A: Mai ti minte primul sarut pe care mi l-ai dat? Mai ti minte prima palma pe obrazul meu? Mai ti minte primul "Adio"?
Sakura:
Cand ma voi trezi, voi realiza ce am facut. Cand ma voi trezi, ma voi preda. Cand ma voi trezi, voi realiza ce inseamna lumea mafiei. Cand ma voi trezi voi fi doar... eu. Nu o prostituata. Nu o curva. Nu o tarfa. Voi fi Sakura. Pentru ca aseara am realizat un lucru: Sasuke mi-a promis ca ma va vizita sa verifice ca totul este in regula. Insa nu a putut sa-mi promita ca ma va trimite inapoi acasa, ca ma va elibera. N-a putut sa-mi promita pentru ca nu se putea tine de cuvant. Dar mi-a promis ca ma va vizita. Mi-a promis! Iar el se va tine de cuvant. Poate ca nu sunt cine stie cine in lumea mafiei, dar stiu, pur si simplu stiu, ca nu-si poate incalca promisiunea. Pentru ca n-a putut sa-mi promita ce nu putea tine sub control. Dar in schimb, mi-a promis ceva ce putea face. Si, vreau nu vreau, trebuia sa am o incredere oarba in el.
M-am sculat in sezut, simtind cum o caldura linistitoare imi invelea corpul. M-am uitat la locul de langa mine, unde brunetul domea dus. Mi-am intors colturile gurii intr-un zambet mic si nevinovat. Nu vroiam sa i se intample ceva rau. Nu stiu cine, ce si cum a omorat, dar nu merita sa i se intample ceva. Pe de alta parte, nu vroiam sa mi se intample ceva rau nici mie. Uneori ma intrebam daca stie ce e aia mila. Uneori ma intrebam daca stie ce e aia sentiment. Pentru ca nu se putea naste cu o inima de piatra. Si, cu toate astea, mereu raspunsul la care ma gandeam era "este un mafiot". Dar nu merita, chiar nu merita sa i se intample ceva rau. Pentru ca, in ciuda faptului ca m-a rapit, a omorat, a ucis cu sange rece, a facut un lucru pe care nu orice sef de mafie l-ar putea face. Si a facut-o intr-un fel sau altul pentru mine.
Mi-am pus o mana pe obrazul sau, gandindu-ma daca o simte macar. M-am aplecat ca sa-i sarut obrazul, iar cand buzele mele s-au zdrobit de pielea catifelata am simtit cum obrajii imi iau foc. Si asta, cu toate ca el nu se trezise, si nu ma privise nici pe departe cu acei ochii abisali, care ma innebuneau complet, care ma faceau sa uit ceea ce trebuia sa-i spun. M-am dat jos si m-am dus pe partea cealalta a patului. M-am lasat pe vine, privindu-i fata. Pleapele sale ii ascundeau pupilele negre, cuceritoare, iar buzele sale erau inchise intr-un mod care ma provoca. Mi-am apropiat incetisor chipul de cel al lui Sasuke, robotic, pana cand buzele mele le-au atins pe ale lui. Mi-am dat seama ce faceam, si am crezut ca nu fusese prea tarziu sa imi retrag buzele, din moment ce doar le-am atins. Dar fusese. Sasuke isi deschise ochii larg, cercetandu-ma din priviri timp de cateva secunde, apoi, cand am vrut sa ma ridic, si-a bagat adanc mana in parul meu. Pentru un moment, am crezut ca era gata sa ma traga de par, iar eu eram gata-gayta sa tip. Insa, in momentul urmator, i-am simtit buzele mangaindu-mi-le pe ale mele, intr-un sarut. Am simtit cum limba sa imi umbla printre buzele intredeschise, si cum se joaca nebuneste cu limba mea. Mi-am asternut una dintre maini pe obrazul sau, insa el m-a prins de aceasta, tragandu-ma peste el. Mi-a eliberat praul, punandu-si mana in jurul mijlocului meu, iar cealalta mana isi imbratisa degetele cu cele ale mainii mele stangi. Mi-am despartit usor buzele de cele ale brunetului continuand sa-l privesc in ochii negri. Am simtit cum incepuse sa ma stranga mai tare de mijloc, cum degetele sale le tineau strans pe ale mele. Mi-am unit fruntea cu cea a brunetului in timp ce amandoi inchideam ochii. In mintea si in sufletul meu zburdau tot felul de sentimente pe care le mai simtisem de multe ori pentru baieti, baieti care mi-au frant inima intr-un final, care m-au dat la o parte. Sentimente usor de inteles, greu de aplifcat. In momentul asta, singura intrebare care imi fulgera in minte era "Oare simte la fel?". Am incercat sa ma dau jos de pe el, insa am reusit abea la a treia incercare. Si asta pentru ca ma tinea prea strans in bratele sale, ceea ce nu-mi dadea prea multa libertate. Sasuke a oftat prelung, dandu-si o palma peste frunte. M-am sculat din pat, fara sa-i mai spun nimic. Ridicata in capul oaselor, am reusit sa vad cum Sasuke ia o perna si o arunca nervos intr-unul dintre peretii camerei. Am iesit repede pe usa camerei, inchizand-o in urma mea, insa tot am mai reusit sa aud ceva:
-Blestemat sa fii Sabaku! Spuse, pe acelasi ton nervos.
Pentru un moment, m-am lipit de usa, lasandu-ma incet in jos, in timp ce lacrimile izbucneau in tacere pe fata mea. Mi-am strans genunchii la piept inconjurandu-i cu bratele mele si mi-am cufundat fata intre pulpele picioarelor. Auzeam de dupa usa cum brunetul isi distrugea camera in niste de nervozitate intensa. Auzeam toate lucrurile aruncate la nervi, toate acele "Cum reuseste mereu sa ma dea peste cap?", toate acele "De ce tocmai eu? De ce tocmai ea?" si toate acele "O sa ti-o intorc de un miliard de ori mai dur Gaara! Ti-o jur!". Toate acele lucruri fara snes, toate acele lucruri care nu aveau inteles pentru mine erau ascultate de catre urechile mele, in timp ce ochii mei "vindeau" apa soarecilor. De ce a trebuit sa suport toate astea? Nu ranisem in viata mea pe nimeni, nu vrusem raul nimanui cat am trait, nu-mi dorisem lux, nu fusesem o fitoasa, nu vroiam decat sa fim linistiti, sa am o familie normala. N-am vrut sa fiu niciodata decat strictul necesar, n-am purtat pica nimanui, si totusi, viata se razbuna crunt pe mine. Imi strangeam genunchii la piept cu fiecare tipat al brunetului, cu fiecare pocnitura. Varsam lacrimi cu fiecare tipat al brunetului, cu fiecare pocnitura. Regretam pentru ca brunetul tipa, pentru ca lucrurile pocneau. Pentru ca eu eram cauza acestor lucruri.
M-am ridicat in capul oaselor, incercand sa-mi sterg lacrimile care curgeau in numar tot mai mare. Si am reusit, intr-un final, sa le sterg pe toate, chiar daca ochii mei erau gata sa verse altele si altele. N-am apucat sa fac un pas in fata, ca am auzit usa deschizandu-se. Am simtit cum cineva ma trage inapoi, apoi, m-am trezit fata in fata cu brunetul. Ma privea ingrijorat, in timp ce ma tinea strans la pieptul sau. De data asta, n-am mai vrut sa plec de acolo. I-am cuprins obrajii calzi si transpirati in mainile mele reci ca ghiata. Insa, cand cele doua elemente au facut contactul, brunetul si-a inchis strans ochii. I-a deschis, abea dupa vreo 20-30 de secunde de concentrare, timp in care eu doar ma uitam la el, asteptand sa-mi spuna ceva, orice.
-O masina va veni sa te ia in curand.
Sasuke:
Eram in fata unei dube mari, negre, asteptand-o pe Sakura sa vina. Kakashi abea astepta parca sa roteasca cheia in contact, de altfel, era prima si probabil ultima data cand putea sa conduca o masina de tipul asteia. M-am urcat pe capota acesteia, si m-am intins, cu fata la soare, in asteptarea rozaliei. Mi-am inchis ochii, iar trupul ei mi-a aparut in minte. Mi-au aparut in minte toate momentele pe care le petreceam alaturi de ea. Atat de delicata in simplitatea sa, atat de frumoasa, atat de simpatica... de dragalasa. Inca zambeam cand imi aminteam momentul de azi-dimineata, momentul cand am strans-o in brate, cand am putut o saruta fara sa protesteze, cand am simtit ca, fara vreun motiv, am tot ce vreau, si nu imi mai trebuie absolut nimic altceva. Am continuat sa zmbesc gandindu-ma la acele momente, pana cand i-am dat drumul din bratele mele. Abea atunci mi-am dat seama ca acea senzatie nu va mai fi niciodata la fel. Pentru ca aveam sa i-o transfer lui Sabaku. Dar nu puteam intelege. Violasem atatea fete, platisem niste prostituate pentru sute de servicii sexuale, rapisem atatea persoane doar ca sa ma simt bine, sa simt aceasta senzatie, dar niciodata n-am simtit-o mai conturat, mai frumos, mai apasat decat atunci cand am tinut-o in brate, si cand mi-a raspuns gesturilor. Ea. Sakura. Momentul asta probabil ca nu-l voi uita niciodata.
Mi-am deschis ochii si l-am privit plictitisit pe Hatake, care privea ingrijorat. Am zambit.
-In curand restul clanului tau imi va apartine, i-am spus. Asa ca nu-ti mai face atatea griji, ca nu mer...
-Esti doar un copil rasfatat, mi-a taiat-o el. Tu si Sabaku credeti ca puteti absorbi pe oricine. Habar n-aveti voi doi ce putere poate detine clanul meu.
-Hm, chiar crezi ca daca n-as fi stiut cat de puternici va sunt luptatorii, as mai fi dat-o pe Sakura lui Sabaku?
-Chiar crezi ca eu vorbeam de luptatori?
M-am dat jos de pe capota masinii, m-am apropiat de tip, apoi m-am lasat cu spatele pe unul dintre geamurile laterale, cu mainile in san.
-Si mai exact, la cine te referi tu.
-Sa nu crezi ca Hatake este format doar din barbati, spuse el dupa un chicotit lung. Iar unica iubire a lui Laya Haruno va simti pe pielea ei asta.
-Vrei sa spui tipa pe care am omorat-o cu multa vreme in urma, ca sa-i arat sefului Yakuzei cat de tare sunt? Femeia aiia care se presupune ca a fost mama fiicei lui?
Dar el doar a dat din cap dezaprobator. Chestia asta ma facea sa fiu tot mai curios, desi lasasem impresia ca abea imi pasa. Practic, tipul avea idei marete.
-Tipa cu care a stat atunci Laya a fost o femeie disperata care a furat copilul de la adevarata sa mama.
S-a oprit brusc, privind in fata. Eram gata sa-l iau de guler si sa-l oblig sa continue, cand am vazut-o pe Sakura coborand scarile vilei. I-am spus lui Kakashi ca o voi duce eu pe Sakura la clanul Sabaku, iar el a raspuns cu o oarecare dezamagire in glas ca si-asa avea altceva de facut. S-a indepartat, invartind pe deget niste chei. Aria mea vizuala s-a indreptat rapid catre Sakura, si, imediat ce a iesit pe poarta, am cuprins-o in bratele mele. Aceasta mi-a raspuns, iar eu i-am sarutat obrazul. Nu mi-a pasat ce purta, cu ce era incaltata, ce bijuterie avea la gat. Pentru ca ochii ei erau ca doua margele, pentru ca nasucul ei era asemeni unei haine cu croiala fina, pentru ca buzele ei erau asemeni unor pantofi din piele carnoasa, valorosi. I-am dat la o parte cateva fire rebele de pe fata, cu ajutorul unei singura maini, in timp ce ea si-a lasat capul pe pieptul meu. Am mai sarutat-o odata pe crestetul capului, apoi i-am spus ca este vremea sa plecam. Am incercat sa-i schitez un zambet fortat, dar adevarul era ca nu puteam sa zambesc, atunci cand stiam ca trebuie sa o dau pe cea care ma facea sa ma simt bine in schimbul unor... nimicuri. Dar, imediat ce il dezarmam de tot pe Gaara, aveam sa o recuperez... Dar asta deja ar fi insemnat prea mult timp. Ea doar a dat din cap aprboator, apoi ne-am indreptat spre masina. Initial, am cerut un Duster performant, insa mi-a venit transportul cu dube negre, blindata, din Germania, dintr-o veche intelegere cu unul din clanurile pretendente. Si cum puteam rezista unor masini de tipul asta? Mai ales ca aratau mai bine decat niste dube normale.
Am dat drumul radioului, si am rugat-o pe Sakura sa aleaga ce post de radio isi doreste. A oprit pe o melodie linistitoare, care ma facea sa ma gandesc un pic asupra situatiei. Sakura isi lipi capul de geamul lateral, si murmura din buze unele parti, vocea ei fiind acoperita de cea a cantaretului.
When i know i can't live without you
Not just a feeling, i really mean it
I gotta have you
Ii urmaream buzele cum imita versurile, si parca simteam inauntrul meu un gol. Simteam cum stomacul ma freamata, si incepeam ca ma gandesc un pic la melodia aleasa de ea. O facuse intentionat ca sa ma inmoaie? Ce-i drept, nu avea sa stie ce melodie e pe postul de radio respectiv. Mi-am lasat capul pe spate, concentrandu-ma la drum, dar nu puteam sa nu ma mai uit din cand in cand la rozalie. Sakura sublinia mimand din buze cuvintele care ma faceau sa tresar.
if i wanna love you, i'm gonna love you
that's just how it will be
some people try to run my life
but they don't feel what i feel inside
they'll never know you the way i know you
In momente ca asta, imi venea sa ma arunc din masina. Dar m-am abtinut cu succes. Am inceput sa transpir, cu gandul ca in mai putin de cateva minute aveam sa ajungem la aeroport, unde o astepta Gaara. Ce-i drept aveam sa merg cu ei, si aveam sa locuiesc o vreme la vila mea din Amsterdam, locatia unde se afla si vila lui Sabaku. Am oftat prelung, si am inchis radioul, facand-o pe Sakura sa tresara. I-am aruncat o privire pe fuga, apoi i-am spus:
-Iarta-ma, dar nu mai avem mult si ajungem. Ai vrea sa-l repornesc?
In gandul meu ma rugam cu toata forta mea ca raspunsul ei sa fie "nu". Si trebuie sa recunosc ca am fost foarte norocos.
-Nu chiar. Nu acum... mm... Ai putea totusi sa-mi spui ce se va intampla mai departe?
-Simplu. De la aeroport, te va prelua Gaara. Am facut o pauza, timp in care m-am uitat la ea, cum a marit ochii aceia maiestosi. O sa vin cu voi. Vom ateriza in noaptea asta la Amsterdam, iar maine dimineata te voi duce eu la vila lui Sabaku.
Fata isi lasa capul in jos, dar n-am apucat sa vad si alte reactii din partea ei, pentru ca trebuia sa ma concentrez la drum. Intr-un final, am reusit sa aud niste cuvinte din partea ei:
-Iar tu te vei intoarce inapoi aici? A spus cu vocea tremuranda.
-Ti-am spus doar ca o sa te vizitez zilnic, am murmurat. Nu vreau sa ajung prea tarziu daca idiotul ala vrea o partida, si in plus, drumul de aici pana la Amsterdam e cam lung, nu crezi? I-am zambit. Nu te teme. Odata ce il dezarmez pe Gaara de tot echipamentul, poate ca i te voi inapoia lui Laya.
Am incercat sa mai schitez un zambet, mai mult fortat. Era ceea ce isi dorea. Sa se intoarca inapoi la familia ei. Nu-si dorea sa ramana alaturi de mine, nu vroia sa o protejez in cazul in care Sabaku s-ar fi razvratit impotriva mea. Tot ce isi dorea era sa fie acasa, impreuna cu tatal ei. Insa, cand m-am uitat din nou la ea, am vazut o lacrima curgand.
-...Si Miranda?...
Cantecul din masina: http://www.youtube.com/watch?v=f1mOKFtzc...re=related
DWD - Chapter 4: "Adio"!
Sakura:
Cand ma voi trezi, voi realiza ce am facut. Cand ma voi trezi, ma voi preda. Cand ma voi trezi, voi realiza ce inseamna lumea mafiei. Cand ma voi trezi voi fi doar... eu. Nu o prostituata. Nu o curva. Nu o tarfa. Voi fi Sakura. Pentru ca aseara am realizat un lucru: Sasuke mi-a promis ca ma va vizita sa verifice ca totul este in regula. Insa nu a putut sa-mi promita ca ma va trimite inapoi acasa, ca ma va elibera. N-a putut sa-mi promita pentru ca nu se putea tine de cuvant. Dar mi-a promis ca ma va vizita. Mi-a promis! Iar el se va tine de cuvant. Poate ca nu sunt cine stie cine in lumea mafiei, dar stiu, pur si simplu stiu, ca nu-si poate incalca promisiunea. Pentru ca n-a putut sa-mi promita ce nu putea tine sub control. Dar in schimb, mi-a promis ceva ce putea face. Si, vreau nu vreau, trebuia sa am o incredere oarba in el.
M-am sculat in sezut, simtind cum o caldura linistitoare imi invelea corpul. M-am uitat la locul de langa mine, unde brunetul domea dus. Mi-am intors colturile gurii intr-un zambet mic si nevinovat. Nu vroiam sa i se intample ceva rau. Nu stiu cine, ce si cum a omorat, dar nu merita sa i se intample ceva. Pe de alta parte, nu vroiam sa mi se intample ceva rau nici mie. Uneori ma intrebam daca stie ce e aia mila. Uneori ma intrebam daca stie ce e aia sentiment. Pentru ca nu se putea naste cu o inima de piatra. Si, cu toate astea, mereu raspunsul la care ma gandeam era "este un mafiot". Dar nu merita, chiar nu merita sa i se intample ceva rau. Pentru ca, in ciuda faptului ca m-a rapit, a omorat, a ucis cu sange rece, a facut un lucru pe care nu orice sef de mafie l-ar putea face. Si a facut-o intr-un fel sau altul pentru mine.
Mi-am pus o mana pe obrazul sau, gandindu-ma daca o simte macar. M-am aplecat ca sa-i sarut obrazul, iar cand buzele mele s-au zdrobit de pielea catifelata am simtit cum obrajii imi iau foc. Si asta, cu toate ca el nu se trezise, si nu ma privise nici pe departe cu acei ochii abisali, care ma innebuneau complet, care ma faceau sa uit ceea ce trebuia sa-i spun. M-am dat jos si m-am dus pe partea cealalta a patului. M-am lasat pe vine, privindu-i fata. Pleapele sale ii ascundeau pupilele negre, cuceritoare, iar buzele sale erau inchise intr-un mod care ma provoca. Mi-am apropiat incetisor chipul de cel al lui Sasuke, robotic, pana cand buzele mele le-au atins pe ale lui. Mi-am dat seama ce faceam, si am crezut ca nu fusese prea tarziu sa imi retrag buzele, din moment ce doar le-am atins. Dar fusese. Sasuke isi deschise ochii larg, cercetandu-ma din priviri timp de cateva secunde, apoi, cand am vrut sa ma ridic, si-a bagat adanc mana in parul meu. Pentru un moment, am crezut ca era gata sa ma traga de par, iar eu eram gata-gayta sa tip. Insa, in momentul urmator, i-am simtit buzele mangaindu-mi-le pe ale mele, intr-un sarut. Am simtit cum limba sa imi umbla printre buzele intredeschise, si cum se joaca nebuneste cu limba mea. Mi-am asternut una dintre maini pe obrazul sau, insa el m-a prins de aceasta, tragandu-ma peste el. Mi-a eliberat praul, punandu-si mana in jurul mijlocului meu, iar cealalta mana isi imbratisa degetele cu cele ale mainii mele stangi. Mi-am despartit usor buzele de cele ale brunetului continuand sa-l privesc in ochii negri. Am simtit cum incepuse sa ma stranga mai tare de mijloc, cum degetele sale le tineau strans pe ale mele. Mi-am unit fruntea cu cea a brunetului in timp ce amandoi inchideam ochii. In mintea si in sufletul meu zburdau tot felul de sentimente pe care le mai simtisem de multe ori pentru baieti, baieti care mi-au frant inima intr-un final, care m-au dat la o parte. Sentimente usor de inteles, greu de aplifcat. In momentul asta, singura intrebare care imi fulgera in minte era "Oare simte la fel?". Am incercat sa ma dau jos de pe el, insa am reusit abea la a treia incercare. Si asta pentru ca ma tinea prea strans in bratele sale, ceea ce nu-mi dadea prea multa libertate. Sasuke a oftat prelung, dandu-si o palma peste frunte. M-am sculat din pat, fara sa-i mai spun nimic. Ridicata in capul oaselor, am reusit sa vad cum Sasuke ia o perna si o arunca nervos intr-unul dintre peretii camerei. Am iesit repede pe usa camerei, inchizand-o in urma mea, insa tot am mai reusit sa aud ceva:
-Blestemat sa fii Sabaku! Spuse, pe acelasi ton nervos.
Pentru un moment, m-am lipit de usa, lasandu-ma incet in jos, in timp ce lacrimile izbucneau in tacere pe fata mea. Mi-am strans genunchii la piept inconjurandu-i cu bratele mele si mi-am cufundat fata intre pulpele picioarelor. Auzeam de dupa usa cum brunetul isi distrugea camera in niste de nervozitate intensa. Auzeam toate lucrurile aruncate la nervi, toate acele "Cum reuseste mereu sa ma dea peste cap?", toate acele "De ce tocmai eu? De ce tocmai ea?" si toate acele "O sa ti-o intorc de un miliard de ori mai dur Gaara! Ti-o jur!". Toate acele lucruri fara snes, toate acele lucruri care nu aveau inteles pentru mine erau ascultate de catre urechile mele, in timp ce ochii mei "vindeau" apa soarecilor. De ce a trebuit sa suport toate astea? Nu ranisem in viata mea pe nimeni, nu vrusem raul nimanui cat am trait, nu-mi dorisem lux, nu fusesem o fitoasa, nu vroiam decat sa fim linistiti, sa am o familie normala. N-am vrut sa fiu niciodata decat strictul necesar, n-am purtat pica nimanui, si totusi, viata se razbuna crunt pe mine. Imi strangeam genunchii la piept cu fiecare tipat al brunetului, cu fiecare pocnitura. Varsam lacrimi cu fiecare tipat al brunetului, cu fiecare pocnitura. Regretam pentru ca brunetul tipa, pentru ca lucrurile pocneau. Pentru ca eu eram cauza acestor lucruri.
M-am ridicat in capul oaselor, incercand sa-mi sterg lacrimile care curgeau in numar tot mai mare. Si am reusit, intr-un final, sa le sterg pe toate, chiar daca ochii mei erau gata sa verse altele si altele. N-am apucat sa fac un pas in fata, ca am auzit usa deschizandu-se. Am simtit cum cineva ma trage inapoi, apoi, m-am trezit fata in fata cu brunetul. Ma privea ingrijorat, in timp ce ma tinea strans la pieptul sau. De data asta, n-am mai vrut sa plec de acolo. I-am cuprins obrajii calzi si transpirati in mainile mele reci ca ghiata. Insa, cand cele doua elemente au facut contactul, brunetul si-a inchis strans ochii. I-a deschis, abea dupa vreo 20-30 de secunde de concentrare, timp in care eu doar ma uitam la el, asteptand sa-mi spuna ceva, orice.
-O masina va veni sa te ia in curand.
Sasuke:
Eram in fata unei dube mari, negre, asteptand-o pe Sakura sa vina. Kakashi abea astepta parca sa roteasca cheia in contact, de altfel, era prima si probabil ultima data cand putea sa conduca o masina de tipul asteia. M-am urcat pe capota acesteia, si m-am intins, cu fata la soare, in asteptarea rozaliei. Mi-am inchis ochii, iar trupul ei mi-a aparut in minte. Mi-au aparut in minte toate momentele pe care le petreceam alaturi de ea. Atat de delicata in simplitatea sa, atat de frumoasa, atat de simpatica... de dragalasa. Inca zambeam cand imi aminteam momentul de azi-dimineata, momentul cand am strans-o in brate, cand am putut o saruta fara sa protesteze, cand am simtit ca, fara vreun motiv, am tot ce vreau, si nu imi mai trebuie absolut nimic altceva. Am continuat sa zmbesc gandindu-ma la acele momente, pana cand i-am dat drumul din bratele mele. Abea atunci mi-am dat seama ca acea senzatie nu va mai fi niciodata la fel. Pentru ca aveam sa i-o transfer lui Sabaku. Dar nu puteam intelege. Violasem atatea fete, platisem niste prostituate pentru sute de servicii sexuale, rapisem atatea persoane doar ca sa ma simt bine, sa simt aceasta senzatie, dar niciodata n-am simtit-o mai conturat, mai frumos, mai apasat decat atunci cand am tinut-o in brate, si cand mi-a raspuns gesturilor. Ea. Sakura. Momentul asta probabil ca nu-l voi uita niciodata.
Mi-am deschis ochii si l-am privit plictitisit pe Hatake, care privea ingrijorat. Am zambit.
-In curand restul clanului tau imi va apartine, i-am spus. Asa ca nu-ti mai face atatea griji, ca nu mer...
-Esti doar un copil rasfatat, mi-a taiat-o el. Tu si Sabaku credeti ca puteti absorbi pe oricine. Habar n-aveti voi doi ce putere poate detine clanul meu.
-Hm, chiar crezi ca daca n-as fi stiut cat de puternici va sunt luptatorii, as mai fi dat-o pe Sakura lui Sabaku?
-Chiar crezi ca eu vorbeam de luptatori?
M-am dat jos de pe capota masinii, m-am apropiat de tip, apoi m-am lasat cu spatele pe unul dintre geamurile laterale, cu mainile in san.
-Si mai exact, la cine te referi tu.
-Sa nu crezi ca Hatake este format doar din barbati, spuse el dupa un chicotit lung. Iar unica iubire a lui Laya Haruno va simti pe pielea ei asta.
-Vrei sa spui tipa pe care am omorat-o cu multa vreme in urma, ca sa-i arat sefului Yakuzei cat de tare sunt? Femeia aiia care se presupune ca a fost mama fiicei lui?
Dar el doar a dat din cap dezaprobator. Chestia asta ma facea sa fiu tot mai curios, desi lasasem impresia ca abea imi pasa. Practic, tipul avea idei marete.
-Tipa cu care a stat atunci Laya a fost o femeie disperata care a furat copilul de la adevarata sa mama.
S-a oprit brusc, privind in fata. Eram gata sa-l iau de guler si sa-l oblig sa continue, cand am vazut-o pe Sakura coborand scarile vilei. I-am spus lui Kakashi ca o voi duce eu pe Sakura la clanul Sabaku, iar el a raspuns cu o oarecare dezamagire in glas ca si-asa avea altceva de facut. S-a indepartat, invartind pe deget niste chei. Aria mea vizuala s-a indreptat rapid catre Sakura, si, imediat ce a iesit pe poarta, am cuprins-o in bratele mele. Aceasta mi-a raspuns, iar eu i-am sarutat obrazul. Nu mi-a pasat ce purta, cu ce era incaltata, ce bijuterie avea la gat. Pentru ca ochii ei erau ca doua margele, pentru ca nasucul ei era asemeni unei haine cu croiala fina, pentru ca buzele ei erau asemeni unor pantofi din piele carnoasa, valorosi. I-am dat la o parte cateva fire rebele de pe fata, cu ajutorul unei singura maini, in timp ce ea si-a lasat capul pe pieptul meu. Am mai sarutat-o odata pe crestetul capului, apoi i-am spus ca este vremea sa plecam. Am incercat sa-i schitez un zambet fortat, dar adevarul era ca nu puteam sa zambesc, atunci cand stiam ca trebuie sa o dau pe cea care ma facea sa ma simt bine in schimbul unor... nimicuri. Dar, imediat ce il dezarmam de tot pe Gaara, aveam sa o recuperez... Dar asta deja ar fi insemnat prea mult timp. Ea doar a dat din cap aprboator, apoi ne-am indreptat spre masina. Initial, am cerut un Duster performant, insa mi-a venit transportul cu dube negre, blindata, din Germania, dintr-o veche intelegere cu unul din clanurile pretendente. Si cum puteam rezista unor masini de tipul asta? Mai ales ca aratau mai bine decat niste dube normale.
Am dat drumul radioului, si am rugat-o pe Sakura sa aleaga ce post de radio isi doreste. A oprit pe o melodie linistitoare, care ma facea sa ma gandesc un pic asupra situatiei. Sakura isi lipi capul de geamul lateral, si murmura din buze unele parti, vocea ei fiind acoperita de cea a cantaretului.
When i know i can't live without you
Not just a feeling, i really mean it
I gotta have you
Ii urmaream buzele cum imita versurile, si parca simteam inauntrul meu un gol. Simteam cum stomacul ma freamata, si incepeam ca ma gandesc un pic la melodia aleasa de ea. O facuse intentionat ca sa ma inmoaie? Ce-i drept, nu avea sa stie ce melodie e pe postul de radio respectiv. Mi-am lasat capul pe spate, concentrandu-ma la drum, dar nu puteam sa nu ma mai uit din cand in cand la rozalie. Sakura sublinia mimand din buze cuvintele care ma faceau sa tresar.
if i wanna love you, i'm gonna love you
that's just how it will be
some people try to run my life
but they don't feel what i feel inside
they'll never know you the way i know you
In momente ca asta, imi venea sa ma arunc din masina. Dar m-am abtinut cu succes. Am inceput sa transpir, cu gandul ca in mai putin de cateva minute aveam sa ajungem la aeroport, unde o astepta Gaara. Ce-i drept aveam sa merg cu ei, si aveam sa locuiesc o vreme la vila mea din Amsterdam, locatia unde se afla si vila lui Sabaku. Am oftat prelung, si am inchis radioul, facand-o pe Sakura sa tresara. I-am aruncat o privire pe fuga, apoi i-am spus:
-Iarta-ma, dar nu mai avem mult si ajungem. Ai vrea sa-l repornesc?
In gandul meu ma rugam cu toata forta mea ca raspunsul ei sa fie "nu". Si trebuie sa recunosc ca am fost foarte norocos.
-Nu chiar. Nu acum... mm... Ai putea totusi sa-mi spui ce se va intampla mai departe?
-Simplu. De la aeroport, te va prelua Gaara. Am facut o pauza, timp in care m-am uitat la ea, cum a marit ochii aceia maiestosi. O sa vin cu voi. Vom ateriza in noaptea asta la Amsterdam, iar maine dimineata te voi duce eu la vila lui Sabaku.
Fata isi lasa capul in jos, dar n-am apucat sa vad si alte reactii din partea ei, pentru ca trebuia sa ma concentrez la drum. Intr-un final, am reusit sa aud niste cuvinte din partea ei:
-Iar tu te vei intoarce inapoi aici? A spus cu vocea tremuranda.
-Ti-am spus doar ca o sa te vizitez zilnic, am murmurat. Nu vreau sa ajung prea tarziu daca idiotul ala vrea o partida, si in plus, drumul de aici pana la Amsterdam e cam lung, nu crezi? I-am zambit. Nu te teme. Odata ce il dezarmez pe Gaara de tot echipamentul, poate ca i te voi inapoia lui Laya.
Am incercat sa mai schitez un zambet, mai mult fortat. Era ceea ce isi dorea. Sa se intoarca inapoi la familia ei. Nu-si dorea sa ramana alaturi de mine, nu vroia sa o protejez in cazul in care Sabaku s-ar fi razvratit impotriva mea. Tot ce isi dorea era sa fie acasa, impreuna cu tatal ei. Insa, cand m-am uitat din nou la ea, am vazut o lacrima curgand.
-...Si Miranda?...
Cantecul din masina: http://www.youtube.com/watch?v=f1mOKFtzc...re=related
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone