02-04-2011, 07:33 PM
Hello hello! După o destul de lungă pauză, revin cu o nouă poezie. Am observat că cealaltă nu a fost tocmai pe placul vostru, dar sper ca aceasta să fie. So... să vedem.
Lacrimi ale norilor
Raze de soare cad fără teama
Care le închide ochii, fără să-şi dea seama,
Că inconştient curând vor pleca
Veşnica promisiune şi-o vor încălca.
Se apropie uşor, uşor fără anunţ
Vrei afară, dar îţi spui „renunÅ£â€.
De ce ai abandona atât de uşor
Când afară vezi un simplu norişor?
Dar lumina dispare fără urmă
Iar pe cer zeci de nori se adună.
Mândri, cu neruşinare lumina o ascund
Ne aruncă în această prăpastie fără fund.
Tot ce văd sunt stropi de apă
Ce pământul vor să-l crapă,
Să cădem în prăpastie inconştienţi
Ca şi cum niciodată nu am fost atenţi.
Pur şi simplu nu mai inspirăm milă
Pentru a norilor simplă şi umilă
Casă fără de secare izvor al lacrimilor
Ce cad fără de încetare din lăcaşul ochilor.
Ţin să vă anunţ de faptul că această poezie nu este corectată din punct de vedere al ritmului so... sper să nu vă supăraţi şi să-mi spune-ţi unde greşesc!
Ne vedem data viitoare...
Lacrimi ale norilor
Raze de soare cad fără teama
Care le închide ochii, fără să-şi dea seama,
Că inconştient curând vor pleca
Veşnica promisiune şi-o vor încălca.
Se apropie uşor, uşor fără anunţ
Vrei afară, dar îţi spui „renunÅ£â€.
De ce ai abandona atât de uşor
Când afară vezi un simplu norişor?
Dar lumina dispare fără urmă
Iar pe cer zeci de nori se adună.
Mândri, cu neruşinare lumina o ascund
Ne aruncă în această prăpastie fără fund.
Tot ce văd sunt stropi de apă
Ce pământul vor să-l crapă,
Să cădem în prăpastie inconştienţi
Ca şi cum niciodată nu am fost atenţi.
Pur şi simplu nu mai inspirăm milă
Pentru a norilor simplă şi umilă
Casă fără de secare izvor al lacrimilor
Ce cad fără de încetare din lăcaşul ochilor.
Ţin să vă anunţ de faptul că această poezie nu este corectată din punct de vedere al ritmului so... sper să nu vă supăraţi şi să-mi spune-ţi unde greşesc!
Ne vedem data viitoare...
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...