29-05-2011, 06:32 PM
Am revenit cu alte poezii. Sper să fie mai bune ca ultimele. Enjoy!
Sper să vă placă şi aştept comentarii, dacă mai citeşte cineva -.-
Durere
Cerul se pregăteşte să urle,
De dor ÅŸi de durere
Plouă cu lacrimi de înger,
Care coboară din nori şi stele.
Stelele zăresc şi ele,
O lumină, un miracol cât de mic
Lacrimile care curg,
Într-un abis se strâng.
Demonii privesc în noapte,
Speranţele deşarte,
Urlă, plâng, se aud suspine
Iar luna coboară să îi aline.
Moartea unui înger
Liniştea nopţii a fost perturbată,
De un sunet al nopţii cutremurător.
Plângea în zare o biată fată,
Lăsând lacrimile să-i curgă uşor.
Stătea îngheţată în colţul macabru,
Lăsând stelele şi cerul să-i acopere chipul.
Privea pe fereastră visătoare,
La luna ce încet apare.
Căzu jos fără putere,
Ochii i se închideau.
Dar demonul nu simţea acea durere,
Şi nu-i păsa de moartea sa.
Un înger
Şi ca-ntr-un vis în care plângeam de fericire
În liniştea misterioasă a nopţii plină de iubire,
Un înger, cu ochi puri şi haine albe
Cânta o melodie duioasă, ce se-auzea de departe…
Când s-a înnoptat, m-am aşezat la geam.
Voiam să ştiu dacă totul era real…priveam.
Cerul era negru, doar luna îl înviora.
Iar îngerul a ieşit dintr-un nor şi îmi zâmbea.
Cerul se pregăteşte să urle,
De dor ÅŸi de durere
Plouă cu lacrimi de înger,
Care coboară din nori şi stele.
Stelele zăresc şi ele,
O lumină, un miracol cât de mic
Lacrimile care curg,
Într-un abis se strâng.
Demonii privesc în noapte,
Speranţele deşarte,
Urlă, plâng, se aud suspine
Iar luna coboară să îi aline.
Moartea unui înger
Liniştea nopţii a fost perturbată,
De un sunet al nopţii cutremurător.
Plângea în zare o biată fată,
Lăsând lacrimile să-i curgă uşor.
Stătea îngheţată în colţul macabru,
Lăsând stelele şi cerul să-i acopere chipul.
Privea pe fereastră visătoare,
La luna ce încet apare.
Căzu jos fără putere,
Ochii i se închideau.
Dar demonul nu simţea acea durere,
Şi nu-i păsa de moartea sa.
Un înger
Şi ca-ntr-un vis în care plângeam de fericire
În liniştea misterioasă a nopţii plină de iubire,
Un înger, cu ochi puri şi haine albe
Cânta o melodie duioasă, ce se-auzea de departe…
Când s-a înnoptat, m-am aşezat la geam.
Voiam să ştiu dacă totul era real…priveam.
Cerul era negru, doar luna îl înviora.
Iar îngerul a ieşit dintr-un nor şi îmi zâmbea.
ÃŽnceputul a promis libertate
…cai albi,
neînhămaţi din zorii zilei,
galopând sălbatic
spre un lac…
plutirea este zborul văzut de departe, înfrăţit cu
gravitaţia,
totuşi neoprit din a mă privi,
de la răsărit încoace Soarele pare o roată învârtită
uÅŸor,
o roată
specială,
storcătoare de albastru ; spre apus credeam că aflu
elixirul cerului,
dar ÅŸi el e ca o floare,
(asa cum e totul pe aici) şi nu-l pot deschide. Odată
mi-am închis ochii…
mi-a plăcut senzaţia de somn, călătoria prin vise,
abonamentul de supremaţie…cu siguranţă
nu mă puteam
opri.
doar dacă
(de câţiva ani printr-un staul, în întuneric)
misiunea mea spune să dau drumul cailor, unii mă lovesc, alţii doar
pleacă,
de aceea
când scriu despre sentimente
le scriu definitiv, pentru că simt numai
zgomotul potcoavelor
ÅŸi
deschiderea uÅŸilor.
…cai albi,
neînhămaţi din zorii zilei,
galopând sălbatic
spre un lac…
plutirea este zborul văzut de departe, înfrăţit cu
gravitaţia,
totuşi neoprit din a mă privi,
de la răsărit încoace Soarele pare o roată învârtită
uÅŸor,
o roată
specială,
storcătoare de albastru ; spre apus credeam că aflu
elixirul cerului,
dar ÅŸi el e ca o floare,
(asa cum e totul pe aici) şi nu-l pot deschide. Odată
mi-am închis ochii…
mi-a plăcut senzaţia de somn, călătoria prin vise,
abonamentul de supremaţie…cu siguranţă
nu mă puteam
opri.
doar dacă
(de câţiva ani printr-un staul, în întuneric)
misiunea mea spune să dau drumul cailor, unii mă lovesc, alţii doar
pleacă,
de aceea
când scriu despre sentimente
le scriu definitiv, pentru că simt numai
zgomotul potcoavelor
ÅŸi
deschiderea uÅŸilor.
Sper să vă placă şi aştept comentarii, dacă mai citeşte cineva -.-