30-04-2011, 03:02 PM
Am revenit cu nextul, sper sa va placa, oricum, astept comuri de toate genurile, vorba aia, inveti din greseli ;)
Capitolul 3 : Logodna neasteptata
-Poftim?! si el este vampir?
-Da draga, James este un tanar vampir care vrea sa te ceara de sotie.
-Dar de ce acum? Pana acum nu s-a ivit deloc!
-Dupa ce am aflat ca esti vampir,Caroline, familia Edison m-a anuntat ca se vor intoarce din Canada. Inainte ca tu sa afli ca s-au intors, acestia mi-au spus ceva.
~FlashBack~
-Elizabeth, ne esti prietene de cand ne stim, ultima oara cand am plecat nu am mai tinut legatura. Acum insa simtim nevoia sa iti marturisim ceva.
-Ce este? intreba mama lui Caroline dubioasa.
- In ultima vreme s-au intamplat multe lucruri stranii, sti si tu. Cred ca deja te-ai obisnuit cu asta.
- Da, ai dreptate. Dar ce vrei sa marturisesti?
- Pai, ma gandeam ca daca tot ai avut parte de atatea probleme, sa sti si tu ca noi... suntem vampiri.
- Ce?! Si voi?!
-Vrei sa spui ca mai cunosti si altii ca noi?!
-Pai, da. Intr-un fel. Chiar fica mea este vampir. Spuse Elizabeth cu o urma de regret.
- Caroline este vampir? Dar,... era om.
-Era, bine spus. A fost transformata cu ceva timp in urma iar acum este si ea o creatura a nopti.
- Sa nu te invinuiesti, Elizabeth. Il sti pe fiul nostru, James. E vampir de asemenea.
- Da?
-Exact. Tu sti bine ca pana sa plecam in Canada, James si Caroline au petrecut mult timp impreuna cand erau mici. Crezi ca fica ta ii va acorda vre-o sansa fiului nostru?
-La ce te referi?
- Pai, James este indragostit lulea de ea, si... vrea sa o ceara in casatorie.
~EndFlashBack~
- Si chiar asa e? Sigur nu e o gluma proasta?!
- Nu, Caroline. Si eu m-am gandit ca e mai bine asa. Acum ca sunteti amandoi vampiri, va fi foarte bine pentru tine.
-Bine?! Mama tu nici nu iti inchipui!
- Dar ce e in neregula?
- Nici macar nu te intreseaza parerea mea! Vrei sa ma marit la comanda?! Am plecat!
- Unde te duci?!
- Acolo unde nimeni nu imi dicteaza mie ce sa fac. Zise tanara vampiroaica si parasi casa familiara cu o viteza inimaginabila.
- Ce ma fac?.... isi spuse Elizabeth, tinandu-se cu mana de cap.
~Mystic Falls Hight School~
Damon: ( Trebuie sa ma duc sa vorbesc cu ea. Dar e prea multa lume, trebuie sa vorbim intr-un loc lipsit de privirile lor. Dar daca o sa ma respinga, daca ma va evita? Va crede ca sunt un ciudat si va fugi de mine! Trebuie sa fie o cale ca sa pot sa o fac sa uite incidentul din noaptea acea. )
Nicole: ( Vreau sa vorbesc cu el, sa aflu mai multe. Ce patise in noaptea aceea sau ce vroia sa faca. De ce mi-a spus ca ar fi bine sa plec, acum ca stau sa ma gandesc, parca nu se prefacea deloc. Undeva sta adevarul, dar in curand va iesi la iveala. )
" In sfarsit s-au terminat orele, vai, nu pot sa uit cum gesticula profa de mate. Parea dusa cu pluta, exact ca o rata cand da din aripi! Acum nu mai ramane decat sa imi iau notitele si sa ma duc acasa. Dar stai! Ce uituca sunt, trebuie sa il gasesc pe tipu' ala misterios si sa-i spun vre-o doua! Mi se pare mie sau asteapta pe cineva? Nici nu ma intreseaza! Ma duc sa il intreb!
- Hei! Um... buna!
- Buna! vroiam sa vorbesc cu tine!
- Si eu cu tine! raspunse Nicole surprinsa.
- Ok, tu prima.
- Bine, deci, seara trecuta, ne-am intalnit pe strada acea mai ti minte?
-Cum sa nu.
- Ei bine, ce aveai atunci? Nu te simteai bine cumva? intreba tanara sarcastica.
- Pai tocmai asta este...
-Sau vroiai sa iti bati joc de mine ca alti fraieri?
- Ce vrei sa spui prin "batut joc" ? intreba Damon mirat.
- Adica vroiai sa ma speri sau ceva de genul! Chestile de genu asta nu tin cu mine! Nimic nu ma sperie!
Auzind aceste cuvinte, vampirul nostru se apropie de fata cu vreo 3 centimetri si o intreba silentios:
- Chiar nu te sperie nimic?
-Nu! absolut nimic! raspunse aceasta increzatoare.
-Bine atunci. Daca esti atat de sigura, de ce nu vi in noaptea asta, chiar aici, la ora 22:00 ?
- Aici? La ora 22:00? De ce as face-o?
- Ca sa demonstrezi ca nu ti-e frica!
- O voi face! Ora zece noaptea, aici!
- Bine, ne vedem atunci. zise Damon si pleca.
Damon: ( Mai vedem noi cine se va speria asta seara. Imi voi face o intrare de o sa incremeneasca de spaima. Dar stai1 De ce fac una ca asta, cu ce mi-a gresit mie fata asta? Cu nimic. Totusi vreau sa vad, chiar nu ii e teama de nimic. Ea crede ca eu mint, in noaptea asta ii voi arata adevarata mea identitate. Apoi mai vedem noi. )
Nicole: ( Tipu asta e tare ciudat, nici nu stie cum ma cheama si deja imi da intalnire? Ce straniu. Dar nici eu nu stiu cum il cheama. In noaptea asta voi avea sansa sa il intreb. Da' tare se mai crede, sunt sigura ca va incerca tot felul de trucuri ca sa ma bage in sperieti, nu va reusi orice ar face! )
Caroline: ( Nu pot sa cred asa ceva! Propria mea mama, pe care o iubesc si nu as rani-o niciodata, imi impune sa ma marit fara voia mea?! Cum poate fi asa de cruda cu propria sa fica? Dar daca familia Edison au vrajit-o?! L-a asta nu m-am gandit, mai mult ca sigur au facut-o! Trebuie sa gasesc o solutie, nu pot deveni sotia unui vampir pe care nici nu il cunosc bine! Nu il plac deloc! )
- Oh, hey Caroline!
- Oh, James? o, Buna!
- De ce esti asa agitata. Unde de grabeai?
- Um, nu ma grabeam, ma plimbam.
- Te vad abatuta, s-a intamplat ceva? spuse acesta punandu-si mana pe umarul fetei.
- Nu s-a intamplat mare lucru! Doar ceva minor!
- Nu ma minti Carolnie! Deja stiu! se rasti acesta, in timp ce trasaturile de vampir isi faceau aparitia.
- Crezi ca nu am auzit conversatia dintre tine si mama ta?! Te inseli! Au ascultat cuvant cu cuvant, si acum stiu cu tu esti inpotriva deciziei parintilor mei!
- E normal sa fiu impotriva acestei decizi atata timp cat nu sunt de acord! striga Caroline nervoasa.
- Da?! Atunci am onoarea sa te anunt ca nu poti face nimic in privinta asta!
- Cum adica? spuse Caroline cu semne de intrebare.
- Pai, pentru ca am asta! zise James in timp ce scoate o caseta mare si visinie din buzunar.
-Ce e aia?
- Asta e cadoul meu de logodna pentru tine, viitoarea mea mireasa. Zice acesta deschizand cu grija cutia visinie, inauntru se afla un inel de argint, cu o piatra delicata si frmos slefuita de culoare verde pal.
-Nu-mi spune, acum vrei sa il port?
- Asa ar fi normal.
- Uite, nu stiu care-ti sunt planurile, dar intelege, nu am cum sa ma marit cu tine daca nu am avut timp sa te cunosc!
- Vei avea de acum inainte. Zise James cu un zambet pervers pe fata.
- Eti bolnav, raspunse Caroline si incerca sa fuga. In fata ei aparu din nou acea silueta intunecata, era el. Nu putea scapa de acest vampir nebun.
- Nu mai fugi, nu musc, tare! zise acesta dupa care o prinse pe tanara si incerca din greu sa ii puna inelul pe degetul aratator.
- Lasa..ma! Ce incerci sa fa..ci?! intreba Caroline, zbatandu-se in mainile sale.
-Gata! Acum ca am reusit sa iti pun inelul, vei fi legata de mine!
- Ce vrei sa spui, e doar un inel, nimic mai mult!
- Te inseli blonduto, acesta nu este doar un inel, este un inel fermecat, cu ajutorul vrajitoarelor. Un inel de logodna special pentru vampiri, dupa ce este purtat de mireasa, aceasta nu va mai putea sa se desparta de vampirul ce i-a oferit bijuteria.
- Nu cred!
- Nici macar nu vei putea sa ma opresti. Odata ce vei deveni a mea, puterea ta, va fi puterea mea!
- Nu... O sa il dau jos!
- Incearca!
Caroline prinde apuca inelul cu mana sa dreapta si incepe sa traga de el din rasputeri, chiar daca era vampir si avea o forta foarte mare, nu putea face nimic in privinta acelei bijuteri vrajite.
-Acum te-ai lamurit, Caroline?
- Nu! Nu voi lasa sa se intample una ca asta James!
- Si cum anume vei face tu asta ma rog?
- Nu..stiu, dar o voi face!
- Bine, bine, continua cu visele tale prostesti, oricum din mana mea tot nu scapi.
- Ba bine ca nu,... zise aceasta in timp ce se grabi sa fuga, dar deodata se oprise, pur si simplu nu se mai putea misca.
- Acum ai descoperit si tu puterea inelului. Nu iti permite sa fugi de mine, sau sa imi ripostezi. Pe parcurs vei intelege tu... zise acesta razand malefic.
Caroline: ( Nu se poate? Oare asta imi va fi sfarsitul? Intoarcerea familiei Edison a fost o greseala! Ii urasc! Tot ce mi-ar trebui acum este... Taylor. Ar putea sa il ucida pe psihopatul asta cu o singura muscatura... )
Capitolul 3 : Logodna neasteptata
-Poftim?! si el este vampir?
-Da draga, James este un tanar vampir care vrea sa te ceara de sotie.
-Dar de ce acum? Pana acum nu s-a ivit deloc!
-Dupa ce am aflat ca esti vampir,Caroline, familia Edison m-a anuntat ca se vor intoarce din Canada. Inainte ca tu sa afli ca s-au intors, acestia mi-au spus ceva.
~FlashBack~
-Elizabeth, ne esti prietene de cand ne stim, ultima oara cand am plecat nu am mai tinut legatura. Acum insa simtim nevoia sa iti marturisim ceva.
-Ce este? intreba mama lui Caroline dubioasa.
- In ultima vreme s-au intamplat multe lucruri stranii, sti si tu. Cred ca deja te-ai obisnuit cu asta.
- Da, ai dreptate. Dar ce vrei sa marturisesti?
- Pai, ma gandeam ca daca tot ai avut parte de atatea probleme, sa sti si tu ca noi... suntem vampiri.
- Ce?! Si voi?!
-Vrei sa spui ca mai cunosti si altii ca noi?!
-Pai, da. Intr-un fel. Chiar fica mea este vampir. Spuse Elizabeth cu o urma de regret.
- Caroline este vampir? Dar,... era om.
-Era, bine spus. A fost transformata cu ceva timp in urma iar acum este si ea o creatura a nopti.
- Sa nu te invinuiesti, Elizabeth. Il sti pe fiul nostru, James. E vampir de asemenea.
- Da?
-Exact. Tu sti bine ca pana sa plecam in Canada, James si Caroline au petrecut mult timp impreuna cand erau mici. Crezi ca fica ta ii va acorda vre-o sansa fiului nostru?
-La ce te referi?
- Pai, James este indragostit lulea de ea, si... vrea sa o ceara in casatorie.
~EndFlashBack~
- Si chiar asa e? Sigur nu e o gluma proasta?!
- Nu, Caroline. Si eu m-am gandit ca e mai bine asa. Acum ca sunteti amandoi vampiri, va fi foarte bine pentru tine.
-Bine?! Mama tu nici nu iti inchipui!
- Dar ce e in neregula?
- Nici macar nu te intreseaza parerea mea! Vrei sa ma marit la comanda?! Am plecat!
- Unde te duci?!
- Acolo unde nimeni nu imi dicteaza mie ce sa fac. Zise tanara vampiroaica si parasi casa familiara cu o viteza inimaginabila.
- Ce ma fac?.... isi spuse Elizabeth, tinandu-se cu mana de cap.
~Mystic Falls Hight School~
Damon: ( Trebuie sa ma duc sa vorbesc cu ea. Dar e prea multa lume, trebuie sa vorbim intr-un loc lipsit de privirile lor. Dar daca o sa ma respinga, daca ma va evita? Va crede ca sunt un ciudat si va fugi de mine! Trebuie sa fie o cale ca sa pot sa o fac sa uite incidentul din noaptea acea. )
Nicole: ( Vreau sa vorbesc cu el, sa aflu mai multe. Ce patise in noaptea aceea sau ce vroia sa faca. De ce mi-a spus ca ar fi bine sa plec, acum ca stau sa ma gandesc, parca nu se prefacea deloc. Undeva sta adevarul, dar in curand va iesi la iveala. )
" In sfarsit s-au terminat orele, vai, nu pot sa uit cum gesticula profa de mate. Parea dusa cu pluta, exact ca o rata cand da din aripi! Acum nu mai ramane decat sa imi iau notitele si sa ma duc acasa. Dar stai! Ce uituca sunt, trebuie sa il gasesc pe tipu' ala misterios si sa-i spun vre-o doua! Mi se pare mie sau asteapta pe cineva? Nici nu ma intreseaza! Ma duc sa il intreb!
- Hei! Um... buna!
- Buna! vroiam sa vorbesc cu tine!
- Si eu cu tine! raspunse Nicole surprinsa.
- Ok, tu prima.
- Bine, deci, seara trecuta, ne-am intalnit pe strada acea mai ti minte?
-Cum sa nu.
- Ei bine, ce aveai atunci? Nu te simteai bine cumva? intreba tanara sarcastica.
- Pai tocmai asta este...
-Sau vroiai sa iti bati joc de mine ca alti fraieri?
- Ce vrei sa spui prin "batut joc" ? intreba Damon mirat.
- Adica vroiai sa ma speri sau ceva de genul! Chestile de genu asta nu tin cu mine! Nimic nu ma sperie!
Auzind aceste cuvinte, vampirul nostru se apropie de fata cu vreo 3 centimetri si o intreba silentios:
- Chiar nu te sperie nimic?
-Nu! absolut nimic! raspunse aceasta increzatoare.
-Bine atunci. Daca esti atat de sigura, de ce nu vi in noaptea asta, chiar aici, la ora 22:00 ?
- Aici? La ora 22:00? De ce as face-o?
- Ca sa demonstrezi ca nu ti-e frica!
- O voi face! Ora zece noaptea, aici!
- Bine, ne vedem atunci. zise Damon si pleca.
Damon: ( Mai vedem noi cine se va speria asta seara. Imi voi face o intrare de o sa incremeneasca de spaima. Dar stai1 De ce fac una ca asta, cu ce mi-a gresit mie fata asta? Cu nimic. Totusi vreau sa vad, chiar nu ii e teama de nimic. Ea crede ca eu mint, in noaptea asta ii voi arata adevarata mea identitate. Apoi mai vedem noi. )
Nicole: ( Tipu asta e tare ciudat, nici nu stie cum ma cheama si deja imi da intalnire? Ce straniu. Dar nici eu nu stiu cum il cheama. In noaptea asta voi avea sansa sa il intreb. Da' tare se mai crede, sunt sigura ca va incerca tot felul de trucuri ca sa ma bage in sperieti, nu va reusi orice ar face! )
Caroline: ( Nu pot sa cred asa ceva! Propria mea mama, pe care o iubesc si nu as rani-o niciodata, imi impune sa ma marit fara voia mea?! Cum poate fi asa de cruda cu propria sa fica? Dar daca familia Edison au vrajit-o?! L-a asta nu m-am gandit, mai mult ca sigur au facut-o! Trebuie sa gasesc o solutie, nu pot deveni sotia unui vampir pe care nici nu il cunosc bine! Nu il plac deloc! )
- Oh, hey Caroline!
- Oh, James? o, Buna!
- De ce esti asa agitata. Unde de grabeai?
- Um, nu ma grabeam, ma plimbam.
- Te vad abatuta, s-a intamplat ceva? spuse acesta punandu-si mana pe umarul fetei.
- Nu s-a intamplat mare lucru! Doar ceva minor!
- Nu ma minti Carolnie! Deja stiu! se rasti acesta, in timp ce trasaturile de vampir isi faceau aparitia.
- Crezi ca nu am auzit conversatia dintre tine si mama ta?! Te inseli! Au ascultat cuvant cu cuvant, si acum stiu cu tu esti inpotriva deciziei parintilor mei!
- E normal sa fiu impotriva acestei decizi atata timp cat nu sunt de acord! striga Caroline nervoasa.
- Da?! Atunci am onoarea sa te anunt ca nu poti face nimic in privinta asta!
- Cum adica? spuse Caroline cu semne de intrebare.
- Pai, pentru ca am asta! zise James in timp ce scoate o caseta mare si visinie din buzunar.
-Ce e aia?
- Asta e cadoul meu de logodna pentru tine, viitoarea mea mireasa. Zice acesta deschizand cu grija cutia visinie, inauntru se afla un inel de argint, cu o piatra delicata si frmos slefuita de culoare verde pal.
-Nu-mi spune, acum vrei sa il port?
- Asa ar fi normal.
- Uite, nu stiu care-ti sunt planurile, dar intelege, nu am cum sa ma marit cu tine daca nu am avut timp sa te cunosc!
- Vei avea de acum inainte. Zise James cu un zambet pervers pe fata.
- Eti bolnav, raspunse Caroline si incerca sa fuga. In fata ei aparu din nou acea silueta intunecata, era el. Nu putea scapa de acest vampir nebun.
- Nu mai fugi, nu musc, tare! zise acesta dupa care o prinse pe tanara si incerca din greu sa ii puna inelul pe degetul aratator.
- Lasa..ma! Ce incerci sa fa..ci?! intreba Caroline, zbatandu-se in mainile sale.
-Gata! Acum ca am reusit sa iti pun inelul, vei fi legata de mine!
- Ce vrei sa spui, e doar un inel, nimic mai mult!
- Te inseli blonduto, acesta nu este doar un inel, este un inel fermecat, cu ajutorul vrajitoarelor. Un inel de logodna special pentru vampiri, dupa ce este purtat de mireasa, aceasta nu va mai putea sa se desparta de vampirul ce i-a oferit bijuteria.
- Nu cred!
- Nici macar nu vei putea sa ma opresti. Odata ce vei deveni a mea, puterea ta, va fi puterea mea!
- Nu... O sa il dau jos!
- Incearca!
Caroline prinde apuca inelul cu mana sa dreapta si incepe sa traga de el din rasputeri, chiar daca era vampir si avea o forta foarte mare, nu putea face nimic in privinta acelei bijuteri vrajite.
-Acum te-ai lamurit, Caroline?
- Nu! Nu voi lasa sa se intample una ca asta James!
- Si cum anume vei face tu asta ma rog?
- Nu..stiu, dar o voi face!
- Bine, bine, continua cu visele tale prostesti, oricum din mana mea tot nu scapi.
- Ba bine ca nu,... zise aceasta in timp ce se grabi sa fuga, dar deodata se oprise, pur si simplu nu se mai putea misca.
- Acum ai descoperit si tu puterea inelului. Nu iti permite sa fugi de mine, sau sa imi ripostezi. Pe parcurs vei intelege tu... zise acesta razand malefic.
Caroline: ( Nu se poate? Oare asta imi va fi sfarsitul? Intoarcerea familiei Edison a fost o greseala! Ii urasc! Tot ce mi-ar trebui acum este... Taylor. Ar putea sa il ucida pe psihopatul asta cu o singura muscatura... )