03-05-2011, 09:03 PM
Disclaimer: Nu detinem nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu facem profit pe urma acestor personaje / intamplari.
Cum ideile ne bantuie, eu si Ella am decis sa facem un fic impreuna. Eu una vreau critica cat mai dura. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta!
Sakura:
Va rog sa ma scuzati ca este atat de scurt, dar saptamana trecuta si urmatoarele doua am multeeeee de invatat si, nah.
Cum ideile ne bantuie, eu si Ella am decis sa facem un fic impreuna. Eu una vreau critica cat mai dura. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta!
I Hate Love
Capitolul 1
- Totul se inrautateste -
Sakura:
Doamne, bine ca s-a terminat! Am avut niste emotii, credeam ca o sa uit si sa respir, dar din fericire nu s-a intamplat asta. A fost un interviu ingrozitor, iar partea cea mai rea a fost atunci cand a venit si celalalt tip, de parca nu imi era si asa destul de rusine. Se uita atat de ciudat la mine, cine stie ce o fi crezut. Probabil a zis ca nu sunt intreaga la minte. Ma rog, acum ma intereseaza daca voi primi sau nu postul, sper sa-l primesc, chiar am nevoie de el.
Imi scot telefonul din geanta pentru a-mi chema un taxi. Taximetristul ma informeaza ca in zece minute, cel mult, va fi aici. Oftez plictisita, dupa care ma asez pe un scaun de langa mine. Nu peste mult timp, iese si acel barbat bine facut, cu acei ochi abisali si sclipitori. Vine spre mine. Eu fac niste ochi mari si mirati. Ce vrea de la mine? Dar chiar cand vrea sa-mi spuna ceva, apare o femeie in fata lui. Acea femeie era imbracata intr-o bustiera neagra, prin care i se vedea sutienul, lasand sa i se vada buricul, deasupra avea un palton lung, pana dupa genunchi, alb cu pete negre si o fusta mini, argintie. Doamne, cum putea sa arate, si mai avea si doi copii langa ea. Ea se indreapta spre el, sarutandu-l pasional si lung, Dar lui se pare ca nu prea ii placea. Cred ca este sotia lui, dar nu prea se vede ca el ar iubio atat de mult. Ea ii spune:
- Iubitule, sau vrei sa-ti zic sotiorule, vrei mergem acasa si sa-mi zici cat de mult ma iubesti? Sau ai prefera sa mergem in oras sa ma rasplatesti cu ceva pentru iubirea pe care ti-o port? Brunetul se uita dezgustat la ea, dupa care ii spune cu dispret:
- Nu suntem casatoriti, deci nu-mi mai spune sot, este de ajuns iubit, ai inteles? Acum stai un pic, trebuie sa fac ceva inainte de a pleca. Aceasta se uita cu o urma de nervozitate la el, dupa care ii spune ca ea il asteapta afara, cu copiii. El incuviinteaza din cap, apoi vine spre mine. Eu ma uit la ceas si imi dau seama ca ar fi trebuit sa vina taxiul. Ma ridic repede de pe scaun pentru a iesi afara. Dar, spre marea mea uimire, barbatul ma apuca de mana si imi zice sa stau un pic si ca nu imi face nici un rau. Ii spun repede ca ma grabesc si ca nu am timp. El mai adauga ca trebuia sa-mi spuna ceva foarte important. Oftez, apoi ma indrept, alergand, spre iesire.
Brunetul ramane acolo, in fata scaunului cu gura cascata. Dar ce, doar nu se astepta ca o sa fac eu ce vrea el, cine se crede el? Oh, nu, nu se poate! Am uitat ceva, dar ce? Ma uit mai atent la lucrurile din jurul meu si vad ca imi lipseste telefonul. Ma aflam la primul etaj al cladirii mari, in fata usii, de unde se putea observa cu usurinta un taxi care astepta pe cineva, pe mine. Ofetez adanc. Trag aer in piept, dupa care ma duc repede inapoi sa-mi iau telefonul. Eram atat de grabita, trebuia sa ajung repede la bunicul meu, care avea probleme cu inima. Chiar cu jumatate de ora inainte de a intra la interviu, ma sunase si imi spusese ca era sa ajunga la spital. Off, sunt atat de stresata si ingrijoratra si fara aceasta veste ingrozitoare. Acum imi mai uitasem si telefonul, cat de aiurita pot fi. Locul unde l-am uitat se aflat la etajul opt al cladirii, iar spre marele meu noroc, nu mai era curent. Lifturile nu mergeau si trebuia sa o iau pe scari, unde nu era nici lumina si mai aveam si tocuri. Se putea mai rau? Pai, de fapt, da, dar nu mai conteza. Incep sa alerg prin acel intuneric ingrozitor, bineinteles, reusind sa cad de cateva ori si sa-mi rup un toc. Nemaipomenit! Cu greu, ajung intr-un final in fata scaunului, unde inca se mai afla telefonul. Il iau si imediat incepe sa sune, dar cu o secunda dupa ce raspund, o mana din spatele meu ma atinge, iar eu scap telefonul, activandu-se difuzorul. Ceea ce aud ma socheaza, dar nu atat de tare cum ma uimeste omul care se afla in spatele meu. Este chiar....
Imi scot telefonul din geanta pentru a-mi chema un taxi. Taximetristul ma informeaza ca in zece minute, cel mult, va fi aici. Oftez plictisita, dupa care ma asez pe un scaun de langa mine. Nu peste mult timp, iese si acel barbat bine facut, cu acei ochi abisali si sclipitori. Vine spre mine. Eu fac niste ochi mari si mirati. Ce vrea de la mine? Dar chiar cand vrea sa-mi spuna ceva, apare o femeie in fata lui. Acea femeie era imbracata intr-o bustiera neagra, prin care i se vedea sutienul, lasand sa i se vada buricul, deasupra avea un palton lung, pana dupa genunchi, alb cu pete negre si o fusta mini, argintie. Doamne, cum putea sa arate, si mai avea si doi copii langa ea. Ea se indreapta spre el, sarutandu-l pasional si lung, Dar lui se pare ca nu prea ii placea. Cred ca este sotia lui, dar nu prea se vede ca el ar iubio atat de mult. Ea ii spune:
- Iubitule, sau vrei sa-ti zic sotiorule, vrei mergem acasa si sa-mi zici cat de mult ma iubesti? Sau ai prefera sa mergem in oras sa ma rasplatesti cu ceva pentru iubirea pe care ti-o port? Brunetul se uita dezgustat la ea, dupa care ii spune cu dispret:
- Nu suntem casatoriti, deci nu-mi mai spune sot, este de ajuns iubit, ai inteles? Acum stai un pic, trebuie sa fac ceva inainte de a pleca. Aceasta se uita cu o urma de nervozitate la el, dupa care ii spune ca ea il asteapta afara, cu copiii. El incuviinteaza din cap, apoi vine spre mine. Eu ma uit la ceas si imi dau seama ca ar fi trebuit sa vina taxiul. Ma ridic repede de pe scaun pentru a iesi afara. Dar, spre marea mea uimire, barbatul ma apuca de mana si imi zice sa stau un pic si ca nu imi face nici un rau. Ii spun repede ca ma grabesc si ca nu am timp. El mai adauga ca trebuia sa-mi spuna ceva foarte important. Oftez, apoi ma indrept, alergand, spre iesire.
Brunetul ramane acolo, in fata scaunului cu gura cascata. Dar ce, doar nu se astepta ca o sa fac eu ce vrea el, cine se crede el? Oh, nu, nu se poate! Am uitat ceva, dar ce? Ma uit mai atent la lucrurile din jurul meu si vad ca imi lipseste telefonul. Ma aflam la primul etaj al cladirii mari, in fata usii, de unde se putea observa cu usurinta un taxi care astepta pe cineva, pe mine. Ofetez adanc. Trag aer in piept, dupa care ma duc repede inapoi sa-mi iau telefonul. Eram atat de grabita, trebuia sa ajung repede la bunicul meu, care avea probleme cu inima. Chiar cu jumatate de ora inainte de a intra la interviu, ma sunase si imi spusese ca era sa ajunga la spital. Off, sunt atat de stresata si ingrijoratra si fara aceasta veste ingrozitoare. Acum imi mai uitasem si telefonul, cat de aiurita pot fi. Locul unde l-am uitat se aflat la etajul opt al cladirii, iar spre marele meu noroc, nu mai era curent. Lifturile nu mergeau si trebuia sa o iau pe scari, unde nu era nici lumina si mai aveam si tocuri. Se putea mai rau? Pai, de fapt, da, dar nu mai conteza. Incep sa alerg prin acel intuneric ingrozitor, bineinteles, reusind sa cad de cateva ori si sa-mi rup un toc. Nemaipomenit! Cu greu, ajung intr-un final in fata scaunului, unde inca se mai afla telefonul. Il iau si imediat incepe sa sune, dar cu o secunda dupa ce raspund, o mana din spatele meu ma atinge, iar eu scap telefonul, activandu-se difuzorul. Ceea ce aud ma socheaza, dar nu atat de tare cum ma uimeste omul care se afla in spatele meu. Este chiar....
Va rog sa ma scuzati ca este atat de scurt, dar saptamana trecuta si urmatoarele doua am multeeeee de invatat si, nah.