Sooo, sweethearts, here's next., si MirA, O.o acesta e cel mai lug comentariu al tau la ficurile mele :)) Ce face filologia din om :> Si, venind vb de Twilight... Cah! >.< Ar trebui sa fiu batuta in cap sa ma uit la asa ceva -.- (no offence pentru cei carora le place, dar eu, personal urasc tot ce tine de vampiri care sunt luati drept zane OwO --sa nu intelegeti ca nu imi plac vampirii... pentru ca ii ador! dar nu fairies for God's sake! >.<--) SI toate filmele, melodiile pe care toti le stiu si se uita ca sa fie pa trend (unii se mai uita si de placere si atunci nu am ce comenta:)) ) like: the movies Avatar, Harry Potter, etc, or singers Justin Bieber, Miley Cyrus & stuff like this >.> [brrr o.o] Never liked them, never will, ok? :] Incercati sa faceti abstractie de ele cand vine vorba de mine/ficurile mele =]]
Kissez ^.^
Ma apropiasem cu rapiditate de cei doi, prinzand de bratul puternic si de neclintit al demonului pe jumatate bestie.
-Te rog lasa-l in pace! cerusem eu, nestiind ce altceva sa fac. Niciodata nu ma aflasem intr-o astfel de situatie, pentru ca noi, ingerii suntem pasnici, niciodata violenti, insa acel moment ma daduse brusc peste cap.
Ca si cum brunetul nu ma bagase in seama, acesta schitase o expresie parca dezgustata si stranse mai tare, facandu-l pe Lerim sa scape un scancet de durere.
-Te rog...! Te rog, lasa-l!
Rugamintile nu-l sensibilizau cu nimic. Credeam ca brunetul innebunise.
Simteam cum ma durea pieptul, insa nu stiam ce ar fi trebuit sa fac.
-Iti cer scuze! Te rog iarta-l! rostisem eu pe un ton speriat, inca tinandu-ma de bratul incordat care in scurt timp se relaxase, iar privirea lui Shar se indreptase spre mine.
-Imi ceri scuze? Pentru el? intreba brunetul, parca dezgustat.
-E prietenul meu cel mai bun... as face orice...
-Voi, ingerii, sunteti patetici, spuse el, stramband din gura, apoi eliberandu-mi prietenul care inspirase aerul binevenit, dupa care tusise de cateva ori, tinandu-se de gat, stand usor aplecat inainte.
Brunetul trecuse pe langa mine cand eu imi prinsesem amicul de brat si-i mangaiasem spatele pentru a-l anunta ca eram langa el.
-Ce cautai cu el la tine in camera? intrebase roscatul dupa ce isi revenise putin si isi indreptase putin spatele.
-Nimic. A intrat fara ca eu sa stiu... Dar, Lerim, aripile tale trebuiau sa te protejeze de atacul asta... de ce nu au facut-o? intrebasem la randul meu, foarte suspicios.
Lerim insa, isi ridicase privirea spre mine, parca speriat si tacuse, nestiind ce sa imi raspunda.
Aripile noastre semnifica puritatea trupului. Ea odata pierduta, face ca aripile sa nu isi mai aibe rostul in viata ingerilor, apoi pur si simplu dispar. Lipsa lor, de obicei transmite faptul ca ingerul isi gasise locul langa cineva iubit, iar locul acela avea sa ii apartina vesnic.
-Lerim, tu... nu mai esti pur, constatasem imediat, cascand ochii socat.
-Nu. Nu mai sunt, marturisise, plecandu-si capul ca si cum ar fi fost un motiv de tristete.
-Sa fiu al naibii... de ce nu mi-ai spus pana acum? Cine e? Unde e?
Vocea mea devenise brusc fericita. Ma bucurasem pentru amicul meu, crezand ca isi gasise fiinta iubita.
El a ras scurt, apoi imi zambise trist si isi ridicase privirea spre mine.
-Ciryl... Aici nu stau lucrurile asa cum crezi tu... Nu mai suntem pe teritoriul nostru. Aici, ingerii sunt cei diferiti.
Am tacut, auzindu-i afirmatia, insa nu reusisem sa inteleg. La ce se referea? Eu intrebasem altceva, iar el nu imi raspusese.
-Lerim, esti ciudat. Intrebarea mea s-a referit la cu totul altceva...
-Nu... Tocmai pentru ca suntem aici si lucrurile nu stau asa cum stiam noi pe teritoriu ingerilor, acel cineva nu este si nu va fi niciodata langa mine. Ciryl, e complicat. Si nu te vreau in preajma animalului aluia. E violent, crud, rece si se pierde repede in furie.
Aprobasem, deoarece daca as fi spus altceva, stiam ca nu avea sa se miste de acolo decat atunci cand ma convingea.
Ii cerusem sa ma astepte pana cand aveam sa imi gasesc un caiet, si ma grabisem in incapere, deschizand unul din bagaje si scotand dintr-un buzunarel interior, un mic caiet, apoi iesisem. Am incuiat usa, pe urma asteptasem ca roscatul sa ma conduca spre clasa mea. Isi miscase capul intr-o parte si-n alta, pana cand oasele gatului ii trosnira, apoi ma prinsese de mana, luand-o inaintea mea, practic, tragandu-ma dupa el.
Parea nervos, insa aveam o vaga impresie ca nu era din cauza violentei la care fusese supus...
-Stai putin, Lerim! Mai incet! cerusem de indata ce simtisem ca eram pe cale de a-mi pierde echilibrul. De ce te porti asa? intrebasem pe urma, calm, tragandu-l de mana pentru a incetini.
Se oprise brusc si intoarse chipul spre mine. Pentru un moment, ramasesem nemiscat, insa apoi clipisem des cand expresia i se schimbase in una calma. Imi zambise, apoi ma asigurase ca nu era absolut nimic in neregula cu el. Ca fusese putin agitat.
Chiar si asa, aceea a fost prima data in care m-a prins de mana... si atat de strans...
Oftasem, apoi el continuase sa mearga, indemnandu-ma sa il urmez, de acea data, mai lent.
Imediat dupa ce coborasem scarile, am parcurs jumatate din holul imens, apoi, mergand in partea stanga, intraseram pe o usa dubla de lem. Inaintea ochilor mi se afisase un culoar, nu foarte lung, doar cu trei usi, iar in capatul luminat de candelabrul din mijlocul tavanului, se puteau observa scarile ce duceau spre un alt etaj.
Am inaintat pana la prima usa, iar Lerim ciocanise, apoi intrase, zambind larg, salutand mai intai profesoara din fata clasei. Parca erau vechi prieteni... desi salutul a fost unul respectos, acea doamna cu parul auriu si lung pana la talie, il pofti inauntru, fericita de prezenta lui, iar restul conversatiei fusese amicala.
In timp ce ei discutau, privirea mea se arunca asupra colegilor, iar singurul pe care il cunoscusem era Shar. El privea plictisit inspre mine, stand cu spatele lipit de spatarul scaunului are era sprijinit doar pe doua piciore: cele din spate, deoarece talpa brunetului se impingea in muchia mesei ce era la o distanta destul de mare fata de el. Isi tinea bratele inrucisate iar capul usor lasat pe-o parte. Aura lui de fiinta insolenta ma indigna intr-un fel sau altul... dar totodata, voiam sa aflu mai multe.
Brusc, atentia mea se indreptase spre mana care o stransese usor pe a mea , apoi spre ochii argintii ai roscatului.
-Asta va fi clasa ta, iar doamna aceasta este indrumatoarea voastra, rostise el, dupa care se dadu la o parte, eliberandu-mi mana.
-Imi pare bine de cunostinta, Ciryl, spuse femeia, asezandu-si palma pe umarul meu, zambindu-mi larg si calduros.
Afisasem si eu un zambet discret, insa nu facusem nicio miscare in plus, decat atunci cand ea imi facuse un semn si spusese ca banca mea era prima, din dreapta, langa geamul inalt al incaperii.
Vazusem un oarecare semn de usurare in expresia si vocea lui Lerim, iar asta probabil pentru ca eram exact in partea opusa a brunetului, care statea in stanga, langa perete, in ultima banca.
Dar eu uitasem ceva cand imi luasem caietul. Nu aveam cu ce scrie.
Chiar cand ajunsesem inaintea bancii mele, pasii mei s-au intors spre Lerim, si l-am tras de cateva ori de maneca, pana cand isi aruncase atentia asupra mea. Ma simteam prost ca uitasem ceva inca de la prima ora si imi simtisem obrajii usor calzi cand il intrebasem, cu privirea lasata in pamant daca avea un creion la el sau un pix.
El mi-a zambit scurt, insa doamna aceea cu parul auriu se oferise a-mi imprumuta ceea ce cerusem de la amicul meu.
Ii multumisem, apoi ma intorsesem spre banca mea.
Neintentionat, imi indreptasem privirea pentru cateva secunde la Shar care parea ca imi observa reactiile. Cred ca ma inrosisem putin mai tare...
Desi atitudinea brunetului parea atat de pasiva, de rece si distanta, ochii sai ma cercetau indeaproape. Aproape ca ii simteam controlandu-mi pielea care fusese brusc parcursa de un fior.
Ma asezasem la locul care mi-a fost dat, apoi imi intorsesem capul spre geamul imens care imi infatisa drumul pe care il parcursesem pe jos pana cand reusisem sa ajung la universitate. Am oftat, incercand sa fac abstractie de vocile celorlalti, insa parea un lucru imposibil de dus la bun sfarsit. Lerim continua sa vorbeasca cu indrumatoarea noastra, iar eu incepeam sa ma plictisesc deja. Trecusera mai mult de doua minute?
Cand in sfarsit acestia isi incheiasera discutia de la vechi elev la fosta indrumatoare, am oftat, mai mult fericit. Uitasem cum era Lerim. Mereu in prajma mea, mereu cu ochii pe mine si mereu dornic sa ma stie in siguranta. Cateodata putea fi chiar stresant, insa era prietenul meu, si apreciam faptul ca imi purta de grija de fiecare data.
Ma salutase printr-un semn cu mana, apoi iesise din incapere, luandu-si la revedere de la femeia care fusese mai mult decat incantata sa il vada.
Se parea totusi, ca ea era singura incantata de prezenta roscatului in incapere. Imi intorsesem din nou privirea spre Shar chiar cand amicul meu era pe cale de a inchide usa in urma sa, iar ochii de felina erau atintiti sfidatori spre acea zona. Imediat insa, revenise atat de brusc asupra mea incat ma speriasem din nou, si instinctiv, imi intorsesem capul spre cea care se imi era indrumatoare.
Aceasta se prezentase sub numele se Seleyn, iar pe urma citise dintr-o agenda lista cu numele celorlalti colegi ai mei. Unii din primul an, altii din al doilea, insa pe masura ce ne prezenta, mentiona rasa din care provenea fiecare, apoi anul in care eram.
Eram curios sa ii aflu varsta brunetului, desi parea a avea acelasi numar de ani precum Lerim... De fapt eu eram curios in tot ceea ce il privea. Nu stiam nimic inafara de numele sau, rasa, si puterile sale... Practic, acele lucruri devenind total nesemnificative, avand in vedere ca era un hibrid, iar ei ascundeau multe in spatele lor.
Kissez ^.^
Capitolul III
Ma apropiasem cu rapiditate de cei doi, prinzand de bratul puternic si de neclintit al demonului pe jumatate bestie.
-Te rog lasa-l in pace! cerusem eu, nestiind ce altceva sa fac. Niciodata nu ma aflasem intr-o astfel de situatie, pentru ca noi, ingerii suntem pasnici, niciodata violenti, insa acel moment ma daduse brusc peste cap.
Ca si cum brunetul nu ma bagase in seama, acesta schitase o expresie parca dezgustata si stranse mai tare, facandu-l pe Lerim sa scape un scancet de durere.
-Te rog...! Te rog, lasa-l!
Rugamintile nu-l sensibilizau cu nimic. Credeam ca brunetul innebunise.
Simteam cum ma durea pieptul, insa nu stiam ce ar fi trebuit sa fac.
-Iti cer scuze! Te rog iarta-l! rostisem eu pe un ton speriat, inca tinandu-ma de bratul incordat care in scurt timp se relaxase, iar privirea lui Shar se indreptase spre mine.
-Imi ceri scuze? Pentru el? intreba brunetul, parca dezgustat.
-E prietenul meu cel mai bun... as face orice...
-Voi, ingerii, sunteti patetici, spuse el, stramband din gura, apoi eliberandu-mi prietenul care inspirase aerul binevenit, dupa care tusise de cateva ori, tinandu-se de gat, stand usor aplecat inainte.
Brunetul trecuse pe langa mine cand eu imi prinsesem amicul de brat si-i mangaiasem spatele pentru a-l anunta ca eram langa el.
-Ce cautai cu el la tine in camera? intrebase roscatul dupa ce isi revenise putin si isi indreptase putin spatele.
-Nimic. A intrat fara ca eu sa stiu... Dar, Lerim, aripile tale trebuiau sa te protejeze de atacul asta... de ce nu au facut-o? intrebasem la randul meu, foarte suspicios.
Lerim insa, isi ridicase privirea spre mine, parca speriat si tacuse, nestiind ce sa imi raspunda.
Aripile noastre semnifica puritatea trupului. Ea odata pierduta, face ca aripile sa nu isi mai aibe rostul in viata ingerilor, apoi pur si simplu dispar. Lipsa lor, de obicei transmite faptul ca ingerul isi gasise locul langa cineva iubit, iar locul acela avea sa ii apartina vesnic.
-Lerim, tu... nu mai esti pur, constatasem imediat, cascand ochii socat.
-Nu. Nu mai sunt, marturisise, plecandu-si capul ca si cum ar fi fost un motiv de tristete.
-Sa fiu al naibii... de ce nu mi-ai spus pana acum? Cine e? Unde e?
Vocea mea devenise brusc fericita. Ma bucurasem pentru amicul meu, crezand ca isi gasise fiinta iubita.
El a ras scurt, apoi imi zambise trist si isi ridicase privirea spre mine.
-Ciryl... Aici nu stau lucrurile asa cum crezi tu... Nu mai suntem pe teritoriul nostru. Aici, ingerii sunt cei diferiti.
Am tacut, auzindu-i afirmatia, insa nu reusisem sa inteleg. La ce se referea? Eu intrebasem altceva, iar el nu imi raspusese.
-Lerim, esti ciudat. Intrebarea mea s-a referit la cu totul altceva...
-Nu... Tocmai pentru ca suntem aici si lucrurile nu stau asa cum stiam noi pe teritoriu ingerilor, acel cineva nu este si nu va fi niciodata langa mine. Ciryl, e complicat. Si nu te vreau in preajma animalului aluia. E violent, crud, rece si se pierde repede in furie.
Aprobasem, deoarece daca as fi spus altceva, stiam ca nu avea sa se miste de acolo decat atunci cand ma convingea.
Ii cerusem sa ma astepte pana cand aveam sa imi gasesc un caiet, si ma grabisem in incapere, deschizand unul din bagaje si scotand dintr-un buzunarel interior, un mic caiet, apoi iesisem. Am incuiat usa, pe urma asteptasem ca roscatul sa ma conduca spre clasa mea. Isi miscase capul intr-o parte si-n alta, pana cand oasele gatului ii trosnira, apoi ma prinsese de mana, luand-o inaintea mea, practic, tragandu-ma dupa el.
Parea nervos, insa aveam o vaga impresie ca nu era din cauza violentei la care fusese supus...
-Stai putin, Lerim! Mai incet! cerusem de indata ce simtisem ca eram pe cale de a-mi pierde echilibrul. De ce te porti asa? intrebasem pe urma, calm, tragandu-l de mana pentru a incetini.
Se oprise brusc si intoarse chipul spre mine. Pentru un moment, ramasesem nemiscat, insa apoi clipisem des cand expresia i se schimbase in una calma. Imi zambise, apoi ma asigurase ca nu era absolut nimic in neregula cu el. Ca fusese putin agitat.
Chiar si asa, aceea a fost prima data in care m-a prins de mana... si atat de strans...
Oftasem, apoi el continuase sa mearga, indemnandu-ma sa il urmez, de acea data, mai lent.
Imediat dupa ce coborasem scarile, am parcurs jumatate din holul imens, apoi, mergand in partea stanga, intraseram pe o usa dubla de lem. Inaintea ochilor mi se afisase un culoar, nu foarte lung, doar cu trei usi, iar in capatul luminat de candelabrul din mijlocul tavanului, se puteau observa scarile ce duceau spre un alt etaj.
Am inaintat pana la prima usa, iar Lerim ciocanise, apoi intrase, zambind larg, salutand mai intai profesoara din fata clasei. Parca erau vechi prieteni... desi salutul a fost unul respectos, acea doamna cu parul auriu si lung pana la talie, il pofti inauntru, fericita de prezenta lui, iar restul conversatiei fusese amicala.
In timp ce ei discutau, privirea mea se arunca asupra colegilor, iar singurul pe care il cunoscusem era Shar. El privea plictisit inspre mine, stand cu spatele lipit de spatarul scaunului are era sprijinit doar pe doua piciore: cele din spate, deoarece talpa brunetului se impingea in muchia mesei ce era la o distanta destul de mare fata de el. Isi tinea bratele inrucisate iar capul usor lasat pe-o parte. Aura lui de fiinta insolenta ma indigna intr-un fel sau altul... dar totodata, voiam sa aflu mai multe.
Brusc, atentia mea se indreptase spre mana care o stransese usor pe a mea , apoi spre ochii argintii ai roscatului.
-Asta va fi clasa ta, iar doamna aceasta este indrumatoarea voastra, rostise el, dupa care se dadu la o parte, eliberandu-mi mana.
-Imi pare bine de cunostinta, Ciryl, spuse femeia, asezandu-si palma pe umarul meu, zambindu-mi larg si calduros.
Afisasem si eu un zambet discret, insa nu facusem nicio miscare in plus, decat atunci cand ea imi facuse un semn si spusese ca banca mea era prima, din dreapta, langa geamul inalt al incaperii.
Vazusem un oarecare semn de usurare in expresia si vocea lui Lerim, iar asta probabil pentru ca eram exact in partea opusa a brunetului, care statea in stanga, langa perete, in ultima banca.
Dar eu uitasem ceva cand imi luasem caietul. Nu aveam cu ce scrie.
Chiar cand ajunsesem inaintea bancii mele, pasii mei s-au intors spre Lerim, si l-am tras de cateva ori de maneca, pana cand isi aruncase atentia asupra mea. Ma simteam prost ca uitasem ceva inca de la prima ora si imi simtisem obrajii usor calzi cand il intrebasem, cu privirea lasata in pamant daca avea un creion la el sau un pix.
El mi-a zambit scurt, insa doamna aceea cu parul auriu se oferise a-mi imprumuta ceea ce cerusem de la amicul meu.
Ii multumisem, apoi ma intorsesem spre banca mea.
Neintentionat, imi indreptasem privirea pentru cateva secunde la Shar care parea ca imi observa reactiile. Cred ca ma inrosisem putin mai tare...
Desi atitudinea brunetului parea atat de pasiva, de rece si distanta, ochii sai ma cercetau indeaproape. Aproape ca ii simteam controlandu-mi pielea care fusese brusc parcursa de un fior.
Ma asezasem la locul care mi-a fost dat, apoi imi intorsesem capul spre geamul imens care imi infatisa drumul pe care il parcursesem pe jos pana cand reusisem sa ajung la universitate. Am oftat, incercand sa fac abstractie de vocile celorlalti, insa parea un lucru imposibil de dus la bun sfarsit. Lerim continua sa vorbeasca cu indrumatoarea noastra, iar eu incepeam sa ma plictisesc deja. Trecusera mai mult de doua minute?
Cand in sfarsit acestia isi incheiasera discutia de la vechi elev la fosta indrumatoare, am oftat, mai mult fericit. Uitasem cum era Lerim. Mereu in prajma mea, mereu cu ochii pe mine si mereu dornic sa ma stie in siguranta. Cateodata putea fi chiar stresant, insa era prietenul meu, si apreciam faptul ca imi purta de grija de fiecare data.
Ma salutase printr-un semn cu mana, apoi iesise din incapere, luandu-si la revedere de la femeia care fusese mai mult decat incantata sa il vada.
Se parea totusi, ca ea era singura incantata de prezenta roscatului in incapere. Imi intorsesem din nou privirea spre Shar chiar cand amicul meu era pe cale de a inchide usa in urma sa, iar ochii de felina erau atintiti sfidatori spre acea zona. Imediat insa, revenise atat de brusc asupra mea incat ma speriasem din nou, si instinctiv, imi intorsesem capul spre cea care se imi era indrumatoare.
Aceasta se prezentase sub numele se Seleyn, iar pe urma citise dintr-o agenda lista cu numele celorlalti colegi ai mei. Unii din primul an, altii din al doilea, insa pe masura ce ne prezenta, mentiona rasa din care provenea fiecare, apoi anul in care eram.
Eram curios sa ii aflu varsta brunetului, desi parea a avea acelasi numar de ani precum Lerim... De fapt eu eram curios in tot ceea ce il privea. Nu stiam nimic inafara de numele sau, rasa, si puterile sale... Practic, acele lucruri devenind total nesemnificative, avand in vedere ca era un hibrid, iar ei ascundeau multe in spatele lor.
---MY YAOI BLOG-- *click*
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]