Moartaaaaaaaa @_@
ma scuzati de intaziere onegai T^T si scuzati-mi greselile T^T
Here's next, honeys <3
Kissez ^.^
Desi ochii ii erau indreptati spre mine, stiusem ca acele vorbe nu imi erau adresate mie, ci amicului meu, care era in fata usii brunetului si astepta probabil o asigurare ca Shar nu mai avea sa se apropie de mine... iar in acel moment nu vedeam rostul cererii.
-Uhm... Stii ca acelea nu sunt pene, material vorbind... rostisem eu soptit, cat de incet posibil cand cel din fata mea isi dadu ochii peste cap si ofta.
-"Material vorbind", "a smuge penele" e echivalentul la "a rupe capul" sau "a snopi in bataie", spuse el la fel de incet, privindu-ma in acelasi mod, insolent si sfidator.
-Poftim? Se auzi vocea lui Lerim, usor curioasa.
- Tu nu ai altceva de facut decat sa asculti ce fac altii? Te excita cumva? Dispari! se rasti brunetul, ridicandu-si usor capul pentru a se face sunetul vocii sale mai puternic.
-Esti nebun! Dar inca te avertizez! Stai departe de Ciryl!
-Ei... se pare ca el nu poate sta departe de mine, spuse brunetul pe un ton normal, care insa, nu fusese inteles de catre roscat. Odata cu acele cuvinte, simtisem cum degetele sale lungi urcara pe obrazul meu si se strecurara usor prin par, cuprizandu-mi suvite argintii in pumn. Ochii sai ca doua pietre pretioase, atat de stralucitori, erau atintiti asupra chipului meu care se infierbantase din nou cand fiori calzi imi parcursera pielea, ajungandu-mi pana in oase.
De ce ma simteam ca si cum picioarele aveau sa mi se topeasca...?
Mana ii era atat de blanda, cum strangea fire din parul meu, fara a cauza durere, ci reusind sa imi infioare trupul ce mi se incordase din cazua agitatiei care pusese stapanire pe mine...
Ii priveam buzele usor despartite si arcuite intr-un zambet increzut, insa, pentru un motiv sau altul, inima incepuse a-si grabi ritmul, cerandu-mi parca printr-un urlet surd sa le ating suprafata rozalie.
Inghitisem cu greutate, apoi imi inchisesem ochii, vrand sa alung acele ganduri care imi pareau atat de ciudate... si, totusi, ele nu dispareau. Ce mi se intampla? Buzele, chipul, ochii, trupul lui gol, inca udat de picaturile de apa... toate parca voiau sa ma atraga spre el, dar daca as fi urmat acele chemari, ce avea sa se intample...?
Shar ramasese pentru un timp cu privirea pierduta, ascultand parca tot e misca, apoi in scurt timp se indepartase, trecandu-si mana prin parul ud.
-Poftim. Ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am facut favoarea de a nu-ti deceptiona prietenul, zise el, incrucisandu-si apoi bratele la piept.
Abia in acel momet reusisem sa inspir destul aer pentru plamanii mei care parca nu incercau decat sa guste din savoarea parfumului brunetului.
De ce ii remarcasem parfumul? Nu obisnuiam sa retin astfel de detalii, insa, chiar si la o distanta considerabila fata de el, mirosul acela discret inca imi mangaia narile in cel mai placut mod. Ma simteam ametit.
-Eu... Am... Multumesc... Trebuie sa... sa plec acum, rostisem eu, inghitind din nou cu greu, inainte de a ma avanta spre usa pe care o deschisesem cat de repede putusem, pentru a ma propulsa afara din camera.
Fugisem atat de repede pe coridor, parca pentru a-mi racori creierul, dar era imposibil sa fac asa ceva cand aceleasi ganduri imi reveneau mereu.
Coborasem scarile in aceeasi graba constanta, iar cand in sfarsit ajunsesem in camera mea, inchisesem usa in urma, apoi facusem cativa pasi, apropiindu-ma de pat pentru a ma trati extenuat pe el... Extenuat? Ma uimea faptul, dar, da... asa ma simteam dupa doar cateva minute in care Shar fusese atat de aproape...
-Trei zile, Ciryl! Trei zile! Nu ai mai iesit din camera asta de atata timp si nu vrei sa imi spui de ce! se auzi vocea enervata a amicului meu, Lerim, care se plimba dintr-o parte in alta, pe langa patul meu, privindu-ma nervos din cand in cand.
-Imi pare rau, Lerim, dar sunt putin cam... cam...
-Cam ce?! Te-a ranit cineva? Ai fost amenintat? Ciryl, e adevarat ca poti sari peste cateva cursuri, dar nu peste toti cei cinci ani! Spune-mi te rog ce s-a intamplat... ceru el pe un ton rugator, imediat ce paru ca se calma.
-Nu stiu... Habar nu am, rostisem eu, privind in jos, spre plapuma alba a patului, pe care eu sedeam cu picioarele incrucisate iar cu mainile lasate fara nicio speranta intre genunchii mei indepartati.
Oftasem neajutorat, apoi imi privisem amicul. Nu stiam ce sa fac... Ma simteam atat de diferit inaintea lui Shar, si nu puteam intelege ce se intampla cu mine, iar acel lucru ma ingrijora. Poate era ceva de rau.
-Lerim... ce inseamna cand... cand esti fata in fata cu cineva si... si esti atins de acel cineva si... ai impresia ca o iei razna? intrebasem eu pe un ton coborat, fara a-mi privi amicul, care imediat se asezase lent pe pat, curios.
-In ce sens o iei razna...? venise si intrebarea lui putin nesigura.
-Ca si cum ai stomacul gol si simti mii de zburatoare dand din aripi pe acolo... incepusem eu, ducandu-mi mana in dreptul stomacului meu, dupa care, incet, o urcasem spre partea stanga a pieptului. Apoi parca iti auzi inima batand atat de tare ca si cum ar vrea sa iasa de acolo, de la locul ei... imi urcasem mana pana la gat, inghitind cu greu inainte de a continua. Apoi simti un nod aici, care abia iti da voie sa vorbesti, iar daca o faci, vocea iti tremura odata cu corpul...
Toate acele detalii pe care i le mentionasem amicului meu fusesera cele care se izbisera de mine cel mai puternic, insa nu era totul... cand nu imi puteam explica nici macar mie unele sentimente. Cert era ca... ma lasase fara respiratie. Imi era teama sa se intample din nou.
-Ciryl, fata de cine ai astfel de sentimente...? intreba Lerim, parca socat de ceea ce ii spusesem.
Nu stiam ce sa ii raspund, deoarece s-ar fi suparat probabil sa afle ca Shar m-a atins sau a stat prea aproape de mine in utimul timp. Ma balbaisem cand incercasem sa gasesc un raspuns, insa el ma oprise, intervenind peste sunetele mele neconvingatoare.
-In fine, nu asta conteza... dar, tine minte ca astfel de sentimente nu poti avea pentru oricine... Sunt speciale, Ciryl, rostise baiatul, coborandu-si privirea si zambind trist.
-Deci asta inseamna ca nu e nimic de rau...?
-Nu... Dimpotriva. E minunat sa simti asta. Trebuie doar sa fie persoana potrivita.
-Si cum stiu asta...? Lerim... tu cum ai stiu ca a fost persoana potrivita?
Intrebare mea lasase o liniste apasatoare in camera, indemnandu-ma pe mine sa devin mult mai curios in privinta a ceea ce se intamplase cu Lerim.
El isi mutase privirea in partea opusa mie, apoi ofta.
-Nu am stiut... Pentru ca nu a fost "persoana potrivita", rostise el incet, aproape soptit.
Din nou au fost cateva clipe de tacere iar Lerim nu parea a vrea sa vorbeasca despre acest subiect care parca il intrista mult prea mult, si nu puteam intelege de ce. Spusese ca e ceva minunat... atunci de ce nu arata asta? Unde era persoana sa speciala...?
-Lerim... Cum... cum se saruta? Adica.. ce trebuie sa faci? Intrebasem eu, la fel de curios ca intotdeauna, in acelasi timp schimband subiectul care puteam observa ca il deanja pe amicul meu roscat.
-Ciryl, nu cred ca te pot invata asa ceva...
-Haide Lerim.. tu esti mai mare si ai facut asta deja, nu? E datoria ta de frate pe care nu l-am avut niciodata! spusesem eu, aruncandu-i o privire rugatoare.
El se ridica incet de pe suprafata moale a patului indreptandu-si spatele si facand cativa pasi pentru a se indeparta.
-Imi pare rau, micutule fratior, dar va trebui sa afli singur asta...
Se indrepta atunci spre usa, insa vocea mea il oprise pentru cateva secunde.
-Lerim!... Nu mi-ai spus ce inseamna tot ceea ce ti-am descris...
A ras scurt, apoi se sprijinise cu spatele de usa, tinandu-si mainile incrucisate la piept.
-Pai, micutule, se pare ca esti indragostit, zise el, pe un ton convins de ceea ce tocmai enuntase. Ne vedem mai tarziu, rosti apoi, dupa care se facu nevazut pe holul primului etaj.
El a tras concluzia, insa eu ce ar fi trebuit sa fac in acea situatie? Nici nu ma simteam sigur pe propria persoana in fata lui Shar, iar totul parca se evapora cand ma privea sau ma atingea. Chiar si simpla amintire a lui imi facea chipul sa se infierbante, si era stanjenitor sa nu stiu ce anume era de facut...
Oftasem si imi acoperisem chipul cu palmele, lasandu-mi trupul sa mi se intinda pe intreaga suprafata a patului. Inca incercam sa imi inteleg propriile dorinte...
"Ce inseamna de fapt sa fii indragostit? "
ma scuzati de intaziere onegai T^T si scuzati-mi greselile T^T
Here's next, honeys <3
Kissez ^.^
Capitolul IX
Desi ochii ii erau indreptati spre mine, stiusem ca acele vorbe nu imi erau adresate mie, ci amicului meu, care era in fata usii brunetului si astepta probabil o asigurare ca Shar nu mai avea sa se apropie de mine... iar in acel moment nu vedeam rostul cererii.
-Uhm... Stii ca acelea nu sunt pene, material vorbind... rostisem eu soptit, cat de incet posibil cand cel din fata mea isi dadu ochii peste cap si ofta.
-"Material vorbind", "a smuge penele" e echivalentul la "a rupe capul" sau "a snopi in bataie", spuse el la fel de incet, privindu-ma in acelasi mod, insolent si sfidator.
-Poftim? Se auzi vocea lui Lerim, usor curioasa.
- Tu nu ai altceva de facut decat sa asculti ce fac altii? Te excita cumva? Dispari! se rasti brunetul, ridicandu-si usor capul pentru a se face sunetul vocii sale mai puternic.
-Esti nebun! Dar inca te avertizez! Stai departe de Ciryl!
-Ei... se pare ca el nu poate sta departe de mine, spuse brunetul pe un ton normal, care insa, nu fusese inteles de catre roscat. Odata cu acele cuvinte, simtisem cum degetele sale lungi urcara pe obrazul meu si se strecurara usor prin par, cuprizandu-mi suvite argintii in pumn. Ochii sai ca doua pietre pretioase, atat de stralucitori, erau atintiti asupra chipului meu care se infierbantase din nou cand fiori calzi imi parcursera pielea, ajungandu-mi pana in oase.
De ce ma simteam ca si cum picioarele aveau sa mi se topeasca...?
Mana ii era atat de blanda, cum strangea fire din parul meu, fara a cauza durere, ci reusind sa imi infioare trupul ce mi se incordase din cazua agitatiei care pusese stapanire pe mine...
Ii priveam buzele usor despartite si arcuite intr-un zambet increzut, insa, pentru un motiv sau altul, inima incepuse a-si grabi ritmul, cerandu-mi parca printr-un urlet surd sa le ating suprafata rozalie.
Inghitisem cu greutate, apoi imi inchisesem ochii, vrand sa alung acele ganduri care imi pareau atat de ciudate... si, totusi, ele nu dispareau. Ce mi se intampla? Buzele, chipul, ochii, trupul lui gol, inca udat de picaturile de apa... toate parca voiau sa ma atraga spre el, dar daca as fi urmat acele chemari, ce avea sa se intample...?
Shar ramasese pentru un timp cu privirea pierduta, ascultand parca tot e misca, apoi in scurt timp se indepartase, trecandu-si mana prin parul ud.
-Poftim. Ar trebui sa-mi multumesti ca ti-am facut favoarea de a nu-ti deceptiona prietenul, zise el, incrucisandu-si apoi bratele la piept.
Abia in acel momet reusisem sa inspir destul aer pentru plamanii mei care parca nu incercau decat sa guste din savoarea parfumului brunetului.
De ce ii remarcasem parfumul? Nu obisnuiam sa retin astfel de detalii, insa, chiar si la o distanta considerabila fata de el, mirosul acela discret inca imi mangaia narile in cel mai placut mod. Ma simteam ametit.
-Eu... Am... Multumesc... Trebuie sa... sa plec acum, rostisem eu, inghitind din nou cu greu, inainte de a ma avanta spre usa pe care o deschisesem cat de repede putusem, pentru a ma propulsa afara din camera.
Fugisem atat de repede pe coridor, parca pentru a-mi racori creierul, dar era imposibil sa fac asa ceva cand aceleasi ganduri imi reveneau mereu.
Coborasem scarile in aceeasi graba constanta, iar cand in sfarsit ajunsesem in camera mea, inchisesem usa in urma, apoi facusem cativa pasi, apropiindu-ma de pat pentru a ma trati extenuat pe el... Extenuat? Ma uimea faptul, dar, da... asa ma simteam dupa doar cateva minute in care Shar fusese atat de aproape...
-Trei zile, Ciryl! Trei zile! Nu ai mai iesit din camera asta de atata timp si nu vrei sa imi spui de ce! se auzi vocea enervata a amicului meu, Lerim, care se plimba dintr-o parte in alta, pe langa patul meu, privindu-ma nervos din cand in cand.
-Imi pare rau, Lerim, dar sunt putin cam... cam...
-Cam ce?! Te-a ranit cineva? Ai fost amenintat? Ciryl, e adevarat ca poti sari peste cateva cursuri, dar nu peste toti cei cinci ani! Spune-mi te rog ce s-a intamplat... ceru el pe un ton rugator, imediat ce paru ca se calma.
-Nu stiu... Habar nu am, rostisem eu, privind in jos, spre plapuma alba a patului, pe care eu sedeam cu picioarele incrucisate iar cu mainile lasate fara nicio speranta intre genunchii mei indepartati.
Oftasem neajutorat, apoi imi privisem amicul. Nu stiam ce sa fac... Ma simteam atat de diferit inaintea lui Shar, si nu puteam intelege ce se intampla cu mine, iar acel lucru ma ingrijora. Poate era ceva de rau.
-Lerim... ce inseamna cand... cand esti fata in fata cu cineva si... si esti atins de acel cineva si... ai impresia ca o iei razna? intrebasem eu pe un ton coborat, fara a-mi privi amicul, care imediat se asezase lent pe pat, curios.
-In ce sens o iei razna...? venise si intrebarea lui putin nesigura.
-Ca si cum ai stomacul gol si simti mii de zburatoare dand din aripi pe acolo... incepusem eu, ducandu-mi mana in dreptul stomacului meu, dupa care, incet, o urcasem spre partea stanga a pieptului. Apoi parca iti auzi inima batand atat de tare ca si cum ar vrea sa iasa de acolo, de la locul ei... imi urcasem mana pana la gat, inghitind cu greu inainte de a continua. Apoi simti un nod aici, care abia iti da voie sa vorbesti, iar daca o faci, vocea iti tremura odata cu corpul...
Toate acele detalii pe care i le mentionasem amicului meu fusesera cele care se izbisera de mine cel mai puternic, insa nu era totul... cand nu imi puteam explica nici macar mie unele sentimente. Cert era ca... ma lasase fara respiratie. Imi era teama sa se intample din nou.
-Ciryl, fata de cine ai astfel de sentimente...? intreba Lerim, parca socat de ceea ce ii spusesem.
Nu stiam ce sa ii raspund, deoarece s-ar fi suparat probabil sa afle ca Shar m-a atins sau a stat prea aproape de mine in utimul timp. Ma balbaisem cand incercasem sa gasesc un raspuns, insa el ma oprise, intervenind peste sunetele mele neconvingatoare.
-In fine, nu asta conteza... dar, tine minte ca astfel de sentimente nu poti avea pentru oricine... Sunt speciale, Ciryl, rostise baiatul, coborandu-si privirea si zambind trist.
-Deci asta inseamna ca nu e nimic de rau...?
-Nu... Dimpotriva. E minunat sa simti asta. Trebuie doar sa fie persoana potrivita.
-Si cum stiu asta...? Lerim... tu cum ai stiu ca a fost persoana potrivita?
Intrebare mea lasase o liniste apasatoare in camera, indemnandu-ma pe mine sa devin mult mai curios in privinta a ceea ce se intamplase cu Lerim.
El isi mutase privirea in partea opusa mie, apoi ofta.
-Nu am stiut... Pentru ca nu a fost "persoana potrivita", rostise el incet, aproape soptit.
Din nou au fost cateva clipe de tacere iar Lerim nu parea a vrea sa vorbeasca despre acest subiect care parca il intrista mult prea mult, si nu puteam intelege de ce. Spusese ca e ceva minunat... atunci de ce nu arata asta? Unde era persoana sa speciala...?
-Lerim... Cum... cum se saruta? Adica.. ce trebuie sa faci? Intrebasem eu, la fel de curios ca intotdeauna, in acelasi timp schimband subiectul care puteam observa ca il deanja pe amicul meu roscat.
-Ciryl, nu cred ca te pot invata asa ceva...
-Haide Lerim.. tu esti mai mare si ai facut asta deja, nu? E datoria ta de frate pe care nu l-am avut niciodata! spusesem eu, aruncandu-i o privire rugatoare.
El se ridica incet de pe suprafata moale a patului indreptandu-si spatele si facand cativa pasi pentru a se indeparta.
-Imi pare rau, micutule fratior, dar va trebui sa afli singur asta...
Se indrepta atunci spre usa, insa vocea mea il oprise pentru cateva secunde.
-Lerim!... Nu mi-ai spus ce inseamna tot ceea ce ti-am descris...
A ras scurt, apoi se sprijinise cu spatele de usa, tinandu-si mainile incrucisate la piept.
-Pai, micutule, se pare ca esti indragostit, zise el, pe un ton convins de ceea ce tocmai enuntase. Ne vedem mai tarziu, rosti apoi, dupa care se facu nevazut pe holul primului etaj.
El a tras concluzia, insa eu ce ar fi trebuit sa fac in acea situatie? Nici nu ma simteam sigur pe propria persoana in fata lui Shar, iar totul parca se evapora cand ma privea sau ma atingea. Chiar si simpla amintire a lui imi facea chipul sa se infierbante, si era stanjenitor sa nu stiu ce anume era de facut...
Oftasem si imi acoperisem chipul cu palmele, lasandu-mi trupul sa mi se intinda pe intreaga suprafata a patului. Inca incercam sa imi inteleg propriile dorinte...
"Ce inseamna de fapt sa fii indragostit? "
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]