I Hate Love

[^Ciresica^]

Hello la toti! V-am adus nextu sa nu va mai las atat in suspans:P

Sasuke:

Fix de asta mai aveam nevoie pe cap. Sa conduc o revista noua. Ma intreb ce mama naibii a fost in capul lui Shikamaru cand m-a pus pe mine directorul revistei. Dupa ce am coborat din masina, am stat pentru o secunda sa privesc spre cladirea din fata mea. Departamentul de reviste se afla la etajul al treilea. Am coborat din lift si am inaintat pe coridor, catre receptie. Locul parea sa zumzaie de oameni care se grabeau intr-o parte si in alta, cu hartii in mana. Eram atat de obosit si enervat de situatie incat simteam o senzatie de greata. Am trecut grabit mai departe si m-am oprit in fata receptionerei. Trix – secretara mea – avea aspectul stralucitor si lucios al unei devotate adepte a scolii de aplicare masiva a fardului. Sprancenele ei erau pensate pana la limita existentei, conturul buzelor era perfect, iar intregul arsenal de par blond era prins cu agrafe in forma de fluturasi micuti si sclipitori, asezati ordonat.
-Buna ziua domnule Uchiha, spuse Trix cu o voce care suna de parca ar fi fumat patruzeci de tigari pe zi.
-Hey Trix. Ceva nou pentru azi?
-Defapt da... domnul Nara este aici si va asteapta sa intrati si sa incepeti interviurile pentru posturile revistei.
Nu am putut revista impulsului si mi-am dat o palma peste frunte. Cum ma putut sa uit ca interviurile sunt azi? Bineinteles ca inclipa in care am vrut sa intru pe usa dubla, am fost distras de altceva. Mai exact de sotia mea si de copii. Cei doi incepura sa alerge prin receptie si sa zbiere un "Tati" foarte strident. Doamne ce am facut sa merit asta?
-Parca ti-am spus sa ai grija de copii, ii spun putin infuriat lui Kumiko. Azi lucrez pana tarziu.
-Iarta-ma dragule ca te deranjez la lucru, dar ma intrebam daca nu ai putea sa imi dai masina sa ii plimb pe micuti prin oras.
Am oftat zgomotos si am cautat cat am putut de repede cheile de la masina. Dupa ce i le-am dat lui Kumiko, aceasta ma saruta scurt, apoi pleca impreuna cu fetita mea, Kioko, si cu baietelul meu, Kitsune. In timp ce mergeam spre biroul de interviuri am inceput sa ma mai calmez la gandul cat de norocos am fost sa o intalnesc pe Kumiko. Daca nu era ea, acum copii mei s-ar fi plictisit cu nu stiu ce dadaca. Vedeti voi, Kumiko nu e mama naturala a copii lor mei. Fosta mea sotie a murit acum trei ani intr-un accident de masina si am decis sa trec peste si sa imi gasesc pe altcineva pentru copii. Asa am intalnit-o pe Kumiko, la o strandegere de fonduri. Am fost astras din prima de ea, apoi peste un an ne-am casatorit. Prea prins in gandurile mele nu am observat ca ajunsesem in fata usii. Am intrat discret si am vazut pe scaun o tanara fata care tocmai dadea interviul. Shikamaru ma prezenta in fuga, apoi prea prost dispus m-am plasat in spatele mesei, incercand din rasputeri sa ma concentrez la interviu. In timp ce raspunde la fel de fel de intrebari, eu ma balansam pe scaun pe cele doua picioare din spate si o examinam atent. Avea parul de un roz deschis ca o zambila, ochii verzi ca cele mai nepretuite smaralde, iar zambetul ei era atat de vesel incat parca ma binedispuse si pe mine. Dupa alt val de intrebari care de care mai stupide, pot spune ca interviul s-a termina cu succes, dupa parerea mea.
-Iti multumim Sakura, pastram legatura, spuse Shikamaru.
Tanara, Sakura din cate am inteles, dadu mana cu mine si cu Shikamaru, apoi parasi camera.
-Hey mi-a placut de ea, am ras
-Mie nu prea, mi-o taie Shikamaru plictisit
-Am spus ca mi-a placut, am repetat nefiind obisnuit sa fiu contrazis. E de incredere si are potential. Da-i postul.

Eram absolut disperat. Unde puteau sa fie? Bantuiam etajele cladirii de birouri cautandu-mi odraslele, care se pare ca aveau chef sa se joace de-a v-ati-ascunselea. Kumiko, mergea in spatele meu, la fel de ingrijorata sau vrand sa para astfel. Mergeam rapid, cu expresia fetei incruntata si uitandu-ma in toate partile dupa copii mei. Peste cateva momente, i-am vazut tinand de mana o tanara domnisoara. Pe masura ce ma apropiam am cunoscut-o din prima pe fata. Era Sakura... fata care daduse interviul cu cateva mnute in urma. Kioko si Kitsune alergau spre mine pana cand ma prinsesera de unul dintre picioare, smiorcanindu-se.
-Taaatiii! E vina lui Kumiko! Spuse Kitsune
-Asa e, il completa sora lui. A inceput sa vorbeasca la telefon, spunandu-ne sa nu ne miscam de pe scaun... apoi dupa ce ne-am plictisit am venit sa te cautam si ne-am pierdut.
-Uite, ii zic intocandu-ma spre Kumiko si indemnandu-i pe micuti sa se duca la ea. Ai grija de ei, mai las-o moale cu telefonul si de data asta incearca sa nu-i scapi din ochi, bine? Azi lucrez pana tarziu asa ca ai face bine sa ai grija de ei.
Aceasta aproba din cap, ii lua pe fiecare de manuta si pleca spre lift. Am oftat usurat, apoi m-am intors spre rozalie multumindu-i ca i-a gasit pe copii a stat cu ei. Aceasta imi raspunse cu unul dintre acele zambete simpatice ale ei. Brusc, incepuse sa se uite prin jur, apoi se apropie de mine si ma intreba daca ar avrea vre-o sansa sa primeasca postul. Se retrase imediat, asteptand un raspuns, in timp ce eu inca incercam sa ma dezmeticesc. Imediat, i-am spus ca are mari sanse sa primeasca postul dorit. Fix in acel moment Shikamaru iesi pe usa de sedinte tipand.
-Sasuke! Te-am cautat peste tot! Treci mai repede in sala de sedinte. Asteapta noul redactor-sef venit tocmai din Londra sa puna revista asta pe picioare. Nu vrei sa o faci pe domnisoara Ino Yamanaka sa astepte prea mult nu?
Mi-am dat ochii peste cap si i-am zambit Sakurei semn de ramas bun. M-am indreptat cu pasi marunti spre sala de sedinte, stiind ca ma astepta o dupa-amiaza foarte lunga.


Ino:

Ma uitam atenta printre C.V.-urile candidatilor pe care ii alese Shikamaru, si care credea ca au destul potential pentru postul optat. Nici nu m-am obosit sa imi ridic ochii, cand Shikamaru incepu` sa tipe prin holurile birourilor, cautandu-l pe directorul revistei. Oamenii care urla se gasesc cu duhuiul in lumea revistelor. In plus, ei erau prinsi in Iadul Termenului Limita, dar asta e cu totul alta poveste. Peste cateva momente Shikamaru intra in sala insotit de un barbat, directorul probabil. M-am ridicat de pe scaunul din piele neagra si m-am dus sa il intampin. Cand am ajuns in dreptul lui mi-a strans usor, dar ferm mana. Imi placea aspectul acestui Sasuke, dupa cate am inteles ca il cheama mai apoi. Inalt? Bun! Brunet? Bun! Bine platit? Bun! Dupa, ne-am asezat la masa de alun, lunga de un kilometru. Am inceput sa il ascultam pe Shikamaru care ne spunea planurile lui pentru revista.
-Ma gandeam ca numele revistei sa fie Luxury Famme. Tineresc, elegant, la moda, sexy, asa vad eu lucrurile. Mai ales sexy, Ino. Si nimic foarte inteligent.
Imediat mi-am dat seama ca tipul e prea obsedat de sine. Am oftat adanc si mi-am indreptat privirea spre Sasuke, care parea ca incerca sa fie atent la ce spune Shikamaru, dar esua lamentabil.
-Asa, si acum sa va spun personalul. Trix, secretara lui Sasuke va fi si asistenta ta Ino, apoi mai este si aditorul tau adjunct, o femeie pe care o cheama Sakura, continua el uitandu-se cand la mine cand la brunet. Mai e si Temari, care va fi in principal editorul de frumusete si moda, dar va contribui si la editarea generala. Dupa este si Kiba, directorul de design si Sasori care se va ocupa de problemele administrative, de contabilitate si toate cele.
Dupa, Shikamaru se opri brusc. L-am privit timp de cateva secunde, asteptand sa imi povesteasca si de restul personalului, dar acesta tacea in continuare.
-Asta e? Cinci oameni? Cinci? Intreb neputand sa ma abtin
Imi venea pur si simplu sa rad de toata treaba asta. Pe cand lucram la Femme in Londra pana si secretarea mea avea o secretara. Dar Shikamaru nu ma baga in seama. Incepu` sa vorbeasca despre un buget generos si nu stiu ce comisioane. Dupa cateva ore, timp in care gura lui Shikamaru nu mai tacea din gura, imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Eram atat de obosita si gandul la camera micuta si dezgustatoare de hotel in care am fost cazata incepuse sa ma atraga din ce in ce mai mult.
-O sa incepti de luni si cu asta am incheiat sedinta noastra. Succes!
Am plecat ca o furtuna din cladirea de birouri. Mi-am oprit un taxi, iar dupa ce i-am spus soferului unde sa ma duca, mi-am sprijinit capul de bancheta si am inchis ochii, incercand sa ma calmez.