabila sa pot intelege si alte noduri ce ar trebui dezlegate. Brunetul si-a strans buzele o clipa, dandu-le drumul mai apoi. Mi-a zambit, tragandu-ma mai aproape. Si-a pus si el mana pe obrazul meu, In timp ce cu cealalta ma tinea de mijloc. Ma trasese peste el. Am marit ochii cat cepele la acest gest, si am vrut sa ma retrag din bratele sale, dar nu am reusit. Era prea puternic.
-Esti foarte frumoasa, ma complimenta el, in timp ce eu cedam. Mi-am lasat capul pe pieptul sau si am inchis ochii. Eram gata sa ascult tot ce are de zis. Spune-mi. Chiar tii atat de mult la ser... la Miranda?
Vroia sa o faca servitoare, dar nu prea conta in momente ca astea. La auzul numelui ei, mi s-a facut pielea de gaina. Cine stie de cate ori a fost abuzata pana acum. Cine stie de cate ori a fost lovita, batuta, cine stie de cate ori a fost obligata sa se culce cu nemernicii din Sabaku... Am simtit cum firicele umede se scurg printre genele mele arcuite. Am vrut sa le sterg, ca nu cumva sa pice pe hainele brunetului, sau sa le simta macar, dar ma simteam paralizata. Simteam ca nu ma pot misca, simteam ca imi e prea bine aici. Dar, in momentul cand m-am simtit eliberata din acea stare, fusese prea tarziu sa le sterg. Brunetul a inceput din nou sa ma mangaie pe par, sa-mi spuna ca ii pare rau ca a intrebat, apoi mi-a spus:
-Sakura... Care e cea mai mare dorinta a ta?
I-am strans tricoul in maini, dand drumul tuturor lacrimilor.
-Vreau acasa, Sasuke, vreau sa stau cu tata, cu Miranda, vreau ca totul sa fie ca inainte! Am strigat, fara sa vreau sa sune impertinent, dar a sunat. Iarta-ma, am spus mai apoi. Dar chiar imi doresc asta, chiar vreau inapoi acasa, chiar vreau sa stau cu Miranda si cu tata...
Brunetul a oftat prelung, apoi mi-a ridicat barbia cu degetele. M-a privit adanc in ochii verzuli, dar chiar si asa, am putut observa cum buza de jos ii tremura. Vroia sa-mi spuna ceva, dar cuvintele nu-i ieseau pe gura. Si fie ca vroiam, fie ca nu vroiam sa ascult, eu depindeam de tot ceea ce zicea el.
-Am... A facut o pauza prelungita, in care si-a inchis ochii, gandindu-se, parca, la ce urma sa spuna. Asculta-ma, Sakura. Ti-am promis ca te voi vizita. Si asa cum ti-am promis lucru, iti promit si ca te voi recupera si ca... A facut o pauza lunga, timp in care imi trageam alert rasuflarea. O sa te trimit acasa. Pe tine si pe Miranda.
Mi-am ridicat chipul si l-am privit uimita. Sa-mi spuna cineva ca nu visez, va rog, sa-mi spuna ca el chiar a rostit acele cuvinte! Aveam sa ma intorc acasa, la tata, aveam sa ma intorc in locusorul unde copilarisem! Mi-am incovoiat mainile in jurul gatului sau, intr-o imbratisare, si l-am strans puternic. Putea sa ma si omoare. Nu aveam de gand sa-i dau drumul. Simteam cum totul pentru mine capata un nou contur. O sa ma intorc acasa! O sa fie totul bine si frumos, exact ca la inceput! La gandul asta, firisoare de lacrimi mi s-au prelins pe obraji, de bucurie. Am simtit cum Sasuke ma cuprindea de mijloc, tinandu-ma la fel de strans. Dupa cateva momente, in care tacerea dintre noi fusese acoperita de un val de caldura si sentimente pasnice, brunetul a continuat, tinandu-ma in continuare in acea imbratisare:
-Dar tot va trebui sa te duci cu Gaara. Trebuie sa-l dezarmez, sa fac ceva ca apoi sa fie vulnerabil. Si astfel, amandoi o sa fim fericiti. Tu acasa cu familia ta, si eu bucurandu-ma de sunetul banilor si al creierilorr lui Gaara zdrobind peretii.
Cuvintele sale imi dadusera un fior pe sira spinarii. Cat de sadic putea fi?... In minte au inceput sa imi apara tot felul de imagini macabre cu tot felul de morti, parti ale corpului disecate si mai stiu eu ce. Pe moment mi s-a facut sila, scarba, orice ti-ar veni in minte pentru astfel de imagini, dar apoi fiorul si-a indreptat furia asupra mea si am inceput sa ma intreb daca era in stare sa imi faca asta si mie... Si atunci am incercat sa ucid acest gand, sa-mi mentin increderea, dar ceea ce spusese ma alarmase in legatura cu promisiunile sale.
Deodata am auzit o masina in derapaj, sunetul asurzitor si sacaitor bubuindu-mi in urechi. Am tresarit, dandu-ma inapoi pe scaunul copilotului, in timp ce Sasuke a ramas lipit de scaunul sau. A tras o injuratura destul de colorata, apoi si-a inchis ochii sa se calmeze. M-a privit pret de cateva secunde, apoi mi-a zis de la distanta:
-Se pare ca a venit Gaara. Nu iti face griji, OK? Am grija de tot.
S-a dat jos din duba, sarind din ea, si s-a indreptat spre usa unui Matiz de culoare verde. M-am incruntat un pic in momentul in care am vazut ca un baiat roscat s-a dat jos din ea. Gaara Sabaku. Pana si tata impreuna cu intreaga Yakuza, oameni care nu se pot ridica la un nivel atat de inalt in crime si prefacatori, isi permiteau un Mercedes de toata frumusetea. Dar tipul asta, unul dintre cei mai temuti sefi de mafie umbla cu... Matizul? Si inca ce Matiz, unul cu o culoare... prea normala pentru cineva de rangul sau. Mi se parea usor ciudat, insa am preferat sa sting aceste ganduri, si sa ma concentrez mai mult pe discutia lor. Sincera sa fiu, de aici, din masina, totul se auzea perfect.
-Asta e masinuta ta preferata? Am auzit vocea brunetului spunand, in timp ce Gaara se stramba.
-Sunt doar masini pentru numere false. Verdele e culoarea mea preferata. S-a sprijinit de capota masinii, zambind. Si atunci, m-am gandit "Hei, inainte sa o dau la cea mai apropiata sectie de fier vechi, de ce sa nu fac un amarat de drum cu ea si sa-l intalnesc pe vechiul meu amic, Uchiha?". Asa ca iata-ma. Apropo.... continua el, arcuindu-si privirea spre duba brunetului. Frumoasa... dubita. Tu o conduci?
-E blindata, a spus brunetul. Cel mai bun fier metalizat din lume. Si cel mai frumos luciu pentru o masina neagra.
Am incercat sa surprind ceva interesant, dar deocamdata, discutia a continuat pe masini, si teme de genul. Insa, mai apoi, subiectul a cazut intr-o groapa adanca, iar vorba despre viitoarea fata din colectia lui Sabaku a iesit la iveala.
-Fata? A intrebat Gaara.
Sasuke a ranjit smechereste, apoi, nemaispunandu-i nimic, s-a indreptat spre duba. A deschis usa din partea copilotului, si m-a ajutat sa cobor. Purtam o rochie mini, pana un pic mai jos de fese, mulata pe corp, de un verde crud, asemenea ochilor mei. In picioare incaltasem o pereche de sandale de aceeasi culoare, lucitoare, cu toc de aproximativ 8 cm. Verde... Culoarea preferata a lui Gaara, din cate imi amintesc, nu? Chiar nu e de mirare ca brunetul o alesese special ca eu sa port astea cand ajung aici. Gaara trebuia sa ma placa. Eu trebuia doar sa-i iau privirile cu frumusetea mea, iar apoi aveam sa ma las in mainile lui Sasuke. De altfel, nu aveam altceva ce puteam face...
Sasuke:
Vazand-o cum coboara, vazand-o pe de-antregul, simteam cum ceva mi se goleste in stomac. Simteam ca ceva ma pisca, ceva ma face sa ard in mine. Era exact acelasi sentiment pe care l-am avut simtind-o langa mine, in masina, simtind-o deasupra mea, simtind-o la pieptul meu. Exact acelasi sentiment. Rochita mini, parul rozaliu, moale la fiecare atingere, ma faceau sa simt focul din mine. Dar ochii, ochii aceia precum zmaraldele proaspat scoase la suprafata, lucitori precum cea mai valoroasa apa din lume, conturati precis, intreceau orice masura. In momentul in care ii prindeam in privirile mele pline de ura, simteam cum toti acei nervi din mine se spulbera de un zid imens, lasandu-ma calm, fara pic de stres launtric. Mi-am muscat buza de jos ca sa ma potolesc. Nu puteam sa ii sarut buzele carnoase, si in acelasi timp moi, in fata lui Sabaku. S-ar fi prins de smecherie, iar asta mi-ar distruge tot planul. Sincer, as fi sarit pe ea si as fi sarutat-o pe cat de dulce pe atat de pasionant, iar senzatia aceea de bine m-ar fi cuprins total pe mine, dar si pe ea... banuiesc. Dar am s-o razbun in curand. Gaara o sa moara in chinuri groaznice, Sakura se va intoarce inapoi acasa, iar eu... Eu... Am inceput sa fac o pauza intre ganduri, privind plictisit cum Gaara o studiaza, mergand, facand cercuri in jurul ei, fara ca macar sa o atinga. Dar gandul mi-a revenit brusc si m-a lovit din plin. Eu cu ce m-as fi ales? Sakura o sa plece. N-am s-o mai vad niciodata, iar asta pentru ce? Pentru simplul fapt ca am ales sa-l distrug pe Gaara in loc sa o pastrez pe ea. In loc sa o fac a mea, in loc sa am grija de ea, in loc sa o am langa mine. Eram un tampit, stiu, dar i-am promis. I-am promis ca o s-o aduc acasa, ca o s-o salvez, dar pana atunci, ca am sa o vizitez... Si multe alte lucruri pe care i le-am promis cu mare drag de ea in suflet.
Am revenit cu picioarele pe pamant, abea cand am vazut ca Gaara a luat-o in brate. M-am uitat un pic mai atent la ea, insa biata Sakura doar il privea speriata, iar eu incercam sa-mi dau seama cum sa reactionez fara sa ii dau roscatului de banuit.
-Verde... a spus el, uitandu-se adanc in ochii fetei.
Eram gata sa sar pe el, pregatit de actune, dar apoi mi-am dat seama ca nu suntem singuri. Oamenii lui Sabaku erau aproape peste tot. Eu nu ii vedeam. Ei ma aveau in vizor pe mine. Am renuntat imediat la idee si am inceput sa-mi trasez in minte o oarecare strategie. La dracu'! Imi trebuia ceva mai bun daca vroiam sa o salvez pe draga mea Sakura de mainile idiotului asta! Am putut vedea cum Sabaku isi plimba fara remuscari mana pe fundul frumoasei mele, in timp ce eu priveam ca un dement totul. Deja il injurasem in toate modurile si chipurile posibile, dar daca nu reuseam acum sa o iau pe Sakura inapoi, riscam sa o pierd...
De odata, intr-o miscare rapida, a intins-o pe capota masinii. Sakura a tipat, strigandu-mi numele, iar eu am ramas masca.
Rochia Sakurei: http://ladiesfashionclothes.com/wp-conte...adies.jpeg
Sandalele Sakurei: http://fabricademagie.ro/images/P/p-3344.jpg
DWD - Chapter 5: Te predau si te razbun
Sakura:
Eram atat de confuza si de speriata. Ma temeam pentru mine, pentru Miranda... Incepusem sa nu ma mai incred in brunet. Nu mai stiam ce sa inteleg, nu mai stiam ce trebuie sa fac... Nu stiam ce o sa se intample cu mine. Eram prea vulnerabila. Eram prea usor de pacalit. Eram Sakura. Mi-as fi dorit sa fiu o fetita rea, sa fiu o papusa sexy si irezistibila, care sa se culce cu toti betivii, acel stil de fata rautacioasa, neimblanzita, careia sa nu-i fie frica de nimic. Dar pe cine pacaleam? Eram atat de slaba, atat de neinsemnata. Nu aveam pic de curaj in fata celorlalti. Dar ce ma doare cel mai tare este ca tata m-a tradat. Ca tata m-a lasat pe mana lor, cu buna stire.
Ajunsi la aeroport, mi-am inghitit toate lacrimile. Mi-am refacut machiajul in oglinda retrovizoare, apoi l-am privit pe Sasuke cum se uita la mine.
-E totul in regula? Am intrebat.
Poate ca ar fi trebuit ca el sa ma intrebe pe mine asta. Pentru ca eram speriata peste masura, simteam cum ceva ma furnica in fiecare moment, dar cui ii pasa. Parea ingrijorat. Necajit. Si nu aveam de gand sa-l las sa se zbata in starea asta. Chiar daca el era "mafiotul". Chiar daca el era marele conducator al clanului Uchiha. M-am sprijinit pe una din maini, venind mai aproape de el, de chipul sau. Mi-am pus mana dreapta pe obrazul lui drept, privindu-l in ochi.
-Ai spus ca totul o sa fie bine. Si asa o sa fie. OK? Nu are rost sa-ti faci griji.
De ce spuneam, nici eu nu eram sigura. Dar nu conta. Tot ceea ce trebuia sa fac intr-un moment ca asta era sa ii ridic moralul. Brunetul si-a introdus degetele in parul meu, mangaindu-l cu blandete. Ma tintuia cu ochii, bland, dar totusi ingrijorat. Nu stiam ce sa fac ca sa-l fac ceva mai fericit... Sa-l fac sa-mi zambeasca. Dar ce stiam eu? Habar n-aveam ce se petrece in mintea lui. Eram confuza pentru starea mea, incapabila sa pot intelege si alte noduri ce ar trebui dezlegate. Brunetul si-a strans buzele o clipa, dandu-le drumul mai apoi. Mi-a zambit, tragandu-ma mai aproape. Si-a pus si el mana pe obrazul meu, In timp ce cu cealalta ma tinea de mijloc. Ma trasese peste el. Am marit ochii cat cepele la acest gest, si am vrut sa ma retrag din bratele sale, dar nu am reusit. Era prea puternic.
-Esti foarte frumoasa, ma complimenta el, in timp ce eu cedam. Mi-am lasat capul pe pieptul sau si am inchis ochii. Eram gata sa ascult tot ce are de zis. Spune-mi. Chiar tii atat de mult la ser... la Miranda?
Vroia sa o faca servitoare, dar nu prea conta in momente ca astea. La auzul numelui ei, mi s-a facut pielea de gaina. Cine stie de cate ori a fost abuzata pana acum. Cine stie de cate ori a fost lovita, batuta, cine stie de cate ori a fost obligata sa se culce cu nemernicii din Sabaku... Am simtit cum firicele umede se scurg printre genele mele arcuite. Am vrut sa le sterg, ca nu cumva sa pice pe hainele brunetului, sau sa le simta macar, dar ma simteam paralizata. Simteam ca nu ma pot misca, simteam ca imi e prea bine aici. Dar, in momentul cand m-am simtit eliberata din acea stare, fusese prea tarziu sa le sterg. Brunetul a inceput din nou sa ma mangaie pe par, sa-mi spuna ca ii pare rau ca a intrebat, apoi mi-a spus:
-Sakura... Care e cea mai mare dorinta a ta?
I-am strans tricoul in maini, dand drumul tuturor lacrimilor.
-Vreau acasa, Sasuke, vreau sa stau cu tata, cu Miranda, vreau ca totul sa fie ca inainte! Am strigat, fara sa vreau sa sune impertinent, dar a sunat. Iarta-ma, am spus mai apoi. Dar chiar imi doresc asta, chiar vreau inapoi acasa, chiar vreau sa stau cu Miranda si cu tata...
Brunetul a oftat prelung, apoi mi-a ridicat barbia cu degetele. M-a privit adanc in ochii verzuli, dar chiar si asa, am putut observa cum buza de jos ii tremura. Vroia sa-mi spuna ceva, dar cuvintele nu-i ieseau pe gura. Si fie ca vroiam, fie ca nu vroiam sa ascult, eu depindeam de tot ceea ce zicea el.
-Am... A facut o pauza prelungita, in care si-a inchis ochii, gandindu-se, parca, la ce urma sa spuna. Asculta-ma, Sakura. Ti-am promis ca te voi vizita. Si asa cum ti-am promis lucru, iti promit si ca te voi recupera si ca... A facut o pauza lunga, timp in care imi trageam alert rasuflarea. O sa te trimit acasa. Pe tine si pe Miranda.
Mi-am ridicat chipul si l-am privit uimita. Sa-mi spuna cineva ca nu visez, va rog, sa-mi spuna ca el chiar a rostit acele cuvinte! Aveam sa ma intorc acasa, la tata, aveam sa ma intorc in locusorul unde copilarisem! Mi-am incovoiat mainile in jurul gatului sau, intr-o imbratisare, si l-am strans puternic. Putea sa ma si omoare. Nu aveam de gand sa-i dau drumul. Simteam cum totul pentru mine capata un nou contur. O sa ma intorc acasa! O sa fie totul bine si frumos, exact ca la inceput! La gandul asta, firisoare de lacrimi mi s-au prelins pe obraji, de bucurie. Am simtit cum Sasuke ma cuprindea de mijloc, tinandu-ma la fel de strans. Dupa cateva momente, in care tacerea dintre noi fusese acoperita de un val de caldura si sentimente pasnice, brunetul a continuat, tinandu-ma in continuare in acea imbratisare:
-Dar tot va trebui sa te duci cu Gaara. Trebuie sa-l dezarmez, sa fac ceva ca apoi sa fie vulnerabil. Si astfel, amandoi o sa fim fericiti. Tu acasa cu familia ta, si eu bucurandu-ma de sunetul banilor si al creierilorr lui Gaara zdrobind peretii.
Cuvintele sale imi dadusera un fior pe sira spinarii. Cat de sadic putea fi?... In minte au inceput sa imi apara tot felul de imagini macabre cu tot felul de morti, parti ale corpului disecate si mai stiu eu ce. Pe moment mi s-a facut sila, scarba, orice ti-ar veni in minte pentru astfel de imagini, dar apoi fiorul si-a indreptat furia asupra mea si am inceput sa ma intreb daca era in stare sa imi faca asta si mie... Si atunci am incercat sa ucid acest gand, sa-mi mentin increderea, dar ceea ce spusese ma alarmase in legatura cu promisiunile sale.
Deodata am auzit o masina in derapaj, sunetul asurzitor si sacaitor bubuindu-mi in urechi. Am tresarit, dandu-ma inapoi pe scaunul copilotului, in timp ce Sasuke a ramas lipit de scaunul sau. A tras o injuratura destul de colorata, apoi si-a inchis ochii sa se calmeze. M-a privit pret de cateva secunde, apoi mi-a zis de la distanta:
-Se pare ca a venit Gaara. Nu iti face griji, OK? Am grija de tot.
S-a dat jos din duba, sarind din ea, si s-a indreptat spre usa unui Matiz de culoare verde. M-am incruntat un pic in momentul in care am vazut ca un baiat roscat s-a dat jos din ea. Gaara Sabaku. Pana si tata impreuna cu intreaga Yakuza, oameni care nu se pot ridica la un nivel atat de inalt in crime si prefacatori, isi permiteau un Mercedes de toata frumusetea. Dar tipul asta, unul dintre cei mai temuti sefi de mafie umbla cu... Matizul? Si inca ce Matiz, unul cu o culoare... prea normala pentru cineva de rangul sau. Mi se parea usor ciudat, insa am preferat sa sting aceste ganduri, si sa ma concentrez mai mult pe discutia lor. Sincera sa fiu, de aici, din masina, totul se auzea perfect.
-Asta e masinuta ta preferata? Am auzit vocea brunetului spunand, in timp ce Gaara se stramba.
-Sunt doar masini pentru numere false. Verdele e culoarea mea preferata. S-a sprijinit de capota masinii, zambind. Si atunci, m-am gandit "Hei, inainte sa o dau la cea mai apropiata sectie de fier vechi, de ce sa nu fac un amarat de drum cu ea si sa-l intalnesc pe vechiul meu amic, Uchiha?". Asa ca iata-ma. Apropo.... continua el, arcuindu-si privirea spre duba brunetului. Frumoasa... dubita. Tu o conduci?
-E blindata, a spus brunetul. Cel mai bun fier metalizat din lume. Si cel mai frumos luciu pentru o masina neagra.
Am incercat sa surprind ceva interesant, dar deocamdata, discutia a continuat pe masini, si teme de genul. Insa, mai apoi, subiectul a cazut intr-o groapa adanca, iar vorba despre viitoarea fata din colectia lui Sabaku a iesit la iveala.
-Fata? A intrebat Gaara.
Sasuke a ranjit smechereste, apoi, nemaispunandu-i nimic, s-a indreptat spre duba. A deschis usa din partea copilotului, si m-a ajutat sa cobor. Purtam o rochie mini, pana un pic mai jos de fese, mulata pe corp, de un verde crud, asemenea ochilor mei. In picioare incaltasem o pereche de sandale de aceeasi culoare, lucitoare, cu toc de aproximativ 8 cm. Verde... Culoarea preferata a lui Gaara, din cate imi amintesc, nu? Chiar nu e de mirare ca brunetul o alesese special ca eu sa port astea cand ajung aici. Gaara trebuia sa ma placa. Eu trebuia doar sa-i iau privirile cu frumusetea mea, iar apoi aveam sa ma las in mainile lui Sasuke. De altfel, nu aveam altceva ce puteam face...
Sasuke:
Vazand-o cum coboara, vazand-o pe de-antregul, simteam cum ceva mi se goleste in stomac. Simteam ca ceva ma pisca, ceva ma face sa ard in mine. Era exact acelasi sentiment pe care l-am avut simtind-o langa mine, in masina, simtind-o deasupra mea, simtind-o la pieptul meu. Exact acelasi sentiment. Rochita mini, parul rozaliu, moale la fiecare atingere, ma faceau sa simt focul din mine. Dar ochii, ochii aceia precum zmaraldele proaspat scoase la suprafata, lucitori precum cea mai valoroasa apa din lume, conturati precis, intreceau orice masura. In momentul in care ii prindeam in privirile mele pline de ura, simteam cum toti acei nervi din mine se spulbera de un zid imens, lasandu-ma calm, fara pic de stres launtric. Mi-am muscat buza de jos ca sa ma potolesc. Nu puteam sa ii sarut buzele carnoase, si in acelasi timp moi, in fata lui Sabaku. S-ar fi prins de smecherie, iar asta mi-ar distruge tot planul. Sincer, as fi sarit pe ea si as fi sarutat-o pe cat de dulce pe atat de pasionant, iar senzatia aceea de bine m-ar fi cuprins total pe mine, dar si pe ea... banuiesc. Dar am s-o razbun in curand. Gaara o sa moara in chinuri groaznice, Sakura se va intoarce inapoi acasa, iar eu... Eu... Am inceput sa fac o pauza intre ganduri, privind plictisit cum Gaara o studiaza, mergand, facand cercuri in jurul ei, fara ca macar sa o atinga. Dar gandul mi-a revenit brusc si m-a lovit din plin. Eu cu ce m-as fi ales? Sakura o sa plece. N-am s-o mai vad niciodata, iar asta pentru ce? Pentru simplul fapt ca am ales sa-l distrug pe Gaara in loc sa o pastrez pe ea. In loc sa o fac a mea, in loc sa am grija de ea, in loc sa o am langa mine. Eram un tampit, stiu, dar i-am promis. I-am promis ca o s-o aduc acasa, ca o s-o salvez, dar pana atunci, ca am sa o vizitez... Si multe alte lucruri pe care i le-am promis cu mare drag de ea in suflet.
Am revenit cu picioarele pe pamant, abea cand am vazut ca Gaara a luat-o in brate. M-am uitat un pic mai atent la ea, insa biata Sakura doar il privea speriata, iar eu incercam sa-mi dau seama cum sa reactionez fara sa ii dau roscatului de banuit.
-Verde... a spus el, uitandu-se adanc in ochii fetei.
Eram gata sa sar pe el, pregatit de actune, dar apoi mi-am dat seama ca nu suntem singuri. Oamenii lui Sabaku erau aproape peste tot. Eu nu ii vedeam. Ei ma aveau in vizor pe mine. Am renuntat imediat la idee si am inceput sa-mi trasez in minte o oarecare strategie. La dracu'! Imi trebuia ceva mai bun daca vroiam sa o salvez pe draga mea Sakura de mainile idiotului asta! Am putut vedea cum Sabaku isi plimba fara remuscari mana pe fundul frumoasei mele, in timp ce eu priveam ca un dement totul. Deja il injurasem in toate modurile si chipurile posibile, dar daca nu reuseam acum sa o iau pe Sakura inapoi, riscam sa o pierd...
De odata, intr-o miscare rapida, a intins-o pe capota masinii. Sakura a tipat, strigandu-mi numele, iar eu am ramas masca.
Rochia Sakurei: http://ladiesfashionclothes.com/wp-conte...adies.jpeg
Sandalele Sakurei: http://fabricademagie.ro/images/P/p-3344.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone