22-03-2011, 10:14 PM
Hello hello. Am mai venit cu o poezie, de data aceasta nu este de dragostea, ci exprima sentimentul pe care presupun ca il avem atunci cand ploua si am vrea sa iesim afara. Mda... mie mi se pare ok si am incercat sa tin cont de sfaturile voastra mai ales partea cu masura.
@L'pti.chat de data asta chiar am numarat silaba cu silaba si oarecum mi-au iesit mai apropiate so...
Sper sa va placa!
Fără soare
Picături de apă se scurg pe pervaz
Te-n vârţi din dreapta-n stânga şi faci atâta caz
De ce nu mai este cald?
Te uiţi pe geam şi vezi natura prin ochi de smarald.
Cum petalele sunt brăzdate de lacrimi reci
Te enervezi şi parcă de calm încet seci,
Ai vrea să iasă măreţul soare
Stai în casă precum în închisoare.
Aştepţi nerăbdător un semn de vreme bună
Nu mai ai răbdare, te crezi prea nebună
După vremea caldă de demult
Şi credeai că eşit matur, un adult.
Dar speranţa cu uşurinţă nu ţi-o pierzi
Vezi lumea prin alţi ochi, prin ochi verzi
Dar vremea nu mai e de partea ta
Te rogi ÅŸi tot face exact aÅŸa cum vrea ea.
@L'pti.chat de data asta chiar am numarat silaba cu silaba si oarecum mi-au iesit mai apropiate so...
Sper sa va placa!
Fără soare
Picături de apă se scurg pe pervaz
Te-n vârţi din dreapta-n stânga şi faci atâta caz
De ce nu mai este cald?
Te uiţi pe geam şi vezi natura prin ochi de smarald.
Cum petalele sunt brăzdate de lacrimi reci
Te enervezi şi parcă de calm încet seci,
Ai vrea să iasă măreţul soare
Stai în casă precum în închisoare.
Aştepţi nerăbdător un semn de vreme bună
Nu mai ai răbdare, te crezi prea nebună
După vremea caldă de demult
Şi credeai că eşit matur, un adult.
Dar speranţa cu uşurinţă nu ţi-o pierzi
Vezi lumea prin alţi ochi, prin ochi verzi
Dar vremea nu mai e de partea ta
Te rogi ÅŸi tot face exact aÅŸa cum vrea ea.
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...