Pierdut in intuneric

[Yaoi Queen]

Capitolul IV

Vocea subtire, insa placuta a femeii dinaintea clasei, rasuna in incapere, prezentandu-ne noua, celor noi veniti, o harta a universitatii, care imi parea indeajuns de complicata.
Erau atat de multe camere rasfirate prin acea imensa cladire, incat le pierdusem numarul, insa retinusem ca aproximativ o mie, apartineau elevilor, deoarece fiecare isi avea propria incapere. Luand in vedere faptul ca foarte putini doreau a ajunge la universitatea Trilok, aceasta isi permisese luxul de a avea cate o camera pentru fiecare elev al sau in parte.
Fiind doar indrumatoarea noastra, nu si profesoara, aceasta nu facea decat sa ne explice totul despre locurile in care aveam sa ne petrecem cinci ani din viata. De asemenea interzise cu vehementa aventurarea noastra intr-o asa numita padure, "Cuibul Cobrelor", care nu era la o prea mare departare de universitate. Am observat ca ochii dansei s-au oprit atunci asupra lui Shar si se incruntase usor. Din nou devenisem curios... Ni se spusese ca acea zona trebuia evitata, deoarece, dupa cum spune denumirea ei, padurea ascundea sute de creaturi care bantuiau locul, insa fara ganduri rele, doar pentru a-si pazi puii.
Totusi ataca atunci cand vad un intrus. Ne-au fost descrise ca fiind niste serpi mari, imensi chiar, de aproximativ patru metri, care, preferau sa pastreze o anumita distanta fata de apa. Ma intrebam insa ce legatura avea Shar cu acel "Cuib al Cobrelor".
Doua ore trecusera astfel, fiindu-ne explicate diverse lucruri despre universitate si ceea ce o inconjura. Desi cei din al doilea an pareau a se fi plictisit, cei ca mine ascultasera cu atentie.
Nu trecuse mult timp dupa ce doamna plecase din incapere, ca ma ridicasem sa imi intind oasele. Privirea imi zburase spre brunetul din spate care ramasase in aceeasi pozitie, cu acelasi aer de nepasare.
Totusi, parca stia fiecare miscare pe care o faceam, deoarece, odata ce ochii mei s-au fixat pe el, acesta facuse la fel intr-o fractiune de secunda.
Brusc, insa, se ridicase in picioare, facand ca zgomotul deranjant al scaunului sa rasune in clasa. Il urmarisem varandu-si mainile in buzunare, mergand apoi agale spre iesire.
Auzisem o voce blanda, subtire, de undeva din spatele meu, salutandu-ma prietenos. Recunoscusem fata, desi nu o observasem de la inceput. Seren, demonul cu parul rozaliu si lung, care si-l prinsese intr-o coada in crestetul capului, imi zambise dulce, odata ce realizasem ca se afla in dreapta mea.
Tresarisem usor, fiind luat prin surprindere, apoi ii raspunsesem, zambindu-i la fel de sincer, desi privirea mea era indreptata spre usa, incercand sa realizez unde plecase brunetul.
-Stai linistit, nu ai sa il mai vezi decat la inceputul orelor viitoare, rostise rozalia, privind in aceeasi directie.
-Unde a plecat? intrebasem, curios din fire.
-Cuibul Cobrelor. De anul trecut face asta... Mereu merge acolo in pauze. O jumatate de ora are timp sa faca ce vrea. Nu prea are cine sa il opreasca.
-Dar ce face acolo?
-Nu stim. Presupunem ca ii place sa se lupte cu acele creaturi, sa se exteriorizeze. Este un hibrid... nu se poate controla si credem ca acolo se infatiseaza ca leopardul alb.
-Eu nu cred ca e asa crud, desi pare a fi astfel... si chiar daca l-a amenintat pe Lerim. Dar pot sa vad ca el doar nu se lasa sfidat de nimeni, sub nicio forma, spusesem eu asezandu-mi mainille in san, si sprijinindu-ma de marginea pupitrului.
-Vezi sa nu! intervenise un baiat, care privea plictisit pe geamul inalt. Era chiar colegul din spatele meu. Tipul e dus! Se imprieteneste numai cu demonii, dar nu cu toti, iar pe altii ii tine la distanta, continua apoi, stramband dezgustat din gura.
Multi il aprobasera incet, cei care erau in anul doi. Apoi un baiat nou venit, cum eram si eu, se apropiase usor de mine si Seren.
-Pe mine ma sperie, ca sa fiu sincer, marturisi el, prinzandu-se cu degetele mari de buzunarele din spate ale blugilor.
Shar devenise subiectul nostru comun? Nu cunosteam pe nimeni altcineva, insa deja puteam sa imi dau seama ca toti il plasau pe brunet in capul listei lor negre.
Se imprietenea numai cu demoni...? As fi vrut sa aflu de ce, insa cand intrebasem, cu totii ridicara din umeri, nestiutori.
Daca ar fi aflat ca vorbeam de el, iar majoritatea il desconsiderau si il vorbeau pe ascuns, probabil s-ar fi enervat mai tare decat s-a intamplat cu Lerim.
De fapt, daca as fi stat sa ma gandesc, lui nu ii pasa de ceea ce vorbeau ceilalti, atata timp cat el nu auzea, insa puteam pune ramasag ca nu ar fi stat cu mainile in san daca ar fi auzit ceva din greseala. Se putea observa cu ochiul liber cat era de orgolios si plin de el.
Stiam ca simteam o oarecare teama fata de brunet, insa curiozitatea ma domina.
-Dar arata al naibii de bine, interveni dintr-o data o fata inalta, cu parul scurt, pana la umeri, albastrui si rebel. Ea era asezata pe scaunul ei, cu piciorul drept peste cel stang si cu mainile incrucisate la piept, sub sanii mari, decoltati.
-Nu conteaza! E nebun! o contrazise baiatul care inainte isi avea ochii aruncati spre panorama de dupa geamul mare.
-Nebun sau nu... O bestie mai buna la pat nu am intalnit, replica fata care pe urma ofta si-si lasa capul pe-o parte, lasandu-si privirea sa se piarda in amintiri.
-Voi doi... formati un cuplu? intrebasem pe cea cu parul albastrui. Brunsc acel gand ma nelinistise...
Ea a ras scurt apoi se ridica in picioare, aranjandu-si bluza mulata pe trupul ei frumos dezvoltat.
-Ha! Asta a fost buna. Cine a zis trebuie sa fim un cuplu ca sa facem sex?
Nu intelesesem, dar respirasem usurat. Daca doua fiinte isi uneau trupurile printr-un act atat de intim, insemna ca legatura lor avea sa fie vesnica... sau sa fi fost eu cel care gresea?
Totusi, fata parea atat de detasata si nepasatoare fata de ceea ce se intamplase intre ea si brunet, incat transmitea din toate punctele de vedere faptul ca nu ii pasa de acel act. Ma intrebam de ce, insa brusc imi amintisem de ceea ce imi spusese Lerim. Poate ca el nu isi pierduse puritatea cu un alt inger...
Curios, o intrebasem pe colega mea cu parul albastru, carei rasa apartinea, insa nu am fost uimit sa aflu ca era demon.
Cu siguranta, conceptiile raselor asupra sexului erau diferite, iar eu nu le cunoscusem decat pe ale noastre, dar pentru ca intalnisem pe cineva pentru care acel act era aproape nesemnificativ, nu puteam sa arunc toata rasa demonilor sau a bestiilor in aceeasi oala.
Ma indreptasem lent spre usa incaperii, insa chiar cand eram aproape de ea, aceasta fusese deschisa de catre Lerim, care imediat ma observase si imi zambi.
-Lerim, vreau sa merg in asa zisul "Cuib al Cobrelor", rostisem eu, hotarat, de indata ce il vazusem.
El se incrunta socat, apoi ma trase de brat mai aproape, aplecandu-se spre urechea mea.
-Ce naiba tot spui acolo? Nu ai ce sa cauti intr-un asemenea loc! sopti el, pe un ton agitat.
-Ba da. Vreau sa vad ce face Shar acolo.
Parca se bloca. Tacuse pentru cateva secunde, apoi simtisem cum ma stransese mai tare de brat.
-Ce treaba ai cu el? Aduce numai necazuri! Ciryl, nu verau sa te vad in preajma lui, ai inteles? Iti interzic! Mai ales sa mergi intr-un loc atat de periculos doar ca sa vezi cum isi petrece el timpul distrugand acele fiinte!
-De unde stii ca le distruge? Ai vazut cu ochii tai ca sa imi poti confirma asta? Toti vorbesc, dar niciunul nu stie ce face el de fapt. Doar presupuneri.
Incaperea fusese brusc cuprinsa de o liniste de mormant. Vocea mea se parea ca ajunsese la urechile tuturor.
-Ai innebunit?! De ce te intereseaza dintr-o data un personaj ca el?! E demn de dispret!
Ii vazusem supararea roscatului, insa nu voiam sa renunt. Intr-un final, era vorba de investigatii pentru propria mea carte. Una unica, pentru ca nimeni nu mai scrisese despre hibrizi.
-Ei bine, am motivele mele...
Cuvintele mele il lasara in ceata. Mereu ii spusesem toate planurile mele, insa era ceva diferit. De acea data voiam sa se vada doar rezultatele, si speram ca acelea sa fie unele reusite.