Sorry :P Ideile iau cv mai mult timp sa se asterne in word :P So, nextul :*
A: Nu stiu daca stii, dar Haruno nu a vrut sa ti-o dea tie. Nu stiu daca stii, dar ea este totusi fiica sefului Yakuza. Nu stiu daca stii, dar ea e o parte a prezentului din trecutul tau
Sasuke:
M-am grabit sa ajung acasa cu decapotabila mea. Tot drumul, rozalia s-a strans in brate cu propriile palme si a plans. Nu a spus nimic, nu m-a intrebat nimic, nu am intrebat-o nimic. Nu ne-am raspuns. Si, de fiecare data cand ma uitam in oglinda retrovizoare, vedeam un inger de fata care plangea, si tot plangea, fara sa mai vrea sa se opreasca. Refuzam sa-i spun ceva, de frica sa n-o ranesc si mai tare decat era deja. Si ajunsesem sa nu ma mai inteleg nici pe mine. Rapisem atatea fete, rapisem atatea suflete de care imi batusem joc, rapisem atatia oameni care plangeau, care ma implorau sa-i duc inapoi. Iar eu i-am privit nepasator pe toti. Dar nu si pe ea. O priveam cum plange, si-mi aminteam cat de rau m-am simtit cand am fost rapit de langa familia mea de catre seful clanului Yrusaki, iar drept razbunare, dupa moartea lui, clanul mi-a preluat numele si am inceput sa fac rau neconditionat, totul ca sa simt cum ma razbun pe cel care imi luase mama si tatal de langa mine. Simteam cum un ghem mi se strange in stomac si cum aproape mai aveam aer, incercand sa ma gandesc la trecutul meu. In minte imi revenea acelasi scenariu lipsit de viata. Totul alb-negru, un spatiu fara de culoare, unde singurul care prindea ceva nuante lucitoare eram eu. Priveam fara sa pot face ceva scena in care seful Yrusaki ajunsese sa nu mai poata face copii din cauza varstei. Iar mama mea fusese una dintre dragostea vietii lui, cum s-ar zice, femeia pe care nu a putut-o uita niciodata. Tatal meu vitreg nu stia nimic. Nici eu. Abea mai apoi aflasem ca tatal meu adevarat fusese bestia aia. Ma luase si ma obligase sa conduc clanul. Tot vedeam baietelul acela de vreo zece ani, tras cu brutalitate de oamenii brutei aleia. Dar m-am razbunat pentru asta. Cu varf si indesat. Si inca o mai fac.
Cand am coborat din masina, i-am deschis usa Sakurei si m-am lasat pe vine, privind-o cum lacrima si cum imi amintea de trecutul meu. I-am pus mana pe unul din obraji, simtindu-i parul mole si catifelat gadilandu-mi degetele. Cand ma uitam la ea, la felul in care isi deschide incet si speriat ochii, am simtit un nod in stomac. Am simtit cum vina ca am luat-o de la familia ei ma copleseste pana in strafundurile inimii. Ma simteam dator sa spun ceva, dar atunci cand cuvintele sunt mute, iar gesturile vorbesc pentru tine, nu ai cum sa te opresti pe sine. M-am ridicat, sarutandu-i una dintre lacrimile care curgea pe obrazul tinerei, zdrobind-o de peretele finut al obrazului ei. M-am indepartat usor, uitandu-ma cum ma priveste uimita, dupa care isi lasa privirea in pamant. Incetase sa planga, iar asta era bine. Trecutul meu se oprise undeva intr-un colt ascuns al mintii mele, din care nu speram sa-l mai scot vreodata. Acum eram din nou eu, Sasuke pe care il stie toata Yakuza, tot clanul Sabaku si de asemenea, toata Uchiha. I-am intins mana fetei, zambindu-i. Aceasta a apucat-o cu mici ezitari, dar pana la urma a acceptat-o. S-a ridicat in picioare, cercetandu-mi atent fata, incercand sa ma priveasca pe cat posibil de mult in ochi.
-Ce ai de gand sa faci cu mine? spunse, cu vocea tremuranda.
-Hai sa nu raspundem intrebari de genul asta unui sef de clan de mafioti, am raspuns eu, zambindu-i rautacios. Sasuke Uchiha. Ma bucur sa te cunosc.
-Te rog, te implor... Nu vreau sa devin o curva, nu vreau sa fiu scoasa la produs. Isi trase rapid mana din mana mea, izbugnind din nou in plans, doar ca eu trebuia sa-mi mentin autoritatea daca vroiam u tarie sa mai fiu sef al clanului Uchiha.
Am tras-o spre mine si i-am spus cu brutalitate ca nu ma intereseaza ce crede si ce vrea ea, asa ca daca se mai smiorcaie atat, o s-o dau intr-adevar la produs. Am tras-o dupa mine in vila cu etaj in ciuda faptului ca incepuse sa ma doara sufletul enorm pentru copila asta. Ajunsesem sa ma intreb cum poate o fata de 21 de ani sa imi scoata din minte partea aceea intunecata in care am fost luat cu forta din bratele mamei mele? Cum putea sa-mi reinvie ura aceea pentru tatal meu, cel care ma vanduse pe mine si pe mama? Mi-am strans ochii tare, slabind stransoarea in care cu care o tineam pe tanara de mana. Abea asteptam sa scap de asta! Desi nu stiu daca mai puteam astepta dimineata urmatoare pentru asta, abea asteptam sa-mi las in urma tot trecutul, sa uit ca am intalnit-o vreodata pe fata aia. Sa uit ca a existat cineva care a reusit sa-mi reinvie trecutul, care a reusit sa-mi intre in cele mai adanci ganduri doar prin cateva lacrimi. Si mai rau: Daca ar afla sefii celorlalte clanuri ca seful unuia dintre clanurile gemene a fost oarecum sensibilizat de un plans de catelusa, ca sa zic asa?
Am deschis usa unei camere oarecare, fara sa ma uit a cui este, daca am mai intrat in ea vreodata sau chestii dintr-astea inutile.Am impins-o inauntru, apoi am intrat si eu, inchizand usa in urma mea.
-Hai sa stabilim niste reguli, am spus eu, in timp ce ma rezemam de perete. Am pretentii sa fii o fetita cuminte cat timp o sa stai aici. M-am aplecat, apucand-o de una din falci si tragand-o la fel ca o matusica nebuna dupa copii de sapte ani. Doar esti fetita celui mai cel dintre Yakuza. Gandeste-te la mine ca la Mos Craciun. Ai facut ceva rau anii acestia, sau inca esti fetita de treaba?
Spre surprinderea mea, fata incetase din plans, ba mai rau, imi daduse peste mana in care ii tineam falca.
-Unde ti-e barba?! Si unde ti-e mustata?! Eu nu cred in Mosi Craciuni falsi.
Am inceput sa rad zgomotos, facand-o sa tresara la primul sunet. Insa, in timpul asta, simteam cum corpul ei se mai linisti, mai relaxat, si cum tensiunea fata de mine i se domoli.
-Pana si Mos Craciuniii falsi au voie sa impuna reguli in propria lor casa, nu crezi? Sa o lamurim. De scapat, n-o sa scapi nici daca vrei. Securitatea pe care am pus-o la dispozitie nu-ti permite. Asa ca nu imi pasa pe unde te duci, din moment ce n-ai cum sa scapi. Pentru orice problema, vii la mine. Ma cauti, ca sigur o sa ma gasesti aici. In cazul in care voi pleca, te anunt. Iar daca ai nevoie de ceva iar eu nu sunt, o sa-ti las acasa un telefon de pe care ma poti suna doar pe mine. Asta, desi nu cred ca voi fi plecat astazi. Maine de dimineata o sa ai la dispozitie o duba neagra care sa te conduca la viitorul clan unde va trebui sa-ti petreci vremea cu un...
-Cum?! Tresare ea, umezindu-si ochii.
Ahh, nu din nou! Cum face asta? Cum ma poate inmuia atat de usor? Trebui sa zic ceva, dar sufletul nu ma lasa sa o las de izbeliste, asa, pur si simplu... Simteam cum ghemul din stomac se strange mai tare si mai tare, pana cand mai avea un pic si plesnea in mine. Gandeste Sasuke, haide, repede! Si mi-am zis asta in gand, pana cand beculuetul galben s-a aprins.
-Esti virgina. Mi-a spus-o tatal tau. Ramane doar sa mi-o confirmi tu.
Fata se uita nervoasa si incruntata la mine, ca si cum cine stie ce i-as fi zis.
-Eu nu sunt o curva, chiar daca pentru cei ca tine nu sunt mai mult de cat o tarfa ordinara care nu stie meseria destul de bine! Eu nu ma daruiesc primului betivan de pe strada!
Am zambit, cu gandul la ultima fata pe care o dezvirginasem, acum mult, foarte mult timp. Dar gandul acesta disparuse imediat. Trebuia sa i-o transfer lui Gaara teafara si neatinsa, ca sa-i las fraierului sa se bucure de una din placerile de a dezvirgina o fata, poate chiar ultima fata a vietii sale. Am zis poate. Dar oare la ce ma gandeam? Fie ca vreau, fie ca nu, este totusi fata care a reusit sa ma patrunda bine in ganduri, si poate si un pic in inima. Avea dreptate Laya cand spunea ca este tot ce-l mai sensibilizeaza. Iar acum o simt si eu pe pielea mea. Cum puteai rezista unei asemenea frumuseti angelice? Cum puteai sa-i rezisti in momentul in care ochii aceia de un verde crud varsau lacrimi?...
-Ok, am inteles. Ei bine, daca iti doresti atat de mult, n-o sa fii chiar o prostituata, am spus. Dar eu vreau tot ceea ce mi s-a promis pe doua fete. Te voi da lui Gaara Sabaku, insa stai linistita. Am sa fac in fiecare zi cate o vizita si am sa cer sa te vad. O sa ma asigur ca tot ce a fost intre tine si el a fost doar o intalnire romantica, sau mai stiu eu ce, orice inafara de un contact sexual. Ce spui, vrei?
-Vreau acasa, mormai ea, cu privirea in jos. Acasa, cu Miranda si cu tatal meu, continua rozalia.
Sakura:
Incepusem sa vars lacrimi pe cearsaful alb, in timp ce ma asteptam ca tipul sa ma ia in brate, sa ma faca intr-un fel sau altul sa ma simt protejata. Speram in sperantele oarbe, fara nicio sansa de indeplinire. Pentru ca el era seful Uchiha. Intr-adevar, unul dragut, la prima vedere, dar totusi, un sef dur, care stia ce sa impuna. Il durea fix in cot de mine, sau de starea mea. Pe el, in ansamblu, il interesa ca "papusica" ce urma sa fie trimisa altora sa nu fie stresata, ci relaxata. Un mod perfect de a tine in frau bietele fete. Dar sunt absolut sigura ca nu ar fi impins lucrurile pana la o imbratisare sau un sarut pentru relaxarea unei fete. Deloc.
Am simtit cum se apropie de mine, tot mai mult, si am inceput sa transpir gandindu-ma la ceva frumos. Avea de gand sa ma sarute?! Mi-am ridicat usor capul, ca sa-i pot vedea pupilele negricioase. I-am vazut palma indreptandu-se incetisor spre obrazul meu, si am scos un zambet micut, pe sub mustati. Simteam cum inima imi pulsa sange in corp neconditionat si cum obrajii imi fierbeau la foc mic. Am simtit, brusc, cum obrazul drept imi lua foc, cum incepuse sa-mi amorteasca, si cum corpul meu se prabusise fara vlaga peste perna de pe pat. Mi-am dus mana la obrazul lovit, scancind un pic, apoi am simtit cum brunetul mi cuprinde cu o mana pe amandoi.
-Asculta aici, pustoaico. Sunt altii mai puternici decat tati. Sunt altii care au mai multi bani decat tati. Iar acei oameni pot face ce vor cu viata ta, pot face ce vor din tine. Sansa pe care ti-am oferit-o eu acum e pur si simplu una de aur!
Am facut ochii mari, privindu-l cum se enerva pe mine. Acum cateva minute, imi sarutase obrazul si ma mangaia ca sa ma linistesc. Acum ? Acum ma privea cu ura in ochii mei verzuli, jucausi odata.
-Ia-Iarta...
Dar nu am apucat sa termin tot cuvantul, ca am simtit cum sunt luata pe sus de maini si trantita de ceva puternic. Am scos un tipat scurt, apoi am privit unde ma aflam. Peretele crem al camerei imi racea total spatele, in timp ce eu priveam totul din oglinda cea mare din spatele brunetului. Ma tinea strans pusa la perete, cu o mana in parul meu, tinandu-ma strans de acesta, si cu cealalata, strangandu-ma de una din fese. Am gemut scurt, iar in minte imi apareau tot felul de imagini nebunesti, ce rulau fara oprire, cu segvente ale unui viol perfect. Am inceput sa ma zbat, sa tip, dar nu am apucat prea mult, ca brunetul mi-a amutit buzele cu puterea buzelor lui. Le-a presat cat a putut de tare, pana cand mana pe care mi-o tinea acum in par facuse contact cu peretele. I-am simtit buzele lingandu-mi buzele, obligandu-ma sa le deschid. Am inceput sa-l lovesc cu mainile si picioarele, pe cat de mult am putut, insa totul era in zadar. Pe chip au inceput sa curga lacrimi, lacrimi minuscule, dar care imi umezeau fata din ce in ce mai tare. Cate cuvinte imi venea sa-i dezvalui printre buzele cuprinse in mana buzelor sale angelice. Cati de "te urasc" ar fi incaput in urechile lui, cati de "Lasa-ma in pace!" ar fi scos sarpele veninos al vorbelor mele... Dar ma simteam murdara, jegoasa... Pur si simplu. Se atingea de mine in ultimul hal, ma atingea unde avea el chef, si simteam ca ultima picatura de speranta ca cineva sa ne intrerupa se revarsa intr-un rau plin de sperante pustii. Cat il costa o lacrima de-a mea? Nimic. Dar un moment de fericire? Un moment in care sa ma lase libera, sa merg acasa, cu Miranda si cu tata, cat l-ar fi costat? Un premiu material pentru un transfer de carne vie. Mi-am introdus mana in parul sau, incercand sa-l intep cu unghiile mele taiate, iar, nereusind, am vrut sa-l trag de par. Dare fuse prea tarziu. Sasuke ma prinse bine de par, si ma trase de acesta atat de tare, incat am cazut in genunchi in fata lui.
-Haruno mi te-a dat mie. Daca vreau, pot sa te nenorocesc pe viata si sa te fac a mea, si sa ma doara fix in paispe' ca marele Gaara nu mi-a trimis jumatate din micuta lui banda de luptatori profesionisti. Nu te-a dat pe mana lui Sabaku. M-a tras, intr-atat de tare, incat am ajuns in pat, neconditionat, si fara voia mea. Lacrimile au izbugnit in ochii mei, curgand, si tot curgand, pe obrazul meu fin. Am inchis ochii, incetand sa-l privesc, strangandu-mi la piept picioarele, sperand sa nu mai dea in mine. Nici nu indrazneam sa mai spun ceva, pana cand a continuat, oarecum mai calm ca inainte: Maine, Sabaku e asteapta. Ti-am promis ca o sa te vizitez si o sa ma asigur ca esti bine. Dar, spuse el, ridicand degetul si tonul spre mine. Daca ma mai enervezi chiar si o singura data in halul asta pana la sfarsitul zilei, si o sa te rad de pe fata Terrei. Inteles?!
Mi-am strans genunchii mai tare la piept, refuzand sa spun ceva. Imi era frica sa spun ceva. Simteam cum un val rece ma cuprinde, si cum pielea, tremuranda, mi se face de gaina. Brunetul repeta ultimul cuvant, plin de nervi, iar atunci am dat speriata aprobator din cap. In mintea mea era bezna totala, iar lumina de la capatul tunelului parca era trasa de mustati sa nu apara. Nu puteam sa pricep... Adica acum jumatate de ora a... si acum a... pentru ca nu a... si a... A... Nici nu imi puteam explica totul. Cuvintele se invarteau in capul meu, fara sa prina vreun sens, iar gesturile brunetului se derulau in bara mea vizual-mentala, in timp ce ochii mei se arcuiau, privindu-l pe brunet cum iese pe usa, enervat, transpirat, fara sa ma priveasca. Dar ce-am facut?...
Vila lui Sasuke: http://light.sunphoto.ro/photos/normal/3...WCPBMA.jpg
Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg
A: Nu stiu daca stii, dar Haruno nu a vrut sa ti-o dea tie. Nu stiu daca stii, dar ea este totusi fiica sefului Yakuza. Nu stiu daca stii, dar ea e o parte a prezentului din trecutul tau
DWD - Chapter 2: Don't Love Me I
Sasuke:
M-am grabit sa ajung acasa cu decapotabila mea. Tot drumul, rozalia s-a strans in brate cu propriile palme si a plans. Nu a spus nimic, nu m-a intrebat nimic, nu am intrebat-o nimic. Nu ne-am raspuns. Si, de fiecare data cand ma uitam in oglinda retrovizoare, vedeam un inger de fata care plangea, si tot plangea, fara sa mai vrea sa se opreasca. Refuzam sa-i spun ceva, de frica sa n-o ranesc si mai tare decat era deja. Si ajunsesem sa nu ma mai inteleg nici pe mine. Rapisem atatea fete, rapisem atatea suflete de care imi batusem joc, rapisem atatia oameni care plangeau, care ma implorau sa-i duc inapoi. Iar eu i-am privit nepasator pe toti. Dar nu si pe ea. O priveam cum plange, si-mi aminteam cat de rau m-am simtit cand am fost rapit de langa familia mea de catre seful clanului Yrusaki, iar drept razbunare, dupa moartea lui, clanul mi-a preluat numele si am inceput sa fac rau neconditionat, totul ca sa simt cum ma razbun pe cel care imi luase mama si tatal de langa mine. Simteam cum un ghem mi se strange in stomac si cum aproape mai aveam aer, incercand sa ma gandesc la trecutul meu. In minte imi revenea acelasi scenariu lipsit de viata. Totul alb-negru, un spatiu fara de culoare, unde singurul care prindea ceva nuante lucitoare eram eu. Priveam fara sa pot face ceva scena in care seful Yrusaki ajunsese sa nu mai poata face copii din cauza varstei. Iar mama mea fusese una dintre dragostea vietii lui, cum s-ar zice, femeia pe care nu a putut-o uita niciodata. Tatal meu vitreg nu stia nimic. Nici eu. Abea mai apoi aflasem ca tatal meu adevarat fusese bestia aia. Ma luase si ma obligase sa conduc clanul. Tot vedeam baietelul acela de vreo zece ani, tras cu brutalitate de oamenii brutei aleia. Dar m-am razbunat pentru asta. Cu varf si indesat. Si inca o mai fac.
Cand am coborat din masina, i-am deschis usa Sakurei si m-am lasat pe vine, privind-o cum lacrima si cum imi amintea de trecutul meu. I-am pus mana pe unul din obraji, simtindu-i parul mole si catifelat gadilandu-mi degetele. Cand ma uitam la ea, la felul in care isi deschide incet si speriat ochii, am simtit un nod in stomac. Am simtit cum vina ca am luat-o de la familia ei ma copleseste pana in strafundurile inimii. Ma simteam dator sa spun ceva, dar atunci cand cuvintele sunt mute, iar gesturile vorbesc pentru tine, nu ai cum sa te opresti pe sine. M-am ridicat, sarutandu-i una dintre lacrimile care curgea pe obrazul tinerei, zdrobind-o de peretele finut al obrazului ei. M-am indepartat usor, uitandu-ma cum ma priveste uimita, dupa care isi lasa privirea in pamant. Incetase sa planga, iar asta era bine. Trecutul meu se oprise undeva intr-un colt ascuns al mintii mele, din care nu speram sa-l mai scot vreodata. Acum eram din nou eu, Sasuke pe care il stie toata Yakuza, tot clanul Sabaku si de asemenea, toata Uchiha. I-am intins mana fetei, zambindu-i. Aceasta a apucat-o cu mici ezitari, dar pana la urma a acceptat-o. S-a ridicat in picioare, cercetandu-mi atent fata, incercand sa ma priveasca pe cat posibil de mult in ochi.
-Ce ai de gand sa faci cu mine? spunse, cu vocea tremuranda.
-Hai sa nu raspundem intrebari de genul asta unui sef de clan de mafioti, am raspuns eu, zambindu-i rautacios. Sasuke Uchiha. Ma bucur sa te cunosc.
-Te rog, te implor... Nu vreau sa devin o curva, nu vreau sa fiu scoasa la produs. Isi trase rapid mana din mana mea, izbugnind din nou in plans, doar ca eu trebuia sa-mi mentin autoritatea daca vroiam u tarie sa mai fiu sef al clanului Uchiha.
Am tras-o spre mine si i-am spus cu brutalitate ca nu ma intereseaza ce crede si ce vrea ea, asa ca daca se mai smiorcaie atat, o s-o dau intr-adevar la produs. Am tras-o dupa mine in vila cu etaj in ciuda faptului ca incepuse sa ma doara sufletul enorm pentru copila asta. Ajunsesem sa ma intreb cum poate o fata de 21 de ani sa imi scoata din minte partea aceea intunecata in care am fost luat cu forta din bratele mamei mele? Cum putea sa-mi reinvie ura aceea pentru tatal meu, cel care ma vanduse pe mine si pe mama? Mi-am strans ochii tare, slabind stransoarea in care cu care o tineam pe tanara de mana. Abea asteptam sa scap de asta! Desi nu stiu daca mai puteam astepta dimineata urmatoare pentru asta, abea asteptam sa-mi las in urma tot trecutul, sa uit ca am intalnit-o vreodata pe fata aia. Sa uit ca a existat cineva care a reusit sa-mi reinvie trecutul, care a reusit sa-mi intre in cele mai adanci ganduri doar prin cateva lacrimi. Si mai rau: Daca ar afla sefii celorlalte clanuri ca seful unuia dintre clanurile gemene a fost oarecum sensibilizat de un plans de catelusa, ca sa zic asa?
Am deschis usa unei camere oarecare, fara sa ma uit a cui este, daca am mai intrat in ea vreodata sau chestii dintr-astea inutile.Am impins-o inauntru, apoi am intrat si eu, inchizand usa in urma mea.
-Hai sa stabilim niste reguli, am spus eu, in timp ce ma rezemam de perete. Am pretentii sa fii o fetita cuminte cat timp o sa stai aici. M-am aplecat, apucand-o de una din falci si tragand-o la fel ca o matusica nebuna dupa copii de sapte ani. Doar esti fetita celui mai cel dintre Yakuza. Gandeste-te la mine ca la Mos Craciun. Ai facut ceva rau anii acestia, sau inca esti fetita de treaba?
Spre surprinderea mea, fata incetase din plans, ba mai rau, imi daduse peste mana in care ii tineam falca.
-Unde ti-e barba?! Si unde ti-e mustata?! Eu nu cred in Mosi Craciuni falsi.
Am inceput sa rad zgomotos, facand-o sa tresara la primul sunet. Insa, in timpul asta, simteam cum corpul ei se mai linisti, mai relaxat, si cum tensiunea fata de mine i se domoli.
-Pana si Mos Craciuniii falsi au voie sa impuna reguli in propria lor casa, nu crezi? Sa o lamurim. De scapat, n-o sa scapi nici daca vrei. Securitatea pe care am pus-o la dispozitie nu-ti permite. Asa ca nu imi pasa pe unde te duci, din moment ce n-ai cum sa scapi. Pentru orice problema, vii la mine. Ma cauti, ca sigur o sa ma gasesti aici. In cazul in care voi pleca, te anunt. Iar daca ai nevoie de ceva iar eu nu sunt, o sa-ti las acasa un telefon de pe care ma poti suna doar pe mine. Asta, desi nu cred ca voi fi plecat astazi. Maine de dimineata o sa ai la dispozitie o duba neagra care sa te conduca la viitorul clan unde va trebui sa-ti petreci vremea cu un...
-Cum?! Tresare ea, umezindu-si ochii.
Ahh, nu din nou! Cum face asta? Cum ma poate inmuia atat de usor? Trebui sa zic ceva, dar sufletul nu ma lasa sa o las de izbeliste, asa, pur si simplu... Simteam cum ghemul din stomac se strange mai tare si mai tare, pana cand mai avea un pic si plesnea in mine. Gandeste Sasuke, haide, repede! Si mi-am zis asta in gand, pana cand beculuetul galben s-a aprins.
-Esti virgina. Mi-a spus-o tatal tau. Ramane doar sa mi-o confirmi tu.
Fata se uita nervoasa si incruntata la mine, ca si cum cine stie ce i-as fi zis.
-Eu nu sunt o curva, chiar daca pentru cei ca tine nu sunt mai mult de cat o tarfa ordinara care nu stie meseria destul de bine! Eu nu ma daruiesc primului betivan de pe strada!
Am zambit, cu gandul la ultima fata pe care o dezvirginasem, acum mult, foarte mult timp. Dar gandul acesta disparuse imediat. Trebuia sa i-o transfer lui Gaara teafara si neatinsa, ca sa-i las fraierului sa se bucure de una din placerile de a dezvirgina o fata, poate chiar ultima fata a vietii sale. Am zis poate. Dar oare la ce ma gandeam? Fie ca vreau, fie ca nu, este totusi fata care a reusit sa ma patrunda bine in ganduri, si poate si un pic in inima. Avea dreptate Laya cand spunea ca este tot ce-l mai sensibilizeaza. Iar acum o simt si eu pe pielea mea. Cum puteai rezista unei asemenea frumuseti angelice? Cum puteai sa-i rezisti in momentul in care ochii aceia de un verde crud varsau lacrimi?...
-Ok, am inteles. Ei bine, daca iti doresti atat de mult, n-o sa fii chiar o prostituata, am spus. Dar eu vreau tot ceea ce mi s-a promis pe doua fete. Te voi da lui Gaara Sabaku, insa stai linistita. Am sa fac in fiecare zi cate o vizita si am sa cer sa te vad. O sa ma asigur ca tot ce a fost intre tine si el a fost doar o intalnire romantica, sau mai stiu eu ce, orice inafara de un contact sexual. Ce spui, vrei?
-Vreau acasa, mormai ea, cu privirea in jos. Acasa, cu Miranda si cu tatal meu, continua rozalia.
Sakura:
Incepusem sa vars lacrimi pe cearsaful alb, in timp ce ma asteptam ca tipul sa ma ia in brate, sa ma faca intr-un fel sau altul sa ma simt protejata. Speram in sperantele oarbe, fara nicio sansa de indeplinire. Pentru ca el era seful Uchiha. Intr-adevar, unul dragut, la prima vedere, dar totusi, un sef dur, care stia ce sa impuna. Il durea fix in cot de mine, sau de starea mea. Pe el, in ansamblu, il interesa ca "papusica" ce urma sa fie trimisa altora sa nu fie stresata, ci relaxata. Un mod perfect de a tine in frau bietele fete. Dar sunt absolut sigura ca nu ar fi impins lucrurile pana la o imbratisare sau un sarut pentru relaxarea unei fete. Deloc.
Am simtit cum se apropie de mine, tot mai mult, si am inceput sa transpir gandindu-ma la ceva frumos. Avea de gand sa ma sarute?! Mi-am ridicat usor capul, ca sa-i pot vedea pupilele negricioase. I-am vazut palma indreptandu-se incetisor spre obrazul meu, si am scos un zambet micut, pe sub mustati. Simteam cum inima imi pulsa sange in corp neconditionat si cum obrajii imi fierbeau la foc mic. Am simtit, brusc, cum obrazul drept imi lua foc, cum incepuse sa-mi amorteasca, si cum corpul meu se prabusise fara vlaga peste perna de pe pat. Mi-am dus mana la obrazul lovit, scancind un pic, apoi am simtit cum brunetul mi cuprinde cu o mana pe amandoi.
-Asculta aici, pustoaico. Sunt altii mai puternici decat tati. Sunt altii care au mai multi bani decat tati. Iar acei oameni pot face ce vor cu viata ta, pot face ce vor din tine. Sansa pe care ti-am oferit-o eu acum e pur si simplu una de aur!
Am facut ochii mari, privindu-l cum se enerva pe mine. Acum cateva minute, imi sarutase obrazul si ma mangaia ca sa ma linistesc. Acum ? Acum ma privea cu ura in ochii mei verzuli, jucausi odata.
-Ia-Iarta...
Dar nu am apucat sa termin tot cuvantul, ca am simtit cum sunt luata pe sus de maini si trantita de ceva puternic. Am scos un tipat scurt, apoi am privit unde ma aflam. Peretele crem al camerei imi racea total spatele, in timp ce eu priveam totul din oglinda cea mare din spatele brunetului. Ma tinea strans pusa la perete, cu o mana in parul meu, tinandu-ma strans de acesta, si cu cealalata, strangandu-ma de una din fese. Am gemut scurt, iar in minte imi apareau tot felul de imagini nebunesti, ce rulau fara oprire, cu segvente ale unui viol perfect. Am inceput sa ma zbat, sa tip, dar nu am apucat prea mult, ca brunetul mi-a amutit buzele cu puterea buzelor lui. Le-a presat cat a putut de tare, pana cand mana pe care mi-o tinea acum in par facuse contact cu peretele. I-am simtit buzele lingandu-mi buzele, obligandu-ma sa le deschid. Am inceput sa-l lovesc cu mainile si picioarele, pe cat de mult am putut, insa totul era in zadar. Pe chip au inceput sa curga lacrimi, lacrimi minuscule, dar care imi umezeau fata din ce in ce mai tare. Cate cuvinte imi venea sa-i dezvalui printre buzele cuprinse in mana buzelor sale angelice. Cati de "te urasc" ar fi incaput in urechile lui, cati de "Lasa-ma in pace!" ar fi scos sarpele veninos al vorbelor mele... Dar ma simteam murdara, jegoasa... Pur si simplu. Se atingea de mine in ultimul hal, ma atingea unde avea el chef, si simteam ca ultima picatura de speranta ca cineva sa ne intrerupa se revarsa intr-un rau plin de sperante pustii. Cat il costa o lacrima de-a mea? Nimic. Dar un moment de fericire? Un moment in care sa ma lase libera, sa merg acasa, cu Miranda si cu tata, cat l-ar fi costat? Un premiu material pentru un transfer de carne vie. Mi-am introdus mana in parul sau, incercand sa-l intep cu unghiile mele taiate, iar, nereusind, am vrut sa-l trag de par. Dare fuse prea tarziu. Sasuke ma prinse bine de par, si ma trase de acesta atat de tare, incat am cazut in genunchi in fata lui.
-Haruno mi te-a dat mie. Daca vreau, pot sa te nenorocesc pe viata si sa te fac a mea, si sa ma doara fix in paispe' ca marele Gaara nu mi-a trimis jumatate din micuta lui banda de luptatori profesionisti. Nu te-a dat pe mana lui Sabaku. M-a tras, intr-atat de tare, incat am ajuns in pat, neconditionat, si fara voia mea. Lacrimile au izbugnit in ochii mei, curgand, si tot curgand, pe obrazul meu fin. Am inchis ochii, incetand sa-l privesc, strangandu-mi la piept picioarele, sperand sa nu mai dea in mine. Nici nu indrazneam sa mai spun ceva, pana cand a continuat, oarecum mai calm ca inainte: Maine, Sabaku e asteapta. Ti-am promis ca o sa te vizitez si o sa ma asigur ca esti bine. Dar, spuse el, ridicand degetul si tonul spre mine. Daca ma mai enervezi chiar si o singura data in halul asta pana la sfarsitul zilei, si o sa te rad de pe fata Terrei. Inteles?!
Mi-am strans genunchii mai tare la piept, refuzand sa spun ceva. Imi era frica sa spun ceva. Simteam cum un val rece ma cuprinde, si cum pielea, tremuranda, mi se face de gaina. Brunetul repeta ultimul cuvant, plin de nervi, iar atunci am dat speriata aprobator din cap. In mintea mea era bezna totala, iar lumina de la capatul tunelului parca era trasa de mustati sa nu apara. Nu puteam sa pricep... Adica acum jumatate de ora a... si acum a... pentru ca nu a... si a... A... Nici nu imi puteam explica totul. Cuvintele se invarteau in capul meu, fara sa prina vreun sens, iar gesturile brunetului se derulau in bara mea vizual-mentala, in timp ce ochii mei se arcuiau, privindu-l pe brunet cum iese pe usa, enervat, transpirat, fara sa ma priveasca. Dar ce-am facut?...
Vila lui Sasuke: http://light.sunphoto.ro/photos/normal/3...WCPBMA.jpg
Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone