27-03-2011, 12:00 AM
Probabil că nu aveai niciun chef de mine. :)))
TotuÅŸi (sau poate tocmai din acest motiv) sunt aici!:zuppy08:
Acum, luând-o pe text descoperim mai multe lipsuri. :-?
Stralucesti mereu pe cer
Sau stralucesti cand vreau eu.
Stralucesti cand ma simt bine,
Cand te simt aproape de mine.
Partea asta pare de umplutură şi nu e normal pentru că e începutul. În primele două versuri e o contradicţie: spui că străluceşte mereu, dar asta implică şi momentele în care vrei tu aşa că al doilea vers nu-şi are sensul.
In caz ca nu ati inteles, nu da explicaţii suplimentare. Într-o poezie, posibilitatea de a interpreta e crucială. Cu cât se nasc mai multe interpretări ale mesajelor transmise, cu atât poezia e mai bună, accentuând mai multe idei.
Luna stralucea, - virgulă înainte de "dar" întotdeauna! Bonus: nu începe un enunţ cu "dar"! Această conjuncţie are rol de relaţie în frază.
Dar eu vedeam dincolo de ea,
Il vedeam pe el in inima mea,
Nu ignora semnele de punctuaţie. Sunt necesare.
Dar o pata s-a lasat
Peste chipul acelui baiat.
Atunci luna a apus, - de asemenea, virgula e obligatorie înaintea lui "iar" când nu este folosit cu sensul "din nou".
Iar el a spus:
"Ma intorc...",
Dar n-a facut-o ;
"Te iubesc!",
Dar n-am crezut-o.
ÃŽmi place strofa asta. :x
Mult timp el m-a mintit,
Mult timp eu m-am pacalit...... Chiar nu era nevoie de atâtea puncte de suspensie. Ne dăm seama. Trei erau suficiente.
Asocierea lunii cu dragostea nu e originală, asta e clar. Nici nu ştiu ce îmi place, de fapt, la poezia asta. (Pentru acest lucru te felicit.)
Titlul e de efect. Îmi place foarte mult. Probabil e unul din elementele care crează iluzia unei poezii foarte bune.
Te concentrezi prea mult pe rimă, ignorând alte lucruri (de exemplu, măsura). Nu aş avea nimic împotrivă dacă rimele nu ar fi atât de simple. Sună forţat.
Nu prea ai nici figuri de stil. Îţi spun din proprie experienţă că ele contează cel mai mult. Au un efect stilistic remarcabil.
Nu mai ştiu ce să spun. Deocamdată atât. Aştept ceva mai bun pentru că ai potenţial.
TotuÅŸi (sau poate tocmai din acest motiv) sunt aici!:zuppy08:
Acum, luând-o pe text descoperim mai multe lipsuri. :-?
Stralucesti mereu pe cer
Sau stralucesti cand vreau eu.
Stralucesti cand ma simt bine,
Cand te simt aproape de mine.
Partea asta pare de umplutură şi nu e normal pentru că e începutul. În primele două versuri e o contradicţie: spui că străluceşte mereu, dar asta implică şi momentele în care vrei tu aşa că al doilea vers nu-şi are sensul.
In caz ca nu ati inteles, nu da explicaţii suplimentare. Într-o poezie, posibilitatea de a interpreta e crucială. Cu cât se nasc mai multe interpretări ale mesajelor transmise, cu atât poezia e mai bună, accentuând mai multe idei.
Luna stralucea, - virgulă înainte de "dar" întotdeauna! Bonus: nu începe un enunţ cu "dar"! Această conjuncţie are rol de relaţie în frază.
Dar eu vedeam dincolo de ea,
Il vedeam pe el in inima mea,
Nu ignora semnele de punctuaţie. Sunt necesare.
Dar o pata s-a lasat
Peste chipul acelui baiat.
Atunci luna a apus, - de asemenea, virgula e obligatorie înaintea lui "iar" când nu este folosit cu sensul "din nou".
Iar el a spus:
"Ma intorc...",
Dar n-a facut-o ;
"Te iubesc!",
Dar n-am crezut-o.
ÃŽmi place strofa asta. :x
Mult timp el m-a mintit,
Mult timp eu m-am pacalit...... Chiar nu era nevoie de atâtea puncte de suspensie. Ne dăm seama. Trei erau suficiente.
Asocierea lunii cu dragostea nu e originală, asta e clar. Nici nu ştiu ce îmi place, de fapt, la poezia asta. (Pentru acest lucru te felicit.)
Titlul e de efect. Îmi place foarte mult. Probabil e unul din elementele care crează iluzia unei poezii foarte bune.
Te concentrezi prea mult pe rimă, ignorând alte lucruri (de exemplu, măsura). Nu aş avea nimic împotrivă dacă rimele nu ar fi atât de simple. Sună forţat.
Nu prea ai nici figuri de stil. Îţi spun din proprie experienţă că ele contează cel mai mult. Au un efect stilistic remarcabil.
Nu mai ştiu ce să spun. Deocamdată atât. Aştept ceva mai bun pentru că ai potenţial.