09-05-2011, 06:17 PM
Multumesc pt comentariu, tare ma bucur cand va place :D. Voi incerca sa fac totul mai dramatic si mai intresant cu mult suspans. (Sper sa-mi reuseasca ;) ), am pus si nextul cat am avut timp. Lectura placuta my friends!
Capitolul 7: Confesiunea
Caroline:
" Bonnie, Tylor si cu Leila ma vor ajuta sa il ucid pe James, vampirul-demon. Acel ucigas psihopat si diabolic, un vampir caruia i-a disparaut pana si cea mai mica parte umana. Un dintos fara mila, un criminal nebun, un adevarat pshihico. Important este ca stim cum sa il omoram. Cu ajutorul lui Bonnie vom manipula sangele unui vampir si il vom face cumva pe James sa il bea. Dar intrebarea este .... sangele cui il va manipula Bonnie? "
- Prieteni, spuse Bonnie calma si relaxata, mai este o singura chestiune.
- Care-i aia?! intreba Tylor tresarind.
- Pe cine vom alege sa ucida James? intreba aceasta privindusi prietenii in ochii.
- Pai, nu stiu, cautam si noi un vampir si il fortam sa faca asta ce ziceti? spuse Tylor increzator.
- Ai inebunit, chiar crezi ca cineva va acepta asta? Sa se sacrifice pentru noi?! intreba Caroline nervoasa. Nu. Nu vreau sa implic pe altcineva in chestia asta, eu sunt cea care trebuie sa se sacrifice.
- Poftim?! tresari Tylor ca si ars. Ce tot spui?! Te-ai lovit la cap?!
- Nu, Tylor. Este alegerea mea! Pana la urma pe mine ma vrea. Asa ca nu avem cum sa il pacalim.
- Are dreptate, zise Bonnie oftand.
- Bonnie, Caroline. Zise Leila ingrijorata. James nu se va opri la Caroline. Va continua asta la infinit, trebuie sa il ucidem la timpul si locul potrivit.
- Sunt de acord cu tine, nu putem actiona din prima din moment ce nu ne cunoastem indeajuns adversarul, spuse Tylor ganditor.
- Fratele meu a devenit foarte puternic, sansele ca noi sa il putem ucide sunt minime, dar stiti cum se zice : " Daca nu risti , nu castigi."
- Bine, sunt de acord cu voi. Acum sa plecam de aici pana nu se mai intampla ceva. Zise Bonnie lund cartea de vraji cu ea si parasind vechea biblioteca impreuna cu amicii sai.
- dupa 30 min -
- Aproape am ajuns acasa. Tu unde stai Leila? Intreba Tylor curios.
- Pai, momentan stau la casa raposatei mele matusi.
- Oh, imi pare rau.
- Nu-i nimic, m-am obisnuit deja. Spuse aceasta zambind.
- De aici va las prieteni, ne vedem maine. Spuse Caroline ducandu-se acasa impreuna cu Bonnie care nu locuia foarte departe de aceasta.
- Deci Tylor, tie cum ti se par....vampiri? intreba bruneta putin jenata.
- Vampiri? Pai....crd ca sunt foarte tari!
- Tari? Chair crezi asta? intreba Leila razand.
- Pai, avand in vedere ca au puteri supra-naturale ca si noi, varcolaci, da sunt tari.
- Ma bucur sa aud asta. Sti...cateodata imi doresc sa nu fi fost vampir, sa fi fost om ca ceilalti. Sa fiu normala.
- Normala? Leila, esti cat se poate de normala. Spuse Tylor oprindu-se si privind-o in ochii.
- Dar nu pot fi normala. Sunt o creatura, un monstru insetat de sange Tylor. Spuse aceasta plecand capul jos.
- Nu te invinui. Nici eu nu am vrut sa devin varcolac, dar totusi s-a intamplat dintr-un accident. Zise brunetul amintindu-si cand a ucis-o pe fata acea si a declansat blestemul.
- Voi incerca din toate puterile sa imi infrunt fratele asa cum mi-am propus. Nu stiu ce m-as face fara voi, spuse aceasta lundu-l in brate pe tip si strangandu-l.
- Sunt cu tine, Leila. Zise acesta mangaind-o pe cap.
~ Ziua urmatoare ~
Nicole:
" Ma trezesc de dimineata pentru a avea timp sa merg cu mama la cumparaturi si sa il vad si pe Damon, daca pot. Ma dau jos din patul cel mare din camera mea, aruncand pilota cea lila pe jos. Ma indrept spre baie ca de obicei, dupa ma imbrac. Imi aleg o pereche de pantaloni scurti si negri cu marginiile albe asortati cu o pereche de sosete lungi pana sub genunchii, cu doua dungi roz deschis si un tricou alb, sport. Imi iau baschetii negri cu siret alb si varful la fel. Imi prind parul in doua codite impletite dupa care imi i-au geanta de cumparaturi si ies din camera. Ma indrept spre dormitorul mamei, vad ca nu este acolo apoi cobor scarile si controlez si livingul. Mama nu este nici aici. Dupa, aud niste sunete care veneau din bucatarie, ma grabesc intracolo si in sfarsit o gasesc pe mama, care prepara micul dejun.
- Neata mama! Ce pregatesti? intreba Nicole pofticioasa.
- Pai fac clatite cu miere si unt. Preferatele tale. Spuse Sarah zambind calduros.
- Yummy! Suna delicios! Abea astept, oricum mi-am pregatit geanta de cumparaturi. Astazi vom petrece ceva timp impreuna.
- Desigur iubito. raspunse mama tinerei in timp ce aseza pe masa farfuria cu clatite. Clatitele iesisera foarte frumoase, erau umflate si pufoase precum niste pernute. Deasupra lor femeia a pus o bucatica de unt sa se topeasca si a turnat putina miere care curgea pe marginile clatitelor asezate sub forma de turn. Nicole face niste ochii mari dupa care incepe sa infulece de foamne ce-i era. Dupa ce termina cu micul dejun, cele doua se duc la mall pentru a petrece mai mult timp impreuna ca mama si fica.
~Apartamentul lui Damon~
Damon:
" Deja m-am plictisit, simt ca inebunesc. Fiecare secunda se prelungeste putin cate putin devenind parca o eternitate. Fara ea, sunt precum un diamant neslefuit, sunt ca si o carte cu filele goale, precum un fluture fara aripi. Trebuie sa o vad, sa ii maingai din nou fata cea fina si catifelata precum matasea, sa o privesc in ochii ei dulci si induiosatori ca doua picaturi de roua lucitoare. Sa ii simt buzele dulci si moi cum ma saruta. Sa ma joc in parul ei matasos si sa o strang la piep spunandu-i: Nu vreau sa iti mai dau drumul, te iubesc prea mult ca sa o pot face! Acum probabil este ocupata, nu as vrea sa o deranjez. Insa pana spre inserat tot o voi vedea, orice-ar fi! "
Vampirul se hotaraste sa iasa in oras, neavand ce face. Acesta isi incuie locuinta dupa care se indreapta spre bar.
~Casa familiei LockWood~
- Ding Dong! -
( cine-o fi oare? ) se intreaba Tylor curios.
- Hey, buna! rasuna o voce de fata dupa ce brunetul deschise usa. Era Leila, care zambea parca de bucurie.
- Oh, hey! Ce faci, Leila?
- Bine! Am vrut doar sa vad daca chiar stai aici.
- Dar de unde stiai ca stau aici? intreba Tylor curios ca de obicei.
- Pai casa mea nu este foarte departe de a ta, asa ca ....
- M-ai urmarit?
- Poftim?! Nu! De ce as face asta? intreba bruneta sarcastica.
- Ok, poate.... vrei sa intri? spuse acesta facandu-i loc fetei.
- Bine, zise aceasta intrand in casa tanarului.
- Uau! Ce casa frumoasa ai! spuse Leila explorand fiecare coltisor.
- Pai, da, e a parintiilor mei.
- Este foarte mare si ... eleganta!
- Mersi! raspunse acesta zambind.
- Deci, ce faceai?
- Ma pregateam sa ies. Aicea este mare plictiseala.
- Plictiseala? Nu sti ce-i aia. raspunse vampiroaica oftand.
- Ce vrei sa spui, intreba acesta asezandu-se pe canapea.
- Pai, iti dai seama, eu sunt un vampir, zise ea in soapta. Am petrecut secole plictisindu-ma.
- Te cred, si viata de vampir este cam .... plictisitoare, uneori.
- Ai dreptate. Insa acum nu mai sunt plictisita, ce zici sa iesim afara?
- Ok, asta si vroiam sa fac, spuse brunetul chicotind.
- Hey, ai o gradina draguta.
- Mersi, dar multe complimente mai faci.
- Spun doar adevarul, zise bruneta sambind.
- Sti, Laila.... ma simt cam prost de la o vreme.
- Adica?
- De cand am aflat gandurile fratelui tau, sunt cam frustrat.
- Stiu, si eu. Nenorocitul ala chiar crede ca poate avea totul.
- Eu nu inteleg, de ce trebuie sa-si ucida semeni? In halul asta a ajuns?!
- Nici eu nu il inteleg. Este obsedat de putere. Nu poate traii fara ea!
- Oh, imi e teama pentru Caroline. Daca o va ataca din nou. Seriful nici nu stie de ce este pe cale sa faca "ginerele".
- Stiu, imi pare atat de rau. As vrea sa remediez situatia ... momentan ma gandesc unde ar putea sa se ascunda James.
- Undeva pe aici, fi sigura. Zise Tylor privind in jur.
- Tylor, trebuie sa-i dam noi de capat cumva. Cu ajutorul tau si al lui Bonnie il vom invinge.
- Sper. Spuse acesta cu o urma de regret.
- Nu fi trist, zise Leila cuprinzandu-i obrazul cu palma ei. Aceasta il priveste in ochii pentru un moment dupa care il saruta incet si cu pauze.
- Stai Leila! Ce faci? intreaba Tylor putin mirat.
- Am facut ceva gresit? intreaba fata induiosata.
- Nu stiu. Nu cred ca trebuia sa faci asta. Zise brunetul departandu-se de tipa.
- Dar Tylor... te plac, spuse aceasta prinzandu-i mana baiatului.
- Imi pare rau Leila, dar.... eu plac deja pe altcineva. Zise acesta incercand sa nu o raneasca pe fata.
- Oh, ... eu ... nu am stiut. Im pare rau atunci, spuse vampiroaica dupa care fuge.
- Leila stai unde te .... duci? Se pare ca Tylor chiar daca nu a vrut a ranit-o pe biata Leila. Aceasta se indragostise de el, insa acesta era deja indragostit de altcineva. Probabil sentimentele brunetei nu erau indeajuns pentru ai castiga inima varcolacului. Poate trebuia sa se straduiasca mai mult, oricum, dragoastea dintre un varcolac si un vampir este ca "prietenia" dintre o pisica si un soarece. Pana la urma, dragostea este mai presus de toate...
Va urma....
Aici sunt hainele si cuafura lui Nicole din fic >>>> http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...20&bih=596
Capitolul 7: Confesiunea
Caroline:
" Bonnie, Tylor si cu Leila ma vor ajuta sa il ucid pe James, vampirul-demon. Acel ucigas psihopat si diabolic, un vampir caruia i-a disparaut pana si cea mai mica parte umana. Un dintos fara mila, un criminal nebun, un adevarat pshihico. Important este ca stim cum sa il omoram. Cu ajutorul lui Bonnie vom manipula sangele unui vampir si il vom face cumva pe James sa il bea. Dar intrebarea este .... sangele cui il va manipula Bonnie? "
- Prieteni, spuse Bonnie calma si relaxata, mai este o singura chestiune.
- Care-i aia?! intreba Tylor tresarind.
- Pe cine vom alege sa ucida James? intreba aceasta privindusi prietenii in ochii.
- Pai, nu stiu, cautam si noi un vampir si il fortam sa faca asta ce ziceti? spuse Tylor increzator.
- Ai inebunit, chiar crezi ca cineva va acepta asta? Sa se sacrifice pentru noi?! intreba Caroline nervoasa. Nu. Nu vreau sa implic pe altcineva in chestia asta, eu sunt cea care trebuie sa se sacrifice.
- Poftim?! tresari Tylor ca si ars. Ce tot spui?! Te-ai lovit la cap?!
- Nu, Tylor. Este alegerea mea! Pana la urma pe mine ma vrea. Asa ca nu avem cum sa il pacalim.
- Are dreptate, zise Bonnie oftand.
- Bonnie, Caroline. Zise Leila ingrijorata. James nu se va opri la Caroline. Va continua asta la infinit, trebuie sa il ucidem la timpul si locul potrivit.
- Sunt de acord cu tine, nu putem actiona din prima din moment ce nu ne cunoastem indeajuns adversarul, spuse Tylor ganditor.
- Fratele meu a devenit foarte puternic, sansele ca noi sa il putem ucide sunt minime, dar stiti cum se zice : " Daca nu risti , nu castigi."
- Bine, sunt de acord cu voi. Acum sa plecam de aici pana nu se mai intampla ceva. Zise Bonnie lund cartea de vraji cu ea si parasind vechea biblioteca impreuna cu amicii sai.
- dupa 30 min -
- Aproape am ajuns acasa. Tu unde stai Leila? Intreba Tylor curios.
- Pai, momentan stau la casa raposatei mele matusi.
- Oh, imi pare rau.
- Nu-i nimic, m-am obisnuit deja. Spuse aceasta zambind.
- De aici va las prieteni, ne vedem maine. Spuse Caroline ducandu-se acasa impreuna cu Bonnie care nu locuia foarte departe de aceasta.
- Deci Tylor, tie cum ti se par....vampiri? intreba bruneta putin jenata.
- Vampiri? Pai....crd ca sunt foarte tari!
- Tari? Chair crezi asta? intreba Leila razand.
- Pai, avand in vedere ca au puteri supra-naturale ca si noi, varcolaci, da sunt tari.
- Ma bucur sa aud asta. Sti...cateodata imi doresc sa nu fi fost vampir, sa fi fost om ca ceilalti. Sa fiu normala.
- Normala? Leila, esti cat se poate de normala. Spuse Tylor oprindu-se si privind-o in ochii.
- Dar nu pot fi normala. Sunt o creatura, un monstru insetat de sange Tylor. Spuse aceasta plecand capul jos.
- Nu te invinui. Nici eu nu am vrut sa devin varcolac, dar totusi s-a intamplat dintr-un accident. Zise brunetul amintindu-si cand a ucis-o pe fata acea si a declansat blestemul.
- Voi incerca din toate puterile sa imi infrunt fratele asa cum mi-am propus. Nu stiu ce m-as face fara voi, spuse aceasta lundu-l in brate pe tip si strangandu-l.
- Sunt cu tine, Leila. Zise acesta mangaind-o pe cap.
~ Ziua urmatoare ~
Nicole:
" Ma trezesc de dimineata pentru a avea timp sa merg cu mama la cumparaturi si sa il vad si pe Damon, daca pot. Ma dau jos din patul cel mare din camera mea, aruncand pilota cea lila pe jos. Ma indrept spre baie ca de obicei, dupa ma imbrac. Imi aleg o pereche de pantaloni scurti si negri cu marginiile albe asortati cu o pereche de sosete lungi pana sub genunchii, cu doua dungi roz deschis si un tricou alb, sport. Imi iau baschetii negri cu siret alb si varful la fel. Imi prind parul in doua codite impletite dupa care imi i-au geanta de cumparaturi si ies din camera. Ma indrept spre dormitorul mamei, vad ca nu este acolo apoi cobor scarile si controlez si livingul. Mama nu este nici aici. Dupa, aud niste sunete care veneau din bucatarie, ma grabesc intracolo si in sfarsit o gasesc pe mama, care prepara micul dejun.
- Neata mama! Ce pregatesti? intreba Nicole pofticioasa.
- Pai fac clatite cu miere si unt. Preferatele tale. Spuse Sarah zambind calduros.
- Yummy! Suna delicios! Abea astept, oricum mi-am pregatit geanta de cumparaturi. Astazi vom petrece ceva timp impreuna.
- Desigur iubito. raspunse mama tinerei in timp ce aseza pe masa farfuria cu clatite. Clatitele iesisera foarte frumoase, erau umflate si pufoase precum niste pernute. Deasupra lor femeia a pus o bucatica de unt sa se topeasca si a turnat putina miere care curgea pe marginile clatitelor asezate sub forma de turn. Nicole face niste ochii mari dupa care incepe sa infulece de foamne ce-i era. Dupa ce termina cu micul dejun, cele doua se duc la mall pentru a petrece mai mult timp impreuna ca mama si fica.
~Apartamentul lui Damon~
Damon:
" Deja m-am plictisit, simt ca inebunesc. Fiecare secunda se prelungeste putin cate putin devenind parca o eternitate. Fara ea, sunt precum un diamant neslefuit, sunt ca si o carte cu filele goale, precum un fluture fara aripi. Trebuie sa o vad, sa ii maingai din nou fata cea fina si catifelata precum matasea, sa o privesc in ochii ei dulci si induiosatori ca doua picaturi de roua lucitoare. Sa ii simt buzele dulci si moi cum ma saruta. Sa ma joc in parul ei matasos si sa o strang la piep spunandu-i: Nu vreau sa iti mai dau drumul, te iubesc prea mult ca sa o pot face! Acum probabil este ocupata, nu as vrea sa o deranjez. Insa pana spre inserat tot o voi vedea, orice-ar fi! "
Vampirul se hotaraste sa iasa in oras, neavand ce face. Acesta isi incuie locuinta dupa care se indreapta spre bar.
~Casa familiei LockWood~
- Ding Dong! -
( cine-o fi oare? ) se intreaba Tylor curios.
- Hey, buna! rasuna o voce de fata dupa ce brunetul deschise usa. Era Leila, care zambea parca de bucurie.
- Oh, hey! Ce faci, Leila?
- Bine! Am vrut doar sa vad daca chiar stai aici.
- Dar de unde stiai ca stau aici? intreba Tylor curios ca de obicei.
- Pai casa mea nu este foarte departe de a ta, asa ca ....
- M-ai urmarit?
- Poftim?! Nu! De ce as face asta? intreba bruneta sarcastica.
- Ok, poate.... vrei sa intri? spuse acesta facandu-i loc fetei.
- Bine, zise aceasta intrand in casa tanarului.
- Uau! Ce casa frumoasa ai! spuse Leila explorand fiecare coltisor.
- Pai, da, e a parintiilor mei.
- Este foarte mare si ... eleganta!
- Mersi! raspunse acesta zambind.
- Deci, ce faceai?
- Ma pregateam sa ies. Aicea este mare plictiseala.
- Plictiseala? Nu sti ce-i aia. raspunse vampiroaica oftand.
- Ce vrei sa spui, intreba acesta asezandu-se pe canapea.
- Pai, iti dai seama, eu sunt un vampir, zise ea in soapta. Am petrecut secole plictisindu-ma.
- Te cred, si viata de vampir este cam .... plictisitoare, uneori.
- Ai dreptate. Insa acum nu mai sunt plictisita, ce zici sa iesim afara?
- Ok, asta si vroiam sa fac, spuse brunetul chicotind.
- Hey, ai o gradina draguta.
- Mersi, dar multe complimente mai faci.
- Spun doar adevarul, zise bruneta sambind.
- Sti, Laila.... ma simt cam prost de la o vreme.
- Adica?
- De cand am aflat gandurile fratelui tau, sunt cam frustrat.
- Stiu, si eu. Nenorocitul ala chiar crede ca poate avea totul.
- Eu nu inteleg, de ce trebuie sa-si ucida semeni? In halul asta a ajuns?!
- Nici eu nu il inteleg. Este obsedat de putere. Nu poate traii fara ea!
- Oh, imi e teama pentru Caroline. Daca o va ataca din nou. Seriful nici nu stie de ce este pe cale sa faca "ginerele".
- Stiu, imi pare atat de rau. As vrea sa remediez situatia ... momentan ma gandesc unde ar putea sa se ascunda James.
- Undeva pe aici, fi sigura. Zise Tylor privind in jur.
- Tylor, trebuie sa-i dam noi de capat cumva. Cu ajutorul tau si al lui Bonnie il vom invinge.
- Sper. Spuse acesta cu o urma de regret.
- Nu fi trist, zise Leila cuprinzandu-i obrazul cu palma ei. Aceasta il priveste in ochii pentru un moment dupa care il saruta incet si cu pauze.
- Stai Leila! Ce faci? intreaba Tylor putin mirat.
- Am facut ceva gresit? intreaba fata induiosata.
- Nu stiu. Nu cred ca trebuia sa faci asta. Zise brunetul departandu-se de tipa.
- Dar Tylor... te plac, spuse aceasta prinzandu-i mana baiatului.
- Imi pare rau Leila, dar.... eu plac deja pe altcineva. Zise acesta incercand sa nu o raneasca pe fata.
- Oh, ... eu ... nu am stiut. Im pare rau atunci, spuse vampiroaica dupa care fuge.
- Leila stai unde te .... duci? Se pare ca Tylor chiar daca nu a vrut a ranit-o pe biata Leila. Aceasta se indragostise de el, insa acesta era deja indragostit de altcineva. Probabil sentimentele brunetei nu erau indeajuns pentru ai castiga inima varcolacului. Poate trebuia sa se straduiasca mai mult, oricum, dragoastea dintre un varcolac si un vampir este ca "prietenia" dintre o pisica si un soarece. Pana la urma, dragostea este mai presus de toate...
Va urma....
Aici sunt hainele si cuafura lui Nicole din fic >>>> http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...20&bih=596