01-07-2008, 03:33 PM
Somnul continua
Afara ploua din ce in ce mai tare.Pe un pat de spital,acoperit cu lenjerie alba din bumbac,Sharon isi dormea somnul ce parea etern.Respiratia ei era rara,in timp ce aparatele la care era conectata scoteau sunete ciudate.Pe un scaun,alaturi de ea,se afla Ayaka.Aceasta avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce lacrimile cadeau pe mana rece a fetei.Chipul ei vesnic vesel era acum acoperit de o liniste inspaimantatoare,in timp ce buzele odata rozalii,acum erau albe.Langa pervaz,Danets privea lung pe geam.Strangea puternic din ochi,abtinandu-se sa nu planga.Nu putea sa creada ce se intampla.In urma cu ceva vreme,bruneta ii sfida pe toti,iar acum,viata ei se tinea de un fir de ata.Parul ei negru era ravasit pe perna,in timp ce jumatate din corp era infasurat in bandaje albe.Zgarieturile de pe mana inca sangerau,in timp ce rana de la cap era destul de grava.Buzele rozaliei sarutau mana fotomdoelului,continuand sa planga.Se simtea vinovata.Stia ca daca era alaturi de ea in acele clipe,accidentul ala nenorocit nu s-ar fi petrecut.
-De ce tu?De ce nu mai vrei sa razi?Te rog...deschide ochii.
-Ayaka...linisteste-te.Nu vei face alceva decat sa te distrugi singura.Replica baiatul cu par argintiu incercand sa isi linisteasca iubita.
-Tu vorbesti?Crezi ca nu imi dau seama ca in momentul asta ai vrea sa izbucnesti in lacrimi?Uita-te la ea.E frumoasa chiar si cand e pe moarte.Asta nu am inteles.Am fost invidioasa pe ea din multe motive.Toata viata am trait in umbra ei.Insa intodeauna a fost alaturi de mine si m-a protejat.Diferenta dintre noi este doar un an,insa intodeauna s-a comportat ca o mama.Pe podium,era cea mai stralucitoare.Reflectoarele o iubeau.Si acum...moartea se plimba in jurul ei.
Nemaiputand rezista,Dantes a parasit cabinetul.Dadea cu pumnul in zidul holului,pana ce a simtit ca oasele i se zdrobesc.In sinea lui,intodeauna a iubit-o pe Sharon.Bruneta avea ceva special,care reusise sa ii dea mintile peste cap.Era invaluita de o putere ciudata,care ii faceau pe cei din jurul ei sa o indrageasca.
Pe strazile pustii ale capitalei,Renji se plimba prin ploaie.Pana si cerul plangea accidentul fetei.Picaturile de apa se scurgeau din parul lui negru,in timp ce hainele ude ii stateau lipite de trup.Pentru prima oara,plangea.Simtea cum jumatate din inima lui este pe punctul sa se opreasca.Avea impresia ca lumina ce aparuse in viata lui,se stingea incetul cu incetul.Singura fata pe care a iubit-o cu adevarat vroia sa paraseasca aceasta lume.Cat de crunta putea sa fie viata.Te lovea unde te doare mai tare si in momentul in care nu te astepti.Daca nu ar fi tipat in urma cu ceva vreme la ea,poate ca acel accident nu s-ar fi intamplat.Prefera sa o vada alaturi de Leon,decat singura,intre patru scanduri.Cata durere era in sufletul lui.Pasii l-au purtat spre locul unde s-au cunoscut.In fata lui se derulau acele imagini,ca intr-un film.Atitudinea de superioritate pe care ea o avea,prima palma,primul sarut...prima noapte de dragoste.Acele momente in care iubirea lor a fost scrisa cu lacrimi de fericire.Renji a cazut in genunchi,dand cu pumnul in balta proastat formata,imprastiind apa in diferite locuri.
-De ce ma pedepsesti asa?De ce nu am fost eu in locul ei?Poate ca eu rezistam altfel...sunt mai puternic.Insa ea seamana cu o floare firava ce sta sa fie rupta.Sunt atat de neputincios!La ce imi foloseste in aceste momente autoritatea?Cum o pot trezii?Imi este frica sa ma apropii de salonul unde este...imi este teama sa nu o pierd.Daca nu ma comportam ca un idiot...asta nu se intampla!Sunt prost!
Insa chiar in acel moment,brunetul a simtit o atignere pe umar.Ridicand capul a observat ca baiatul din spatele sau era Leon.Nervos,s-a ridicat rapid,luandu-l de gulerul camasii si il lipii de zid.Ar fi vrut sa il loveasca,sa isi verse tot amaru,insa ceva il oprea.Ochii albastri ai modelului erau tristi,in timp ce parul ud ii statea lipit de frunte.Vazand acest lucru,Jin i-a dat drumul,dandu-se cativa pasi in spate.
-Razbuna-te pe mine,loveste-ma!Crezi ca asta o va face sa isi revina?Nu trebuia sa tipi la ea!Replica acesta lovind zidul.
-Ce nenorocit esti!Nu imi da mie lectii de buna purtare atata timp cat stii ca tu te-ai comportat ca un nemernic.Ai profitat de trupul ei.
-Crezi ca nu imi pare rau?Crezi ca nu ma urasc pentru chestia aia?Cand ma privesc in oglinda,imi dau seama cat de ticalos sunt.Dute si fi alaturi de ea.Are nevoie de baiatul iubit ca sa se trezeasca.Eu nu am acest drept.O sa ma reintorc la New York,in locul de unde nu ar fi trebuit sa plec.Adio si...ai grija de ea.
Leon a plecat de langa Renji,lasandu-l pe acesta oarecum frapat.Cu cat se indeparta,cu atat era mai greu de zarit.Intr-un final,silueta acestuia a disparut in negura noptii.Brunetul a inceput sa fuga prin ploaie,avand ca destinatie spitalul unde Sharon era internata.Trebuia sa fie alaturi de ea,trebuia sa o faca sa se trezeasca.Stia ca daca nu va accepta faptul ca aceasta poate murii,exista un dram de speranta,chiar daca se stingea ca si flacara unei lumanari in bataia vantului.Dupa o jumatate de ora,aceasta a deschis la perete usile spitalului.Apa curgea siroaie din haine,lasand o dara in urma lui.Ajungand in fata salonului,Jin a deschis usa,reusind sa isi sperie prietenii.Rozalia continua sa planga,in timp ce Dantes isi tinea capul pe genunchi.Frumoasa adormita inca nu dadea semne ca ar vrea sa se trezeasca.Ayaka ajunse-se sa creada ca ii place in lumea in care a ajuns.Acolo nu avea sa sufere din cauza unei iubiri neimpartasite sau din cauza singuratatii.
-Frumoaso,te implor,revino in viata mea.Ma doare sa nu te am alaturi.Spune Renji abtinandu-se sa nu planga.
Insa in zadar.Ochii negri ai fetei refuzau sa se deschida.Era o panorama care ar fi putut impresiona cel mai dur om.Usor,medicul a intrat in salon,pentru a verifica starea fetei.Insa a lasat capul in jos,parasind in liniste incaperea.Si tacerea era un raspuns.Rozalia a inceput sa planga zgomotos,refugiindu-se in bratele iubitului ei.Atata timp cat respira,speranta trebuia sa existe.In momentul in care acesta disparea,totul era pierdut.Dar cum ar fi putut sa mai spere in asemenea clipe?
-Nu...nu te las sa mori.Daca faci asta,te voi urmarii pana in strafundurile iadului si te voi aduce inapoi.Daca tu ma parasesti,eu nu mai am nici-un rost pe acest pamant.Hai Sharon,deschide ochii.
Afara ploua din ce in ce mai tare.Pe un pat de spital,acoperit cu lenjerie alba din bumbac,Sharon isi dormea somnul ce parea etern.Respiratia ei era rara,in timp ce aparatele la care era conectata scoteau sunete ciudate.Pe un scaun,alaturi de ea,se afla Ayaka.Aceasta avea ochii rosii din cauza plansului,in timp ce lacrimile cadeau pe mana rece a fetei.Chipul ei vesnic vesel era acum acoperit de o liniste inspaimantatoare,in timp ce buzele odata rozalii,acum erau albe.Langa pervaz,Danets privea lung pe geam.Strangea puternic din ochi,abtinandu-se sa nu planga.Nu putea sa creada ce se intampla.In urma cu ceva vreme,bruneta ii sfida pe toti,iar acum,viata ei se tinea de un fir de ata.Parul ei negru era ravasit pe perna,in timp ce jumatate din corp era infasurat in bandaje albe.Zgarieturile de pe mana inca sangerau,in timp ce rana de la cap era destul de grava.Buzele rozaliei sarutau mana fotomdoelului,continuand sa planga.Se simtea vinovata.Stia ca daca era alaturi de ea in acele clipe,accidentul ala nenorocit nu s-ar fi petrecut.
-De ce tu?De ce nu mai vrei sa razi?Te rog...deschide ochii.
-Ayaka...linisteste-te.Nu vei face alceva decat sa te distrugi singura.Replica baiatul cu par argintiu incercand sa isi linisteasca iubita.
-Tu vorbesti?Crezi ca nu imi dau seama ca in momentul asta ai vrea sa izbucnesti in lacrimi?Uita-te la ea.E frumoasa chiar si cand e pe moarte.Asta nu am inteles.Am fost invidioasa pe ea din multe motive.Toata viata am trait in umbra ei.Insa intodeauna a fost alaturi de mine si m-a protejat.Diferenta dintre noi este doar un an,insa intodeauna s-a comportat ca o mama.Pe podium,era cea mai stralucitoare.Reflectoarele o iubeau.Si acum...moartea se plimba in jurul ei.
Nemaiputand rezista,Dantes a parasit cabinetul.Dadea cu pumnul in zidul holului,pana ce a simtit ca oasele i se zdrobesc.In sinea lui,intodeauna a iubit-o pe Sharon.Bruneta avea ceva special,care reusise sa ii dea mintile peste cap.Era invaluita de o putere ciudata,care ii faceau pe cei din jurul ei sa o indrageasca.
Pe strazile pustii ale capitalei,Renji se plimba prin ploaie.Pana si cerul plangea accidentul fetei.Picaturile de apa se scurgeau din parul lui negru,in timp ce hainele ude ii stateau lipite de trup.Pentru prima oara,plangea.Simtea cum jumatate din inima lui este pe punctul sa se opreasca.Avea impresia ca lumina ce aparuse in viata lui,se stingea incetul cu incetul.Singura fata pe care a iubit-o cu adevarat vroia sa paraseasca aceasta lume.Cat de crunta putea sa fie viata.Te lovea unde te doare mai tare si in momentul in care nu te astepti.Daca nu ar fi tipat in urma cu ceva vreme la ea,poate ca acel accident nu s-ar fi intamplat.Prefera sa o vada alaturi de Leon,decat singura,intre patru scanduri.Cata durere era in sufletul lui.Pasii l-au purtat spre locul unde s-au cunoscut.In fata lui se derulau acele imagini,ca intr-un film.Atitudinea de superioritate pe care ea o avea,prima palma,primul sarut...prima noapte de dragoste.Acele momente in care iubirea lor a fost scrisa cu lacrimi de fericire.Renji a cazut in genunchi,dand cu pumnul in balta proastat formata,imprastiind apa in diferite locuri.
-De ce ma pedepsesti asa?De ce nu am fost eu in locul ei?Poate ca eu rezistam altfel...sunt mai puternic.Insa ea seamana cu o floare firava ce sta sa fie rupta.Sunt atat de neputincios!La ce imi foloseste in aceste momente autoritatea?Cum o pot trezii?Imi este frica sa ma apropii de salonul unde este...imi este teama sa nu o pierd.Daca nu ma comportam ca un idiot...asta nu se intampla!Sunt prost!
Insa chiar in acel moment,brunetul a simtit o atignere pe umar.Ridicand capul a observat ca baiatul din spatele sau era Leon.Nervos,s-a ridicat rapid,luandu-l de gulerul camasii si il lipii de zid.Ar fi vrut sa il loveasca,sa isi verse tot amaru,insa ceva il oprea.Ochii albastri ai modelului erau tristi,in timp ce parul ud ii statea lipit de frunte.Vazand acest lucru,Jin i-a dat drumul,dandu-se cativa pasi in spate.
-Razbuna-te pe mine,loveste-ma!Crezi ca asta o va face sa isi revina?Nu trebuia sa tipi la ea!Replica acesta lovind zidul.
-Ce nenorocit esti!Nu imi da mie lectii de buna purtare atata timp cat stii ca tu te-ai comportat ca un nemernic.Ai profitat de trupul ei.
-Crezi ca nu imi pare rau?Crezi ca nu ma urasc pentru chestia aia?Cand ma privesc in oglinda,imi dau seama cat de ticalos sunt.Dute si fi alaturi de ea.Are nevoie de baiatul iubit ca sa se trezeasca.Eu nu am acest drept.O sa ma reintorc la New York,in locul de unde nu ar fi trebuit sa plec.Adio si...ai grija de ea.
Leon a plecat de langa Renji,lasandu-l pe acesta oarecum frapat.Cu cat se indeparta,cu atat era mai greu de zarit.Intr-un final,silueta acestuia a disparut in negura noptii.Brunetul a inceput sa fuga prin ploaie,avand ca destinatie spitalul unde Sharon era internata.Trebuia sa fie alaturi de ea,trebuia sa o faca sa se trezeasca.Stia ca daca nu va accepta faptul ca aceasta poate murii,exista un dram de speranta,chiar daca se stingea ca si flacara unei lumanari in bataia vantului.Dupa o jumatate de ora,aceasta a deschis la perete usile spitalului.Apa curgea siroaie din haine,lasand o dara in urma lui.Ajungand in fata salonului,Jin a deschis usa,reusind sa isi sperie prietenii.Rozalia continua sa planga,in timp ce Dantes isi tinea capul pe genunchi.Frumoasa adormita inca nu dadea semne ca ar vrea sa se trezeasca.Ayaka ajunse-se sa creada ca ii place in lumea in care a ajuns.Acolo nu avea sa sufere din cauza unei iubiri neimpartasite sau din cauza singuratatii.
-Frumoaso,te implor,revino in viata mea.Ma doare sa nu te am alaturi.Spune Renji abtinandu-se sa nu planga.
Insa in zadar.Ochii negri ai fetei refuzau sa se deschida.Era o panorama care ar fi putut impresiona cel mai dur om.Usor,medicul a intrat in salon,pentru a verifica starea fetei.Insa a lasat capul in jos,parasind in liniste incaperea.Si tacerea era un raspuns.Rozalia a inceput sa planga zgomotos,refugiindu-se in bratele iubitului ei.Atata timp cat respira,speranta trebuia sa existe.In momentul in care acesta disparea,totul era pierdut.Dar cum ar fi putut sa mai spere in asemenea clipe?
-Nu...nu te las sa mori.Daca faci asta,te voi urmarii pana in strafundurile iadului si te voi aduce inapoi.Daca tu ma parasesti,eu nu mai am nici-un rost pe acest pamant.Hai Sharon,deschide ochii.
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.
You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light