Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

Oh geez, in sfarsit! :))
So here's next, sweeties >:D<
sry for the wait T^T
I'm such a lazy-ass O,o
Kissez ^.^

Capitolul VIII

Facusem cativa pasi spre fereastra. Pe acolo intrase Shar, deci puteam sa vad Cuibul Cobrelor... Nu realizasem asta pana atunci, pentru ca nu ma interesase sa vad peisajul.
-Ciryl! Ciryl!
Auzisem strigand vocea lui Lerim care incepuse a-mi ciocani disperat in usa camerei, asteptand sa ii raspund, ceea ce si facusem, deschizandu-i usa de indata ce ajunsesem langa ea si permitandu-i sa intre cu pasi apasati, nervosi.
-De ce ai plecat acolo?! Ce ti-am spus?! De ce nu ma asculti?! E periculos acolo! Nu numai locul, ci si tipul ala!
-Linisteste-te... Nu mi s-a intamplat nimic rau. Am fost doar sa aflu ce facea acolo. Si am aflat. Voi toti va inselati in privinta lui. Lerim, el nu e asa...
-Ciryl, nu imi vine sa cred ca faci asta! De ce il aperi si nu vrei sa ma asculti? Eu sunt prietenul tau, pe mine ma cunosti, nu pe el!
-Ajung sa cred ca nici pe tine nu te cunosc, Lerim. De ce reactionezi asa cand iti spun ca nu s-a intamplat nimic? Nu te inteleg.
Roscatul isi acoperi chipul cu palmele, oftand puternic, parca obosit, apoi isi ridicase privirea spre tavanul incaperii, dupa care revenise la mine.
-Cum altfel sa reactionez cand ma ignori pe mine pentru a-l cunoaste pe el?!
-Dar nu te ignor, Lerim. Stii foarte bine ca sunt curios si asta ma impinge la multe...
-De ce esti ud? intreba el brusc, schimband subiectul la fel de repede precum il si initiase.
-A plouat... Inca ploua. Nu vezi? Am avut noroc ca nu a trebuit sa zbor...
-Atunci cum ai ajuns aici daca nu in zbor?
-Shar m-a adus. A fost destul de amabil sa nu ma lase acolo singur, venise raspunsul prompt, in timp ce imi feream parul ud si lung de pe frunte.
-Ama... Amabil?! Ciryl! El e un nenorocit! Se foloseste de curiozitatea si naivitatea ta! De ce nu vrei sa intelegi? Nu e amabil, ci doar are o minte ascutita la fel ca auzul lui!
-Nu are de ce sa se foloseasca. Pentru ca... eu nu sunt interesat de Shar... ci, de leopardul alb.
Desigur, nu il mintisem. Cel putin nu in totalitate. Ma interesa leopardul, intr-adevar... dar in aceeasi masura ma interesa si cel care il poseda... Shar. Am evitat totusi sa ii spun acel lucru amicului meu deoarece stiam ca avea sa reactioneze nefavorabil starii mele de spirit.
Ii cerusem imediat sa plece pe motivul ca doream sa fac dus, iar roscatul imi respectase dorinta, inainte ca eu sa trec pe langa el pentru a pasi in incaperea alba.
Scapasem de hainele mele prafuite si pe alocuri murdare, de indata ce auzisem usa camerei inchizandu-se, apoi am intrat in cabina de dus, simtind nevoia sa imi revigorez trupul.
Nu stiam cat anume dormisem acolo, cu Shar, insa aveam o vaga impresie ca nu era vorba doar de o ora sau doua, pentru ca ma simteam foarte odihnit...
Imediat ce iesisem din incaperea plina de aburii lasati in urma de apa fierbinte, oftasem inainte de a incepe sa scormonesc prin hainele inca aflate in valiza.
Prosopul ce imi fusese infasurat in jurul taliei, il lasasem sa cada la podea odata ce imi alesesem hainele pe care incepusem sa le imbrac incet, pe rand.
Cercetasem pe urma dupa un creion si un caiet, iar de indata ce pusesem stapanire pe ele, ma asezasem pe patul meu. Aveam sa pun bazele primei mele carti.
Nu stiam inca destul de multe si nu eram sigur pe anumite lucruri, insa aveam de gand sa pun pe foaie tot ceea ce aflasem pana atunci chiar daca era putin.
Cu siguranta mai aveam multe de aflat... eram perfect constient de acest lucru, iar cu toate acestea, nu voiam sa imi las balta ideea. In fond, aveam sa fac ceea ce imi placea cel mai mult: sa descopar. Chiar daca persoana in cauza stiam cu siguranta ca nu dorea sa fie descoperita...

Imi intinsesem oasele de indata ce imi asezasem caietul impreuna cu pixul in sertarul noptierei din partea dreapta a patului, apoi oftasem. Ma intrebam cum de nu s-a gandit Lerim sa imi faca o vizita... Stiam ca m-ar fi verificat din cinci in cinci minte daca era dupa gandirea lui.
Coborasem din pat, aranjandu-mi mai intai tricoul alb, pasind apoi spre iesirea din camera mea, fara a mai incuia usa in urma.
Nici macar nu stiam care anume era camera sa, asa ca hotarasem sa ma plimb cu riscul de a ma pierde, prin acel imens palat.
Fusesem totusi norocos cand in plimbare o intalnisem pe colega mea de clasa si amica lui Lerim, Seren. Parca fusese surprinsa ca ma vazuse si se panicase imediat cand intrebasem de prietenul meu cu par roscat. Ceva era ciudat...
-Ei bine, Ciryl.... Ultima data cand l-am vazut pe Lerim... era nervos din nu stiu ce motiv... dar... stiu ca il cauta pe Shar, rostise ea balbaita, parca fiindu-i frica de ceva. Dar mi-a cerut sa nu iti zic asta... totusi, sunt ingrijorata, adaugase pe urma, coborandu-si privirea in pamant.
Imi simtisem pulsul inimii accelerand. Nu stiam ce prostii gandea Lerim, dar stiam ca nu avea de gand sa ii ofere brunetului un premiu de buna purtare. Ii cerusem fetei detalii despre locurile in care s-ar fi putut duce Lerim, insa era foarte nesigura.
-Nu stiu... Shar nu petrece prea mult timp aici, in universitate. Probabil ca Lerim il cauta prin imprejurimi, iar ultimul loc ar fi chiar camera lui Shar. Imi e teama de ce s-ar putea intampla daca Lerim l-ar enerva... Nici nu stiu la ce se gandeste, spuse rozalia pe un ton ingrijorat, ducandu-si mana la piept.
Ea parea destul de speriata, poate mai mult decat eram eu si cred ca as fi putut ghici de ce, insa nu puteam sa raman pentru a-mi arata curiozitatea fata de sentimentele fetei pentru amicul meu.
-Stii cumva care e camera lui Shar? Daca zici ca ar fi ultimul loc in care Lerim va cauta, atunci va fi primul loc in care voi merge eu. Cu putin noroc am sa scap si viu daca dau de Shar inaintea lui Lerim...
Fata aproba din cap, intelegand ceea ce eu aveam de gand, apoi imi dadu indicatii si imi ceru sa am grija. Nu stiu daca trebuia sa ma ingrijorez pentru mine pe cat trebuia sa ma ingrijorez pentru roscat, avand in vedere ca el nu mai era protejat de aripi... Iar gandindu-ma la acel lucru, realizasem ca nu stiam cine fusese prima persoana din viata lui. Ce moment inoportun...
Urmasem indicatiile fetei pas cu pas, vrand sa fiu sigur ca nu aveam sa nimeresc intr-o alta incapere, iar de cum ajunsesem pe un alt coridor, care era cu un etaj mai sus fata de al meu, numarasem sapte usi pe partea dreapta a holului, apoi la a opta intrasem fara a ma obosi sa bat. Din pacate, aceea nu fusese cea mai inteligenta alegere a mea.
Facusem trei pasi in incapere cand ramasesem brusc intepenit. Fusesem suprins de imaginea dinaintea ochilor mei, care il infatisa pe brunet cu parul complet ud. Picaturi reci de apa i se scurgeau pe gat, apoi pe umerii goi, neacoperiti de vreun material textil, lansandu-i dare umede pe pieptul neted, atat de frumos conturat, precum erau restul muschilor sai fermi...
Da, chiar urmarisem picaturile acelea... probabil fara sa vreau... insa privirea imi ramasese fixata in josul abdomenului sau ce parea stralucitor din cauza rauletelor minuscule, care isi gaseau sfarsitul pe linia boxerilor sai negri, mulati pe fiecare detaliu in parte.
Abia atunci simtisem cum chipul imi ardea iar inima isi grabise ritmul, indemnandu-ma sa inghit cu greu.
Imi ridicasem privirea stanjenita spre cea aroganta si in acelasi timp curioasa a brunetului, abia despartindu-mi buzele pentru a incerca sa ii vorbesc.
-Eu... L-ai vazut pe... Lerim? intreb eu, intorcandu-mi privirea si coborand-o in pamant, undeva departe de trupul lui aproape gol.
-Vezi pe cineva cu numele asta, aici? intreba la randul lui, pe un ton ironic, indepartandu-si bratele de corp, parca incercand sa-mi arate intreaga camera in care se aflau doar doua suflete, dintre care unul eram eu. In plus, ce ar cauta garda ta de corp aici? adauga apoi ridicand nepasator din umeri, facand un pas inainte, spre mine.
-Nimic... Do-doar ca... Iarta-ma! Am sa plec acum... rostisem eu balbait, facand un pas inapoi, incercand sa ating clanta usii care considerasem ca o lasasem deschisa, insa din nou ma inselasem. Nici macar nu auzisem cand se inchisese in urma mea...
Nici nu realizazem cand el ajunsese in fata mea, aproape lipit de trupul meu. Ma dezechilibrasem, fiind luat prin surprindere de miscarea lui mult prea rapida pentru ochii mei, si ma sprijinisem cu spatele de usa inchisa.
-Pentru ce ai venit aici, de fapt? intreba el, aruncandu-mi o privire usor neincrezatoare.
Chiar cand deschisesem gura pentru a-i spune motivul, auzisem o voce foarte cunoscuta mie, ce venea de pe partea cealalta a usii, apoi inlemnisem cand ciocanitul in usa de metal se facuse auzit.
-Shar! Deschide! Trebuie sa iti vorbesc! ceru Lerim pe un ton agitat.
Brunetul isi dadu ochii peste cap apoi plescai nemultumit din gura.
-Ce rahat vrei? intreba el nepasator, parca deja plictisit. Sunt ocupat, adauga pe urma, coborandu-si privirea spre mine.
Imi simtisem trupul tremurand usor, iar gatul uscandu-mi-se, insa daca as fi spus ceva, Lerim ar fi stiut si ar fi crezut ca il mintisem. Eram, sigur ca asa avea sa se supere, iar eu nu aveam de gand sa il indepartez de mine...
Cand genunchiul brunetului ajunsese intre picioarele mele, apasandu-se pe locul sensibil, scancisem lung, involuntar, simtind cum ma cutremurasem, mult prea stanjenit de ceea ce se intampla.
Imi dusesem crispat mana la gura, privindu-l in totalitate confuz pe cel ai carui ochi imi fixasera obrajii inflacarati. Ce facea? Ce avea in gand? Ajungeam sa cred ca era atat de nebun precum spuneau si ceilalti... Nu avea pic de rusine in intreg actul sau.
Lerim vorbise abia dupa ce facuse o pauza imediat ce imi auzise scancetul. Insa din fericire, nu ma recunoscuse.
-Vreau sa te previn, Shar! Lasa-l in pace pe Ciryl, sau...
-Sau ce? il intrerupse el, privind parca prin usa, neatins insa de vorbele roscatului.
Nu puteam sa inteleg de ce, insa ma simteam din ce in ce mai mic si mai incalzit atat de aproape de Shar, parca sufocat de caldura trupului sau.
-Sau am sa il tin eu departe de tine cu orice pret! venise raspunsul prompt al amicului meu.
Atunci observasem un zambet atat de sfidator pe buzele brunetului care cu siguranta nu transmitea ceva bun...
Isi coborase din nou privirea spre mine, lasandu-si chipul sa i se aproprie foarte mult de al meu, cu ochii atenti la confuzia si agitatia pe care le exprimau ai mei. Parca sangele avea sa imi clocoteasca in vene...
Imi intorsesem capul in partea dreapta, sperand sa scap de acea senzatie... insa nu doar ochii lui ma nelinistisera, ci intreaga sa persoana... trupul lui aproape lipit de al meu.
Inspirasem brusc si am gemut scurt, fiind surprins cand buzele lui calde imi atinsera gatul, indemnandu-ma sa raman nemiscat, sa simt fiori ce-mi strabateau pielea, ajungandu-mi pana in maduva spinarii. Dar... se simtea atat de bine tot ceea ce facea, incat parca genunchii mi se lichefeau incetul cu incetul.
-Si crezi ca prietenul tau ar sta departe de mine? Intrebase vocea care imi rasuna atat de tare si de aproape in ureche, insa atat de placuta...
-Normal! Venise raspunsul hotarat al roscatului.
Auzisem cum Shar isi oprise rasul ce ameninta a se face auzit, apoi buzele sale isi gasisera din nou locul pe gatul meu, miscandu-se lent pe pielea subtire, infiorata.
Ii puteam simti parfumul ce imi invadase narile si care imi oferise cea mai placuta stare de ameteala, dar tresarisem cand imi dadusem seama ca mana dreapta i se strecurase libera pe sub tricoul meu. Era rece... atat de rece incat vocea mi se facuse auzita din nou in camera, printr-un scancet puternic si ma indemnase a-mi aseza palmele pe pieptul lui gol.
-Eu nu as fi asa sigur... mormai brunetul indeajuns de tare pentru ca Lerim sa il auda.
-Poftim? De ce nu iesi afara? Nu iti plac discutiile fata in fata? intreba roscatul, pe un ton batjocoritor, care il facuse pe Shar sa isi ridice capul, parca enervat.
Isi indreptase spatele si vru sa puna mana pe clanta cand eu scosesem un sunet ascutit din gat, prinzandu-l de brat pentru a-l impiedica sa continuie.
Imi ridicasem ochii spre el, privindu-l rugator, iar el ma fixase incruntat.
Aveam noroc ca Lerim nu ma putea recunoaste daca nu vorbeam, altfel m-as fi simtit foarte prost fata de el... era doar de partea cealalta a usii, iar eu nu faceam decat sa il ascult.
Observasem cum muschiul obrazului lui Shar zvacnise nervos, insa cu celalat brat ma prinsese de umar, indemnandu-ma sa fac un pas in lateral, unde, de acea data fusesem lipit de perete.
-Ai noroc, vierme... Ai noroc. Momentul nu imi da voie sa iti smulg penele, rosti el si mai batjocoritor, tinandu-si privirea plina de sine coborata spre chipul meu nedumerit.


edit: multumesc Fani ^^ Acum am corectat greselile in text xD