Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

Ahh GEEZ! Da, a venit aiurita asta cu o continuare si la PI. nu, nu am uitat de el, doar ca fusese de vina acea criza, pentru care sper ca m-ati iertat :))
Thank you for the wait sweethearts >:D<
Lots of kissez ^.^

Capitolul XII

Intr-o clipa in care crezusem ca trupul mi se linistise, inspirasem usurat, deoarece pentru cateva secunde mintea imi era precum o pagina alba imaculata.
Imediat insa, gandurile ma invadasera precum niste valuri nestingherite, facandu-mi fiecare incheietura sa tremure la acele rememorari atat de jenante.
Imi ridicasem privirea spre a brunetului, tragand in acelasi timp de tricoul care in acel moment parea a fi singurul meu ajutor in a ma acoperi.
Simtisem nevoia sa ma ascund de ochii sai care parca imi strapungeau pielea... Imi stransesem picioarele pe cat imi fusese permis, caci trupul lui inca ma impiedica.
Isi privise mana pe care si-o ridicase la nivelul chipului si isi apropiase doua degete de buzele sale ferme, indredeschise. Ochii insa, ii fixase brusc asupra mea.
-Ce e aia? intrebasem imediat, observand lichidul albicios ce acoperea o mica parte a pielii sale netede.
-E de la tine, raspunse el, calm.
-Poftim? Cum de la... adica... eu! Adica...Aia e ce era... din mine? Am simtit...
Inainte ca eu sa imi pot termina intrebarea fara sens, il urmarisem trecandu-si limba peste acele degete intr-un mod lasciv, care imi facu pieptul sa tresara atat de placut pe cat era de dureros...
-Nu! sarisem indata, cuprinzandu-i incheietura mainii. Nu stiu daca e bine sa faci asta... Poate e rau...
-E dulce, intervenise Shar trecandu-si varful limbii de acea data peste muchia mainii sale.
-De ce trebuie sa faci totul intr-un mod atat de... atat de pervers? Lucruri atat de stanjenitoare...
-Asta e frumusetea. Am inteles ca pana si sangele si lacrimile voastre sunt dulci, raspunse atat de sigur pe sine, lingandu-si al treilea deget.
-Te rog sa nu mai faci asta! ridicasem eu tonul, ceea ce il facu sa isi indrepte intreaga atentie spre mine.
-Ai urcat cu prea multi decibeli, imi aduse la cunostinta vocea lui brusc serioasa, care cred ca era menita a-mi atrage atentia intr-un mod mai eficient decat o facusem eu.
-Iarta-ma, dar...
-Trebuie sa iti readuc la cunostiinta ca sunt jumatate felina? intrebase, revenind la tonul sau calm, nepasator.
-Nu cred ca as putea sa uit asta... replicasem, cand el se ridicase in picioare, permitandu-mi astfel sa imi adun picioarele pentru a ma ascunde de privirile sale.
-Cred ca te cauta iubitul tau incompetent, spuse el, trecandu-si mana prin par, privindu-ma atat de degajat.
-Cine...? Te referi din nou la Lerim si folosesti un apelativ total gresit. Si de unde stii ca...
-Ii aud vocea. Si ma deranjeaza mai mult decat scartaitul pe tabla cu zece cuie. Te cauta, si daca nu gresesc, vine spre padure.
-Poftim?! Dar poate fii in pericol! Lerim nu isi mai are aripile...
El rase scurt, batjocoritor, incrucisandu-si in acelasi timp bratele la piept.
-Da, exact, replicase brunetul, cu zambetul pe buze.
-Dar Shar...! Daca Lerim intra in Cuibul Cobrelor, nu mai iese... Ma duc dupa el, inainte sa i se intample ceva, spusesem grabit, cand imi imbracasem in graba hainele indepartate de catre el. Pe mine m-ai ajutat, Shar, incepusem pe un ton care imi denota dezamagirea, apoi incercasem sa continui, insa fusesem intrerupt. De ce...
-Nu incurca atele! Eram in preajma atunci si ai avut noroc.
Tonul vocii sale devenise mai grav, parca usor iritat, iar pozitia trupului ii se schimbase in una rigida, la fel ca expresia chipului sau.
Tacusem pentru cateva secunde, insa realizasem ca incercarea de a-l convinge pe Shar de a face ceva pentru Lerim era complet inutila.
-...Fie cum doresti. Eu ma duc acolo...
-Si cum ai sa-l gasesti? Trimiti semnale luminoase? Deja a intrat in padure.
-Am sa merg pur si simplu dupa el, replicasem eu victorios, cand abia dupa aceea imi amintisem ca anumite aspecte nu imi permiteau sa umblu hai-hui prin padure, iar posibilitatea de a vedea de sus era... zero.
-Da, asa ma gandem si eu, spuse brunetul, afisandu-si acea privire atat de increzuta incat pentru un scurt timp simtisem nevoia de a-l lovi, insa nu as fi putut sa o fac. Niciodata nu lovisem pe cineva, si nici nu aveam sansa de a incepe cu Shar...
Imi trecusem degetele prin parul meu argintiu, incercand sa aranjez firele care imi deranjau ochii, insa renuntasem atunci cand realizasem ca era imposibil.
-E dificil ca o persoana sa iti vorbeasca... oftasem eu cand imi lasasem aripile libere pentru a ma aventura in padure, cu putin noroc, fara a face zgomot care ar putea atrage unul din acei serpi...
Simteam cum teama preluase controlul asupra mea, deoarece amicul meu putea fi in pericol, tocmai din cauza mea. Nu fusesem in stare sa il ascult cand imi ceruse a sta departe de brunet, insa nu puteam regreta acest lucru... Trupul si mintea mea refuzau a-i permite acelui sentiment sa isi gaseasca locul, deoarece altele il alungau cu vehementa... Doar imaginea lui Shar facea imposibila raspandirea acelui sentiment. Mintea imi era complet tulburata de cele intamplate...
Habar nu aveam unde anume ma aflam atunci cand privisem in jurul meu, si realizasem ca fusesem mult prea grabit in a lua decizia de a pleca singur prin acel labirint intunecat.
Nu stiusem daca inaintasem sau pur si simplu ma invarteam in cerc, deoarece totul parea exact la fel...
Coborasem pe pamant, oftand descurajat, acoperindu-mi chipul cu palmele. Nu eram in stare sa ma descurc sigur in acel loc!
Imi ridicasem privirea spre coroanele imense de un verde crud ale copacilor, insa cerul era practic imposibil de vazut, iar lumina nu reusea sa patrunda printre ele decat pe alocuri, abia pentru a permite vizualizarea imprejurimilor, deloc clar, insa indeajuns pentru a nu da peste ceva nedorit.
Nu durase mai mult de doua secunde, cand inima imi tresarise inspaimantata, iar picioarele imi parasisera din nou pamantul, indemnandu-ma sa privesc stupefiat cum imaginea imi fugea din fata ochilor cu o asemenea viteza, incat nu puteam sa realizez ce anume se intampla. Cand simtisem o mana care imi inconjura spatele, iar alta suspendandu-mi pulpele ambelor picioare, ma agatasem instinctiv de gatul celui care ma surprinsese.
-Aiuritule... spusese o voce mult prea cunoscuta mie, facandu-ma sa ii privesc chipul serios si privirea indreptata spre drumul pe care il urma.
Din nou ma aflam in bratele lui... De ce facea asta dupa tot ce ii spusesem in legatura cu mine...? Stia cat de mult ma infiorau atingerile sale...
-Cum m-ai gasit? Am zburat pana acolo...
-Mirosul tau. Nu am nevoie numai de sunete... in plus, bataile aripilor tale sunt destul de stridente, raspunse brunetul, cu o voce nepasatoare.
Tacusem, insa nu trecu mult timp pana ce el se oprise brusc, inaintea lui Lerim care fusese usor speriat de aparitia noastra neanuntata.
-Ciryl! exclamase el, pe un ton nervos chiar cand Shar imi dadu voie sa cobor din bratele sale.
-Ce faci aici, Lerim? E periculos...
-Ce naiba cauti aici, Ciryl?! De ce esti aici, cu el... In bratele lui! Ai inebunit?! Si de ce e pe jumatate gol?!
-Pentru ca pot! intervenise Shar, sfidator, asezandu-si mainile in san.
Abia atunci realizasem ca el purta doar perechea sa de pantaloni, probabil pentru ca nu avuse chef si de camasa.
Imi simtisem obrajii incalzindu-se usor, si imi ferisem privirea de a brunetului, indreptand-o spre cel roscat.
-A spus ca pot sa vin...
-Nu ma intereseaza ce a zis el! Nu ma asculti! El e pericolul aici, nu padurea asta nenorocita!
-Asa e, aprobase Shar, dupa care ridicase ironic o spranceana si continuase. Eu atac fara aviz, dar de data asta, fac o exceptie si iti zic: Inca un cuvant cu referire la mine si fac disectie pe pasarea cu aripile frante... rostise el calm si aparent amuzat, insa probabil Lerim stia deja cat de serios era Shar cand se credea ca doar glumea... Era imprevizibil, iar de aceea Lerim evitase a-l mai jigni.
-Vreau sa vii cu mine acum! ceruse amicul meu, pe un ton ridicat.
-Dar...
-Am spus acum, Ciryl! strigase pe urma, enervat, prinzandu-ma de incheietura si tragandu-ma dupa el.
-Dar, Lerim! Nu vom stii cum sa iesim de aici! Doar Shar stie...
-Vom gasi o cale!
Pe masura ce ne indepartam de brunet, pasii lui Lerim devenira mult mai grabiti, aproape tarandu-ma dupa el. Parea destul de inspaimantat de locul acela...
-Lerim, mai incet! Iar te porti ciudat! ma rastisem eu, fiind iritat de modul in care el reactiona de fiecare data cand venea vorba de Shar.
Se oprise din mers si se intorsese spre mine atunci cand ma smucisem din stransoarea lui, ramanand proptit in acel loc.
-El e, nu-i asa? El e cel de care esti indragostit? Intrebase Lerim cu o privire incruntata, suparata.
Ma oprisem din respirat pentru un timp, coborandu-mi privirea in pamant si simtind cum sangele imi invadase obrajii, incalzindu-i puternic. Nu stiam ce sa ii spun.. nici macar eu nu eram sigur pe ceea ce mi se intampla...
-El e! sarise Lerim, nervos. De ce dracu' tocmai el?! Dintre toate persoanele din Universitatea asta?! De ce, dintre toate persoanele de pe Trilyk?! Nu esti constient de nimic? Nu vreau sa il mai vezi, Ciryl, sau jur ca vei regreta!
-Iti reamintesc ca nu trebuie sa reactionezi ca o fiara! Lerim, tu nu esti stapanul meu.
-Nu, dar incepe sa imi para rau ca nu te pot controla! Te credeam altfel, nu atat de prost si naiv!
De ce trebuia sa fie asa? Fusese prima data in care Lerim imi vorbise in acel mod si incepuse nu numai a ma speria, ci si a ma chinui, avand in vedere ca jignirile i le simtisem precum niste tarusi in inima... si durea ingrozitor.
Imi lasasem privirea coborata, incruntandu-ma cand simtisem un nod in gat care abia ma lasa a inghiti. Niciodata nu il mai vazusem astfel, si nu ma gandisem niciodata ca tocmai el avea sa tipe la mine si sa ma jigneasca.
-Ce ati facut acolo? De ce era dezbracat?! Intrebase din nou rastit, facandu-ma sa tresar.
Din nou tacusem, deoarece imi era teama de reactia pe care ar fi putut sa o aibe. Ma simteam captivat si confuz...
-Incearca sa ghicesti, se auzise vocea brunetului care aparuse brusc in spatele lui Lerim, speriindu-se din nou si intorcandu-se pentru a-l vedea pe cel ce vorbise. Ce e mai placut si frumos in viata? Intrebase Shar, incepand apoi a rade cu pofta cand Lerim parca fierbea.
Ma incruntasem ganditor, privindu-l curios si neintelegand la ce anume se referea... Era vorba de invatatul sarutului? Sau poate se referea la celalalt lucru pe care mi-l facuse...
Oricare dintre cele doua ar fi fost, eu imi lasasem iar privirea jenata spre pamant cand toate imaginile imi reveneau in minte ca un film regizat si jucat tocmai de mine.. cu sentimente reale.
-Tu... Nenorocitule! Te-ai atins de Ciryl!
Acele strigate le auzisem de la roscat, surpinzandu-ma si ingrozindu-ma complet cand facuse o miscare brusca, spre a-l lovi pe brunet.
Nu avusese nevoie de mai mult de o singura miscare, caci prin viteza pe care Lerim nici nu visase a o atinge, Shar prinsese de mana stanga a roscatului, sucindu-i-o la spatele atat de brutal incat in urmatorul moment, putusem sa aud scrasnitul oaselor, apoi trosnirile lor violente. Vocea lui Lerim care urla, infundata de durerea care ii pusese stapanire pe corp in mai putin de o secunda, fusese pentru mine ca un topor in mijlocul pieptului de cum realizasem ca nici macar nu imi dadusem seama cand totul se intamplase...