Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

[DeDal N.]

OK deci aici e next-ul dar bagati de seama, e scris de Snow' nu de mine repet de Snow'. :))

Capitolul zece - Şi în sfârşit au apărut remuşcările

Imediat după ce am terminat, ştiţi voi ce, am adormit amândoi ca nişte îngeraşi, sau cel puţin asta cred. Eu însă, acum, stau şi mă uit pe pereţi. Capul mă doare, dar sunt conştient de ce am făcut în urmă cu câteva ore sau poate doar minute. Visul acela m-a tulburat total, iar acum sunt plin de transpiraţie. M-a chinuit cu alte cuvinte, aducându-mi aminte de cum am omorât-o pe Saphira.

Încă nu pot să cred că am făcut asta. Nu pot să cred că am fost în stare să-i fac ei aşa ceva! Femeii pe care o iubesc şi trebuie să recunosc sentimentele sunt încă foarte puternice. Când Ai se uita la ea plin de dispreţ, de parcă ar fi vrut să o omor mai repede, îmi venea să-i dau un pumn, dar aş fi stricat totul.
Am simţit o gelozie nebună când l-am văzut pe Ai aşa de afectat, încât l-am făcut să-i fie scârbă de Saphira, dar nu trebuia să o privească aşa!
Îmi amintesc clipele petrecute cu ea de parcă ar fi fost ieri.

~ Flashback ~

Stăteam în pat ca în fiecare după-amiază, dar nu ştiu de ce mă plictiseam îngrozitor şi nici nu puteam dormi. Aveam o stare de moleşeală totală şi nu-mi plăcea deloc. Ba chiar detestam acest lucru. La televizor nu era nimic interesant şi mă enerva, până când am văzut-o pe ea. Pe Saphira mai exact. Era îmbrăcată foarte provocator şi îmi zâmbea cu gura până la urechi. Era aşa de frumoasă şi era doar a mea. S-a apropiat încet de mine, punându-şi buzele peste ale mele şi sărutându-le posesiv. Nu vroiam sa o las niciodată să conducă într-o partidă, dar nu o puteam refuza. Nu când deja începuse.

Eram pe punctul de o pătrunde uşurel când ceva m-a făcut să mă opresc. Nu-mi dădeam seama ce.
Pur şi simplu m-am ridicat şi am plecat de lângă ea cât de repede am putut.
Se uita la mine cu ochii înlăcrimaţi crezând că nu o vreau pe ea sau cine ştie ce altceva.
Apoi brusc mi-am amintit vorbele mamei mele: " Căsătoria şi apoi poţi face ce vrei cu ea! Dar nu înainte, chiar dacă te provoacă sau ne vei pierde pe noi! "
Vechile tradiţii ale mamei, dar nu glumea când a spus că îi voi pierde pe ei. Fratele meu a suferit ceva similar.
Se îndrăgostise, fata l-a provocat şi a reuşit să îl facă să o aibă, deşi ea nu ştia nimic despre familia noastră, după cum evident va-ţi dat seama nici Saphira nu ştia. Şi aşa, a fost excomunicat, nu că mi-ar fi păsat.

Când am văzut-o că plânge, m-am repezit la ea şi i-am şters lacrimile acelea insuportabile. Nu-mi plăcea sub nicio formă să o văd aşa. Am calmat-o şi i-am explicat aşa zisul " blestem " al familiei mele stupide. A înţeles într-un final şi am adormit amândoi unul în braţele celuilalt.

~ End Of Flashback ~

Aş fi vrut să-mi amintesc mai multe, dar nu mai pot rezista. Îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii, iar ce am făcut în această seară mă dezgustă, mă rog, mai puţin faptul că l-am biciuit.
Îmi place să privesc acele urme pe care i le-am lăsat. Sângele se vede minunat şi îl ador. Sunt aşa de sadic uneori, poate de asta am acţionat aşa, dar ce mai conta?

M-am trezit cu faţa plină de şiroaie de lacrimi. Unde a rămas vorba aia cu: " Bărbaţii nu plâng?! "
Ei, se pare că în cazul meu nu este deloc valabilă. Şi decât să-l trezesc şi să-l bat din nou, mai bine plâng. Nu pot să cred că aleg calea cea mai uşoară! Şi doar îmi place să risc!
Sincer să fiu, în acest moment aş da orice să o am pe Saphira înapoi, chiar şi averea aia nenorocită.

M-am ridicat din pat şi m-am îndreptat spre baie pentru a mă spăla pe faţă, poate aşa îmi mai reveneam umpic.
În doar câteva secunde o siluetă se afla în spatele meu, iar eu am simţit o durere pe spate. L-am văzut pe Ai cu biciul în mână. S-a uitat urât la mine şi mi-a spus:
- Acum e rândul tău!