01-04-2011, 06:01 PM
sorry sorry pentru aceasta pauza atat de lunga...doar ca nu prea stiu cum sa continui povestea si am probleme cu scrierea capitolelor noi.:) gomen. dar uita-ti urmatorul capitol.
Capitolul noua
Razele soarelui de vara m-au trezit a doua zi. Si uite asa, prin ceata somnlui simt mainile cuiva incolacite in jurul meu, dar nu ma sperii deoarece stiam mult prea bine cine era. Era atat de bine sa ii simt bratele in jurul meu protectandu-ma. Imi dadea astfel de inteles ca nu era speriat de ceea ce am facut ieri, ca inca ma iubea ceea ce ma bucura nespus de mult. Nu era vorba ca nu aveam incredere in el sau in dragostea ce imi purta dar nu l-as fi invinuit daca nu ar mai fi vrut sa fuga cu mine. Cine ar fi vrut sa stea cu o ucigasa? In lumea noastra nu exista razboi sau cearta, nu existau crime si nici omucideri si sa vezi asa ceva infaptuindu-se direct in fata ta era groaznic. Iti zguduia credinta si oricine altcineva m-ar fi parasit fara sa se mai gandeasca o singura clipa la mine, dar nu el. El ma iubea si m-ar proteja cu viata lui. Ma intorc cu grija cu fata spre acesta si imi ingrop chipul in pieptul sau, incercand sa ma culc la loc.
Dupa vreo zece minute de incercari inutile, ma strecor cu grija din imbratisarea sa si ma duc jos sa pregatesc micul dejun, insa atunci cand ajung jos observ micile rucsacuri care stateau langa usa. Daca ar fi fost altfel situatia nu m-as fi gandit nici macar o secunda la ceea ce insemnau acele doua lucruri, dar nu era asa ca ma asez pe ultima treapta a scarii uitandu-ma la cele doua fara sa le vad.
Stiam ca trebuie sa plecam din acest loc atat de linistit si pasnic, aproape paradisiatic. Stiam asta. O sa trimita mai devreme sau mai tarziu alti oameni dupa cei pe care i-am omorit ieri si daca ramanem aici riscam sa fiu la un moment dat prinsi si despartiti. Dar unde vroia Amadeus sa merge, nu stiam. Nu aveam unde sa ne ascundem, nu aveam la cine sa apelam mai ales ca acum eram nimic mai mult decat niste fugari. Prietenii aveau sa ne uite daca nu ne-au uitat deja iar restul persoanelor care ne cunosteau nu aveau de ce sa ne ajute. Bani nu aveam prea multi deoarece nu ne-am gandit nici unul dintre noi in ziua in care s-a intamplat asta ca aveam sa fugim impreuna. Unde aveam sa mergem? Cine avea sa ne ajute pana cand eu si el aveam sa ne gasim ceva de munca pentru a supravietui?
Nu stiam raspunsul la toate aceste intrebari si oricat m-as fi chinuit sa gasesc o modalitate de a ne descurca nu gaseam nimic. Eram intr-o situatie teribila si ma ingrozea acest lucru.
Eram prea adancita in gandurile mele pentru a-l auzi pe Amadeus cum coboara treptele si se aseaza langa mine luandu-ma in brate. De abia atunci cand il simt imbratisandu-ma ii constientizez prezenta si ma afund si mai mult in imbratisarea sa.
-Ce o sa ne facem? Cum o sa ne descurcam? Soptesc eu nedorind un raspuns de la el sau o incurajare.
Nu vroiam sa il aud cum imi spune ca totul va fi bine mai ales ca stiam amandoi adevarul. Totul nu avea sa fie bine, totul avea sa fie nespus de greu dar macar ne iubeam, macar aveam sa trecem prin asta amandoi.
-O sa gasim o modalitate de a supravietui, de a trai fericiti impreuna, imi zise el pupandu-ma pe frunte. Hai sa mancam si sa nu ne mai gandim la asta, trebuie sa plecam cat mai repede de aici. Nu vreau sa ne intalnim din nou cu alte garzi, spuse ridicandu-se si luandu-ma de mana pentru a ma conduce in bucatarie.
Am mancat amandoi in liniste ceea ce el a facut in cateva minute. Nici nu imi amintesc ce a facut, dar nu era atat de important. Dupa ce am terminat ne-am luat fiecare rucsacul in spate si am parasit acea casa in care ne ascunsesem pentru atat de putin timp.
Am lasat in urma in acest fel tot ce consteam. Urma sa incepem o noua viata in care ne formam singuri calea pe care vroiam sa mergem si asta era singurul lucru care conta pentru amandoi. Asta si faptul ca ne iubeam. Inainte sa ies din acea casa mi-am promis ca voi face tot posibilul pentru a fi fericiti, nu conta daca aveam sau nu un acoperis deasupra capului sau daca aveam ce sa mancam. Puteam sa trecem peste toate atata timp cat eram impreuna, eram sigura de asta.
Nu stiam atunci ca aveam sa regret aceasta promisiune, ca aveam sa imi blestem zilele pentru alegerea facuta in acea zi.
Capitolul noua
Razele soarelui de vara m-au trezit a doua zi. Si uite asa, prin ceata somnlui simt mainile cuiva incolacite in jurul meu, dar nu ma sperii deoarece stiam mult prea bine cine era. Era atat de bine sa ii simt bratele in jurul meu protectandu-ma. Imi dadea astfel de inteles ca nu era speriat de ceea ce am facut ieri, ca inca ma iubea ceea ce ma bucura nespus de mult. Nu era vorba ca nu aveam incredere in el sau in dragostea ce imi purta dar nu l-as fi invinuit daca nu ar mai fi vrut sa fuga cu mine. Cine ar fi vrut sa stea cu o ucigasa? In lumea noastra nu exista razboi sau cearta, nu existau crime si nici omucideri si sa vezi asa ceva infaptuindu-se direct in fata ta era groaznic. Iti zguduia credinta si oricine altcineva m-ar fi parasit fara sa se mai gandeasca o singura clipa la mine, dar nu el. El ma iubea si m-ar proteja cu viata lui. Ma intorc cu grija cu fata spre acesta si imi ingrop chipul in pieptul sau, incercand sa ma culc la loc.
Dupa vreo zece minute de incercari inutile, ma strecor cu grija din imbratisarea sa si ma duc jos sa pregatesc micul dejun, insa atunci cand ajung jos observ micile rucsacuri care stateau langa usa. Daca ar fi fost altfel situatia nu m-as fi gandit nici macar o secunda la ceea ce insemnau acele doua lucruri, dar nu era asa ca ma asez pe ultima treapta a scarii uitandu-ma la cele doua fara sa le vad.
Stiam ca trebuie sa plecam din acest loc atat de linistit si pasnic, aproape paradisiatic. Stiam asta. O sa trimita mai devreme sau mai tarziu alti oameni dupa cei pe care i-am omorit ieri si daca ramanem aici riscam sa fiu la un moment dat prinsi si despartiti. Dar unde vroia Amadeus sa merge, nu stiam. Nu aveam unde sa ne ascundem, nu aveam la cine sa apelam mai ales ca acum eram nimic mai mult decat niste fugari. Prietenii aveau sa ne uite daca nu ne-au uitat deja iar restul persoanelor care ne cunosteau nu aveau de ce sa ne ajute. Bani nu aveam prea multi deoarece nu ne-am gandit nici unul dintre noi in ziua in care s-a intamplat asta ca aveam sa fugim impreuna. Unde aveam sa mergem? Cine avea sa ne ajute pana cand eu si el aveam sa ne gasim ceva de munca pentru a supravietui?
Nu stiam raspunsul la toate aceste intrebari si oricat m-as fi chinuit sa gasesc o modalitate de a ne descurca nu gaseam nimic. Eram intr-o situatie teribila si ma ingrozea acest lucru.
Eram prea adancita in gandurile mele pentru a-l auzi pe Amadeus cum coboara treptele si se aseaza langa mine luandu-ma in brate. De abia atunci cand il simt imbratisandu-ma ii constientizez prezenta si ma afund si mai mult in imbratisarea sa.
-Ce o sa ne facem? Cum o sa ne descurcam? Soptesc eu nedorind un raspuns de la el sau o incurajare.
Nu vroiam sa il aud cum imi spune ca totul va fi bine mai ales ca stiam amandoi adevarul. Totul nu avea sa fie bine, totul avea sa fie nespus de greu dar macar ne iubeam, macar aveam sa trecem prin asta amandoi.
-O sa gasim o modalitate de a supravietui, de a trai fericiti impreuna, imi zise el pupandu-ma pe frunte. Hai sa mancam si sa nu ne mai gandim la asta, trebuie sa plecam cat mai repede de aici. Nu vreau sa ne intalnim din nou cu alte garzi, spuse ridicandu-se si luandu-ma de mana pentru a ma conduce in bucatarie.
Am mancat amandoi in liniste ceea ce el a facut in cateva minute. Nici nu imi amintesc ce a facut, dar nu era atat de important. Dupa ce am terminat ne-am luat fiecare rucsacul in spate si am parasit acea casa in care ne ascunsesem pentru atat de putin timp.
Am lasat in urma in acest fel tot ce consteam. Urma sa incepem o noua viata in care ne formam singuri calea pe care vroiam sa mergem si asta era singurul lucru care conta pentru amandoi. Asta si faptul ca ne iubeam. Inainte sa ies din acea casa mi-am promis ca voi face tot posibilul pentru a fi fericiti, nu conta daca aveam sau nu un acoperis deasupra capului sau daca aveam ce sa mancam. Puteam sa trecem peste toate atata timp cat eram impreuna, eram sigura de asta.
Nu stiam atunci ca aveam sa regret aceasta promisiune, ca aveam sa imi blestem zilele pentru alegerea facuta in acea zi.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)