Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

DOAMNE! Cred ca am o problema grava >.<
Sunt lenesaaaaa @_@
Dar pana la urma am adus capitolul >:)
HA! TAKE THIS YOU LAZYNESS! :ha:

Sends kisses to readers ^.^

Capitolul X

Incercasem sa imi adun gandurile pentru a reusi in final sa ies din camera mea, iar cand coborasem de pe suprafata moale a patului, as fi vrut sa ma arunc la loc... Simteam dorinta de a-l vedea pe Shar, dar parca imi era teama... De ce toate acele sentimente mi se pareau atat de ciudate?
Stiam totusi ca nu puteam ramane pe veci inchis acolo. Oftasem dezamagit de propria-mi persoana, apoi privisem spre geamul incaperii. Puteam sa il vad... Cuibul Cobrelor... si pentru un motiv pe care nu il intelegeam, voiam sa merg acolo!
Nu ezitasem mult, caci imi inspectasem tinuta, deloc formala, care era contruita dintr-o pereche ce pantaloni prea scurti pentru gustul meu si un tricou simplu, alb, putin mai lung. Totusi, parca ramaneam fara timp si oricum, nu credeam ca avea importanta imbracamintea in acel moment. De cum deschisesem geamul, ma avantasem afara, infatisandu-mi aripile in aceeasi secunda, si inaltandu-ma in timp ce inaintam lent.
Imi simteam trupul incordat si gatul uscat, iar inima batandu-mi cu rapiditate, insa nu credeam ca era frica.. ci mai degraba... nerabdare.
Desi ma inaltasem mult prea mult, nu reuseam inca sa vad acel loc, care cred ca era singurul neacoperit de coroanele imense ale copacilor... insa doar in cateva momente dupa aceea, observasem ceea ce cautam.
"E atat de departe..." gandisem eu, uimit de cat de scurt mi se paru drumul atunci cand fusesem cu Shar.
Nu am mai asteptat, ci incepusem sa ma deplasez cu viteza spre acel loc, cand intr-un final, ma vazusem desupra oazei albastre si clara.
Coborasem lent spre pamant, iar de cum picioarele mele il atinsera, in acelasi moment, aripile mi s-au facut nevazute.
Zambisem multumit, vazandu-ma in acel loc, si inspirasem adanc, aruncand un ochi in jurul meu, pentru a-mi incanta privirea.
Facusem cativa pasi spre trunchiul gros al copacului la umbra caruia statusem impreuna cu Shar... sau cu leopardul... pana la urma nu stiam daca ar fi trebuit tratati ca doua fiinte diferite.
Ma asezasem, lipindu-mi spatele de scoarta tare, ridicandu-mi apoi privirea spre cerul inseninat. Era atat de frumos, incat nu as mai fi vrut sa plec, si incepusem sa il inteleg pe Shar. Cauta liniste si pace, nu sange si lupte...
-Ce cauti aici?
Se auzi brusc o voce dura, insa in acelasi timp, cunoscuta mie, care ma facuse sa tresar speriat si sa imi intorc chipul in partea stanga, unde il observasem pe brunet stand in picioare, cu mainile varate in buzunarele pantalonilor negri.
Camasa sa albastra era lasata -desigur- desfacuta, iar privirea aroganta ii era aruncata spre mine, asteptandu-mi raspunsul.
-Ai fost de acord sa mai vin pe aici. Azi... am vrut sa vin, rostisem eu, plecand-mi capul in incercarea de a-i evita privirea.
-Da... Asa e, mormaise el, in acel moment scapand de camasa pe care o aruncase aproape de mine.
-Ce faci? intrebasem repede, find luat prin surprindere.
-Ce ti se pare ca fac?... Vreau sa intru in apa.
-Ac... Acum?! tresarisem eu, cand ambele sale maini ii coborara spre capsa pantalonilor sai.
El se incrunta curios, apoi isi puse mainile in solduri, inainte de a-si deschide pantalonii.
-Bine, da-mi un motiv perfect plauzibil pentru care sa nu fac asta acum, ceru el, pastrandu-si privirea insolenta.
-Pai... asta inseamna ca trebuie sa te dezbraci...
-Si? De parca nu m-ai mai vazut, replica el, ridicand o spranceana, in acelasi timp arcuindu-si discret colturile gurii. Din nou isi dusese mainile spre linia plantalonilor, de acea data, scapand intr-adevar de ei, ramanand in boxeri...
-Stiu ca te-am vazut, incepusem eu, dintr-un motiv anume inghitind cu greu dupa acele cuvinte si coborandu-mi capul, in acelasi timp ciufulindu-mi parul. Dar... atunci a fost o simpla intamplare sa te gasesc astfel... nu a fost ceva premeditat, altfel nu as fi...
-Ce? Principiile tale ingeresti nu iti dau voie sa vezi pe altcineva dezbracat? veni intebrarea lui cu tenta batjocoritoare.
-Nu exista astfel de principii...
-Atunci ce?
Ezitasem sa ii raspund si asta pentru ca nu stiam ce ar fi trebuit sa ii spun. Nu aveam un motiv bine definit in minte... inafara de cel al stanjenelii mele instantanee.
Ca si cum uitase ca imi pusese intrebarea, facuse cativa pasi spre apa, intrand lent in intinderea transparenta care ii invaluise jumatate de trup odata ce ajunsese la o anumita distanta de mal...
Cu palmele ridica apa, care si-o arunca pe partea de sus a corpului, de la gat incepand, lasand-o sa il umezeasca indeajuns incat lumina soarelui sa-l arate stralucitor in bataia sa puternica. Era asa frumos... iar eu ma simteam mult prea ciudat, avand in vedere ca niciodata nu mai gandisem despre cineva in acel mod.
Se indeparta si mai mult, pana cand apa ii ajunsese aproape de piept, apoi se arunca in ea, scufundandu-se cu totul, revenind in cateva clipe la suprafata, scuturandu-si capul si luand o gura de aer.
Nu realizasem cat de intens il priveam, insa el isi ridica ochii spre mine atunci cand observasem o licarire in ei, care brusc, ma trezi la realitate. Imi coborasem capul, jenat.
A durat putin pana ce el sa revina la mal, trecandu-si revigorat mainile prin parul negru, ciufululit si ud, pentru a se aseza apoi in lumina soarelui, lasat usor pe spate, sprijinit pe maini. Din nou il priveam...
-Ce e? intreba el brusc, fara a ma privi... Probabil isi dadu seama ca ochii mei pur si simplu nu voiau sa il scape din raza lor.
Inspirasem brusc, luat prin suprindere, apoi imi intorsesem capul in partea opusa, simtind cum obrajii mi se incalzeau incet.
-...Nimic... Doar ca... Ma gandeam, raspunsesem eu, dupa care amandoi tacuram cateva clipe, lasandu-se in jurul nostru o liniste apasatoare din punctul meu de vedere.
El se dadu mai pe spate, sprinjinind-se in cotul stang, in timp ce inspecta o frunza, invartind-o intre degetele mainii drepte, nu foarte departe de chipul lui.
-Shar.. Tu stii sa saruti?
Intrebarea mea il facu sa ii opreasca brusc miscatul degetelor care invarteau frunza, parca holbandu-se la ea, apoi isi intosese chipul spre mine.
-Normal, venise raspunsul lui cand privirea lui de felina ma fixa. De ce?
-Lerim nu vrea sa ma invete, rostisem eu incet, dezamagit. Ca si cum ar fi ceva rau sa imi spuna.. Dar cred ca vrea sa-l pastreze ca un secret... Mai nou nu stiu nimic despre el... viata lui.
Brunetul rase scurt, lasand ca dintii albi sa i se observe, apoi ma privi din nou, de acea data mai atent.
-Sarutul nu se explica... Se practica, spuse el, cand se ridica in sezut.
-Cum adica? Se...
-Vrei sa inveti sa saruti? ma intrerupse brusc vocea sa, abia dupa ce se puse pe picioare, expunandu-si trupul aproape gol in lumina puternica a soarelui. Acea pereche de boxeri ce culoare gri, in totaliate uzi, fiind singurii care il mai acopereau.
Il vazusem ajungand inaintea mea, lasandu-se usor jos, cu ambele picioare sub el.
-Nu e greu sa te saruti, zise incet, apropiindu-si chipul de al meu, atat de mult incat as fi crezut ca inima avea sa imi explodeze pe loc. Si e usor sa inveti, adauga apoi, cand imi simtisem mana stanga inconjurata de a sa si ridicata la nivelul chipului sau. Dar ar trebui totusi sa fii atras de persoana cu care faci asta. Baietii sunti diferiti de fete... spuse cand imi asezase palma pe obrazul sau umed, facandu-mi inima sa imi salte puternic. Il atingeam...
-Nu stiu... Nu am mai atins o fata in felul acela... mormaisem soptit, parca abia reusind sa rostesc cuvintele cand si intalnisem ochii. Nu ma mai speriau, insa fiorii ce mi-i trimiteau, imi facura trupul sa tremure scurt.
Nu imi era teama de el... ci de ceea ce se intampla cu mine...
Imi retrasesem mana de pe chipul lui neted, desi nu as fi vrut, si imi coborasem privirea, de parca eram vinovat de ceva. Degetele lui lungi inca imi inconjurau incheietura mainii, strangand-o usor, insa indeajuns incat sa nu ii scape.
-Stii... cred ca ar trebui mai bine sa las totul asa... nu stiu daca e bine...
-Vrei sa ma atingi, nu-i asa?
Intrebarea lui brusca ma facu sa imi ridic ochii spre el, ca si cum mi-ar fi ghicit gandurile, apoi simtisem cum intreg sangele voia sa mi se urce in obraji pentru a-i infierbanta puternic.
-Shar, eu...
-Pot sa aud. Bataile inimii tale... Esti mereu agitat cand sunt prin preajma... Sa nu mai spun cand stau asa aproape. Si nu e vorba de frica.
Afisase un zambet discret impreuna cu o privire adanc fixata in ochii mei, ca si cum ar fi vrut sa imi spuna clar si raspicat ca ma descoperise...
-Shar.. imi pare rau. Nu stiu cum... ce s-a intamplat. Nu voiam sa simt asta! Nu inteleg....
-Nu trebuie sa intelegi, intervenise din nou, cand pentru a doua oara imi asezase mana pe chipul lui. Ce simti acum? ma intreba incet, cand privirea i se schimba usor in una care parca nu dorea decat sa arunce provocari.
-Nu stiu... Chiar... Nu stiu, inganasem eu, inghitind cu greu.
Imi simteam inima batand atat de tare, incat cu siguranta pentru el suna ca bazaitul suparator in ureche a unei muste.
-Si acum...?
Se apropiase atat de mult de chipul meu, incat as fi crezut ca toate functiile trupului mi se oprira. Fermitatea si mai apoi caldura buzelor sale presate pe ale mele, imi trimisesera fiori pe sub piele care imi facura trupul sa se cutremure, sa se blocheze inaintea lui. Miscarile lor lente ma indemnau sa le urmez pas cu pas, insa cu o oarecare retinere... Ma temeam sa nu gresesc cu ceva.
Cand mana lui dreapta se asezase in spatele capului meu, stransese in pumn suvite din parul argintiu, si am scapat un sunet infundat, simtindu-mi buzele linse. Limba i se strecurase in caldura umeda a gurii mele, facandu-mi intreg trupul sa se infierbante la gustarea aromei sale dulce-amaruie, iar pieptul sa-mi salte dureros... Dar nu era o durere neplacuta, ci una care imi indemnase trupul sa tremure cu emotie si teama necunoasterii mele.
Isi apasase gura mai mult pe a mea, iar mana, pe care mi-o tinea inca lipita de obrazul sau, o coborase lent spre gat... Era cald...
As fi crezut ca ramaneam fara respiratie si simtisem cum incepeam sa ametesc mai mult decat in ziua aceea din camera lui... Totusi, el continua, pe masura ce eu ma simteam din ce in ce mai nesigur pe ceea ce se intampla. Imi placea sa ii simt caldura gurii, buzele ferme si gustul care nu facea decat sa imi mangaie limba incet, cu acea siguranta pe care eu nu o puteam avea...
Imi tineam ochii inchisi de parca imi era frica sa il privesc, insa era din cauza ca fusesem stanjenit de fiecare reactie in parte a corpului meu... mai ales in aceea de jos... Ma simteam atat de lipsit de bunul-simt... Pentru ca atunci cand mana ii coborase din parul meu, pe gat si apoi pe piept, voiam sa fiu atins mai mult. Degetele ce-mi strageau incheietura stanga, ma indemnara sa le urmez drumul in jos, spre pieptul brunetului care se ridica usor atunci cand respirase.
Puteam simti cateva picaturi de apa care i se scursera din par, pana in locul unde era asezata mana mea, pe pielea lui neteda, atat de tare la atingere, si totusi, care imi facea placere sa o simt...
Imi daduse drumul incheieturii, pentru a-si indrepta palma calda spre coastele mele, apoi incet spre spate, plasandu-se intre omoplati si tragandu-ma spre el.
-Shar...
Ii rostisem numele cu aceeasi nesiguranta in voce atunci cand buzele i se indepartara putin de ale mele, dandu-mi ocazia sa iau pe urma o gura de aer si sa ma imping usor in pieptul sau, de frica sa nu imi simta vibratiile trupului atat de puternice.
-Vino mai aproape, ceru el pe un ton jos, fixandu-mi ochii atunci cand imi ridicasem in sfarsit privirea spre el.
-Dar... nu stiu...
-Ai sa inveti... spuse cand mana care ii era asezata pe spatele meu imi inconjurase mijlocul, tragandu-ma practic peste picioarele lui intinse. Doar foloseste-te de asta, adauga apoi cand cealalta mana ii urcase din nou spre spatele capului meu, indemnandu-ma sa raman nemiscat cat timp el isi trecuse limba peste buzele mele intredeschise, creandu-si drum din nou spre lacasul meu umed.
Credeam ca avea sa imi foc chipul si intreg corpul... De ce anume trebuia sa ma folosesc? Cred ca ma pierdusem undeva, inainte de acele vorbe... dar ii urmasem exemplul, desi constient de faptul ca eram stangaci. Imi miscasem buzele in ritm cu ale sale, mangaindu-i limba cu a mea...
Respiratia imi era grea si intretaiata, trupul continua sa imi tremure incontrolabil iar inima sa-mi bata in ritmul sau grabit, de aceea ma simteam atat de nesigur... si expus.
-Incepi sa inveti... sopti el dupa care imi acoperise din nou gura cu a sa, apasat si atat de posesiv incat scapasem un scancet scurt.
Trupul imi era incordat, insa nu simteam ca m-as fi putut relaxa o secunda cand totul se framanta in interiorul meu.
-Uite... Atinge-ma, indemna apoi, parca usor ragusit, apucandu-mi iar mana stanga pe care voisem sa o retrag cand fusesem constient de propria-mi dorinta pe care, cumva, el o aflase inaintea mea.
-Dar, Shar...
-Nu vrei? intreba brunetul, parca neasteptand de fapt un rapuns. Ca si cum stia ce gandeam... Stia cat imi doream sa il simt...
Ma privise cu aceeasi indrazneala ca intotdeauna, plasandu-mi palma pe mijlocul pieptului sau si inspectandu-mi chipul inrosit in timp ce isi coborase mainile pe soldurile mele.
-Acum arata-mi ce ai invatat...
Ma panicasem cand rostise acele cuvinte, parca supunandu-ma la un test care ma pusese in cea mai dificila pozitie de pana atunci... El privindu-ma insistent, asteptand sa fac ceva, iar eu abia puteam sa ma misc. Putea deveni mai dificil de atat?
Parca trebuia sa dau cel mai greu test pentru care nu invatasem deloc bine si puteam sa il pic inca de la prima intrebare...
Imi privisem mana dreapta tremurand cu nesiguranta cand o indreptasem spre chipul brunetului, si ma oprisem atunci cand ii simtisem pielea, incercand din greu sa inghit si sa imi stapanesc trupul, in zadar insa...
Ma apropiasem incet, ezitand cateva secunde inainte de a-i atinge buzele cu ale mele, asteptand parca o confirmare ca ceea ce faceam era bine... si nu intarziase sa apara.
Mainile i se indreptara spre spatele meu tragandu-ma mai mult spre el si facandu-ma sa inspir brusc, surprins atunci cand trupurile ni se lipisera.
Ii depusem un sarut scurt pe buze inainte sa i le acopar temator cu ale mele, incercand sa reiau tot ceea ce el facuse... Dar sovaisem mult inainte de a-mi permite mie insumi sa ii cercetez buzele cu limba, apoi sa alunec in dulceata amaruie a gurii lui, care ma intampinase cu mangaieri blande, din ce in ce mai apasatoare si avide. Numai eu simteam ca ramaneam fara respiratie iar capul mi se invartea...?
Imi dusesem degetele in parul lui negru, ud si putin rece, lasand picaturile de apa sa imi racoreasca mana fierbinte... insa aveam impresia ca toate se evaporau, pentru ca odata ce imi atingeau pielea, imediat dupa aceea, nu le mai simteam...
De cum imi dezlipisem buzele de ale sale, pentru a incerca sa imi reglez respiratia, il vazusem trecandu-si limba peste buze intr-un mod atat de lubric incat aveam senzatia ca o sageata imi strapunse pieptul, cauzandu-mi o durere dulce care imi facu pieptul sa salte.
Ardeam puternic si trupul imi tremura sub privirea lui ce parea multumita, desi eu ma simteam dat peste cap ca dupa multe... multe pahare de alcool.
Imi acoperisem chipul cu palma dreapta, simtind nevoia sa ma ascund din pricina rusinii pe care o simteam atat de puternica inaintea brunetului.
-Ai spus ca e usor... ma plansesem eu, avand impresia ca intregul act durase atat de mult, si totusi nu as fi vrut sa se mai termine...
Am auzit cum scapase un sunet, ca un ras scurt din gat, apoi isi urcase o mana spre spatele gatului meu, indemnandu-ma sa imi aplec capul, pana cand fruntea mea ajunsese in scobitura dintre gatul si umarul sau.
Desi iar imi simtisem inima vrand sa imi iasa din piept, as fi vrut sa raman asa, acolo... simtindu-l aproape, insa fara sa fiu nevoit sa il privesc. Astfel... M-as fi pierdut din nou.