No pain, just love ...

[Vex]

My fic ! Read it *laughs* . Eh, e o mica creatie a mea si sper sa va placa ! Btw, accept orice de comentariu, crticica dura . Pana la urma din greseli inveti !
Lectura Placuta !

Disclamer: Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.

~ Chapter One ~

Doi ani , lungi, durerosi , plini de amintiri ce inca-mi hranesc sufletul bolnav . Amintiri placute, bune, in care soarele stralucea , nu ca acum ...Ploua, doar atat ! Cred ca soarele a disparut o data cu el, nici macar nu si-a luat la revedere, nenorocitul ! Ah, ce soare plin de tupeu, si asa de nesimtit ! Mai se credea si important ! Hah, si-ar dori el ! N-a fost vreodata important, a stralucit decat o data, apoi a fost umbrit de nori ... Norii, ei, dusmanii mei, ce mi-au furat razele prea iubite ....Nenorociti, si ei ! Cu toti sunt niste dobitoci ! De ce ? De a trebuit sa plece soarele, de ce a trebuit sa raman singura printre umanitatea asta ce duhneste a prostie ?!

Acum doi ani ...

Deschid brusc si ochii si ma ridic in fund, uitandu-ma in camera de un alb imaculat a spitalului . Nu din nou ! Ma stramb, simtind cum capul imi zvacnea de o durere eminenta . Cum mai ajunsese si aici ? Imi privesc instinctiv mana bandajata , scotand un oftat lung din buzele ce pareau a fi muscate . Imi trec limba peste ele, umezindu-le, iar gustul sangelui isi face aparitia . Imi taiasem iarasi venele, si cred ca iar ma drogasem cu prostia aia de marijuana ...
Zambesc in coltul gurii, coborand din pat, si cu pasi tarati, ma indrept catre baie . Inspir adanc, ridicandu-mi privirea de safir catre reflexia din oglinda . Oribila ! Aratam ca o ...drogata ! Dar nu asta eram ? Clatin din cap, privindu-mi genele dese, ce ar fi parut frumoase pe un chip ingrijit, nu unul ca acesta .
Palid, cu buzele muscate, iar cearcanele de un violet urat ce-mi inconjurau ochii safiri . De cand aratam asa ? Eram frumoasa inainte, eram, bine spus, numai sunt ! Dintr-un fotomodel de succes, ajunsesem ceea ce uram mai mult pe lume .
Strang puternic materialul rochiei si dau drumul la apa rece . Imi stropesc fata, inspirand adanc, apoi ies din baie . Tocmai acum observ ca cineva intrase in camera . Raman in tocul usi si analizez mai bine...tanarul, pentru ca asta era, ce statea in mijlocul incaperi si se uita catre fotografia de pe micul dulapior de langa pat . Imi las capul incet intr-o parte si fac un pas neauzit, continuand sa ma uit la tanar in timp ce-mi incrucisam bratele la piept .
Era frumos, avea un par negru, des, facut tepi la spate, iar din cate puteam eu sa observ, muschii i se puteau vedea foarte usor, chiar daca purta un sacou negru, si niste jeansi stramti pe picior . Oh, si fundul lui era....Ma incrunt, nu-mi vine sa cred ca inca ma mai pot gandi la asemenea lucruri . Dar privirea imi ramasese atintita asupra spatelui sau, asteptam sa se intoarca, sau sa faca vreo miscare pentru ai putea vedea si chipul .
- La ce te holbezi ?
Aud o voce de inger, melodioasa, atat de placuta incat imi venea s-o dau pe repet daca as fi putut . Dar nu puteam...A lui era vocea ? Mi-am ridicat incet privirea catre pieptul lui, deja imi venea sa-mi dau palme singura . Gat senzual, o barbie usor arcuita, dar minunata, buze pline, suave, un nas frumos, iar ochii ...
L-am privit in ochii de onix, fiind sigura ca-si daduse seama de ceea ce faceam . Ma holbam mai rau ca la haine ...Nu avea vreo expresie in privire, si nici macar nu-mi zambea . De ce nu facea asta ? Mi-am scuturat capul, inchizand o clipa ochii .
-Ahm...La nimic !
Am raspuns dintr-o data, continuand sa ma uit inca ochii lui . A ridicat o spranceana, ce arata ...atat de bine !
Nu zambeste, ci doar o grimasa ii apare pe buze, iar apoi deschide gura, lasandu-ma sa-i vad dantura perfecta . Sunetele magice pe care le scoate glasul sau deja ma fac sa-mi tremure genunchi ,.
-Sasuke Uchiha, student la medicina ! Iar tu esti Sakura Haruno, daca nu gresesc ! Urat sa-ti faci asta, iarta-ma ca-ti spun !
O zisese pe un ton asa calm, atat de placut si cald...Binee, era distant si rece, dar in urechile mele suna ca cea a unui inger .
-Da, adica da, eu sunt Sakura ! Ce cauti in salonul meu ?
Eram proasta ! Ce putea face un student la medicina intr-un salon de spital ?
-M-a trimis medicul Kenf sa te verific, sti, el e mentorul meu !
Ah, asta inseamna ca aveam sa-l mai vad ! Nu, Sakura, nu te gandi la asta ! Mi-am spus, mutandu-mi greutatea de pe un picior pe altul .
-Doctorul Kenf e un medic bun ...Am spus, in timp ce ma duceam catre pat .

In prezent ...

Imi dadusera lacrimile ...Prima amintire, asa il cunoscusem, in acel spital, si oare fusese dragoste la prima vedere ? In nici-un caz, eu eram decat o fraiera care se holba la un tip ! Nu se face asta de obicei ?
Am clatininat din cap, oftand scurt . Umanitatea ...Atat de proasta, nici macar nu-i interesa ca moare un om pe strada . Nu, mai bine mergeau mai departe, isi vedeau de viata ! Era mai simplu asa, de fapt, indiferenta e mai simpla !
Imi sterg lacrimile cu patura de pe mine, apoi ma ridic de pe canapeaua din living . Ma apropii de fereastra mare, ce lasa ...fostele raze ale soarelui sa intre si sa-mi lumineze universul . Nu, asta fusese o data . Acum ploua in fiecare seara, fiecare minut al zilei, ploua ...Nu se oprea deloc ! Era exact ca sufletul meu, dar eu numai aveam asa ceva . Murise o data cu plecarea lui , ma parasise o data cu sentimentele .
Ma hraneam cu amintiri, cu durere, traiam cu ele . Am atins sticla pe care lacrimile cerului se revarsau si am simtit o strafulgerare rece . Ah, imi cazuse patura ...Nu fusese vreo usa deschisa sau altceva . Am privit orasul slab luminat de felinare, totusi atat de colorat si special pentru mine . M-am lasat sa cad in genunchi si am strans mai tare patura, chiar daca stiam ca nu ma va ajuta cu nimic .
Am lovit fereastra, murmurand injuraturi cat mai vulgare posibil . Devenisem o...fiinta ca oricare alta . Fara idealuri, fara ambiti, fara nimic !
Dar nu-mi pasa, nici ca avea sa-mi mai pese vreodata . Mi-am ridicat incet privirea catre televizorul pornit, ascultand oarecum detasata vorbele femei . M-am incruntat, inghitind in sec . Nici ca-mi paca sa fisu` murise intr-un accident de masina . Naiba sa-l i-a si pe ala, pe mine ma luase de mult !
Nu ma mai drogasem de cand il cunoscum pe brunet, dar nici nu ma apucasem din nou de modeling si alte prostii . Acum, de fapt, inca lucram la firma lui . Fosta, pardon, ramasese in grija lui Itachi, fratele lui cu cativa ani mai mare .
Dar Sasuke nu murise, decat pentru mine, desigur, plecase la Harvard, sa predea , nu-l interesase nici macar o secunda ca eu as putea suferi . Nu, Sakura va fi bine, va trai si ea cum va putea ...
Am inceput sa ridic isteric, intinzand mana in aer . M-am lovit de o rama a fotografiei care a cazut pe jos, iar sticla ce o pazea de mine, cred, s-a spart .
Cat de frumoase erau cioburile astea . Oare, oare ce s-ar intampla daca mi-a atinge pielea fina ? Hah, ce s-ar intampla ?
Am ridicat cu doua degete un ciob mai mare si ascutit, privindu-mi atenta incheietura mani pe care vena se putea observa foarte bine . Am atins incet locul, un fior rece trecandu-mi pe sira spinari . Nu-i nimic, nu aveam ce pati ...Am lasat obiectul sa-mi strapunga pielea, apoi sa o sfasie, si sangele a inceput sa curga ...Imi aluneca pe mana, imi pata hainele, covorul alb . Nu-mi pasa, durerea numai exista ! Ramasese doar sangele...ce curgea fara sa se opreasca !

[Julliette .]

Deci e mortal... L-am citit, genial. Genial... N-am ce comenta. Stai ca-mi vine ceva! Dr. Kenf se pronunta cu 'K' sau fara? *stupid, I know.*

[Marina.]

Buna:* Pai... acum ti-am citit si eu ficul. Titlul m-a atras din prima. Cand l-am vazut, n-am mai stat pe ganduri si m-am uitat si iti spun sincer ca nu regret. E pur si simplu genial! Ideea foarte originala, din primul capitol imi pot da seama de acest lucru. Uh... Sasuke, Sasuke... ce rau esti. Dar cei doi au fost impreuna sau nu? Abea astept urmatoarele capitole. Sunt atat de curioasa. Sper ca Sasuke se va intoarce, adica... trebuie sa se intoarca... daca nu, o sa-l bantui:>
Greseli de tastare... pai am vazut doua-trei, dar nu e mare chestie, sunt minore. Descrierea si naratiunea sunt geniale. Tu esti geniala!
Dupa cum am spus si mai sus, abea astept continuarea pe care sper ca o vei posta cat de curand.
Kiss:*

[Cookiesor]

intr-un final am castigat lupta cu lenea si iti dau un com!
deci este superba idea, este minunata este...
biata sakura, chiar imi pare rau de ea
acum sa revenim, dialogul abia daca exista si nu este sec deci te felicit, naratiunea si descrierea...ce pot spune? mirific
idea nu am mai intalnit-o deci este 100% originala
abia astept nextul insa nu te stresez

[Vex]

Hi *smile*
Thx pentru comentari si sper sa va placa si acest capitol .
Lectura Placuta ! *sweet smile*

~Chapter Two ~

Cineva ma tine de mana, simt caldura dandu-mi fiori placuti in intregul corp, si parca ma simt ca o adolescenta din nou . Deschid incet ochii , clipind des pentru a ma putea obisnui cu lumina superficila din camera in care ma aflam . Ah, din nou eram la spital . Un oftat scurt imi iese dintre buzele date cu ceva . Imi trec curioasa limba peste el si...Ah, era crema . Ma stramb , retragandu-mi limba , apoi ma foiesc usor pe patul acoperit cu un cearceaf albastru .
Cine ma tinea de mana ?
Imi ridic privirea catre chipul celui care, spre uimirea mea, nu observase ca eu ma trezisem si inca imi strangea mana intra-sa . Puteam sa jur ca mai vazusem o data corpul asta, parul brunet si..
-Sasuke ? Murmur dintr-o data, tresarind puternic , iar inima mea incepe sa bata puternicm nebuneste . Tanarul isi ridica privirea obosita catre a mea, zambindu-mi cu caldura .
-Nu, sun eu, Sai !
Isi ciufuleste parul, intinzandu-se incet, apoi isi arunca privirea intunecata, dar plina de dragoste, desigur, neimpartasita fata de mine pentru el .
Maresc ochii, apoi ma uit in jos, parca jenata de gestul facut de mine . Speram cu atata idiotenie ca Sasuke se va intoarce, ce fareiera puteam fi !
Ma incrunt, retrgandu-mi mana din a lui Sai, strangand cu ea materialul cearceafului . Simt cum ochii-mi sunt intepati de lacrimile cristaline, dureroase . Ii inchid , inghitind in sec , parca vrand ca tot acest joc nenorocit sa se sfarseaca naibi o data . Dar nu era un joc, era realitatea cruda, nesimtita, care se pare, vroia sa ma faca sa mor inecata in lacrimi, sa ma sece de puterile pe care si asa, cred ca nu mai le aveam de mult .
-Sakura ? Aud glasul placut si calm a lui Sai, era ingrijorat pentru mine . Prostul naibi ! Nu intelegi ca nu pe tine te plang ca o fraiera ? Nu intelegi ca nu te iubesc asa cum o faci tu, idiotule ?
Imi arunc privirea umeda catre el, incercand sa schitez o grimasa cat se poate de buna , dar nu-mi reuseste . Ma priveste atent, incruntat, se observa doar prin gesturile lui ca vroia sa afle ce am . Clatin din cap si-mi privesc incheietura din nou bandajata . Oare a cata oara era cand faceam asta in ultimi doi ani ? Hah, nici eu numai staim !
-N-am absolut nimic, lasa-ma ! Am spus calma, indreptandu-ma de spate si privindu-l direct in ochii, fara sa-mi pese macar putin ca pe el l-ar deranja asta . Parca pe mine nu ma deranja protectia lui constanta si toate ingrijorarea idioata pe care mi-o purta . Uram asta ! Uram ca mereu sa se gandeasca ca eu nu as fi putut face ceva de una singura .
-Stiu ca ai ceva, asa ca te rog, spune-mi !
Nu, nu ma ruga ! Imi poruncea, mai bine zis . Oftez, clatinand din cap , in timp ce coboram din pat . Imi i-au papuci pe care-i vad la capatul patului in picioare si ma indrept cu pasi lenesi catre baie . Toata scena asta era un deja – vu toatal . Asa il cunoscum pe Sasuke, dar stiam foarte bine ca el nu va mai aparea inca o data in salonul meu , cu zambetul lui intelegator si asa calm . Nu va mai face asta, s-a intamplat o data, de asta cu toti avem decat o sansa pe care eu o irosisem ca o ratata care crezuse in iluzia dragostei .
Ma uit in oglinda si nu dau importanta comentarilor lui Sai, apoi imi trec mana prin parul incalcit . Inspir adanc, uitandu-ma la chipul ce numai era asa obosit . Arata bine, eram draguta . Nu frumoasa, doar draguta ! Un zambet fericit mi-a aparut pe fata, cu toate ca n-ar fi trebuit sa se intample asta .
Inca mai iubeam cu o nebunie disperata, de asta zambisem . Inca mai doream sa-l vad, speram , doar ca stiam sa mint foarte bine . Nu vroiam ca lumea sa ma creada slaba, nu, era mai bine asa, fara sentimente in exterior . In interior, ei bine, se dadea lupta dintre bine si rau . Sau se aseamana cu asa ceva .
M-am spalat pe fata , apoi am iesit din baie si am ramas blocata in drumul meu catre pat . Am inceput sa ma uit de jos, nu vroiam sa ma uit la chipul lui , fiind sigura ca aveam gura cascata . Blugii aceia stransi, englezesti, o camasa casual, albastra cu insigna facultati Harvard , un sacou gri spre negru ce-i scotea muschii , acum si mai frumosi, in evidenta . Gatul prea bine cunoscut de buzele mele, pielea fina a obrazului, buzele ce ma sarutasera in fiecare dimineata ...Ochii mei prinsesera o urma de lacrimi .
Si oh, le-am lasat sa-mi cada in valuri pe obraji, nepasandu-mi ca ne priveam unul pe altul ca la inceput . Hobandu-ne ca niste statui, ne trimiteam iubirea neaimpartasita atata timp . Ochii sai negri, plangea si el . Erau umezi , dar nici macar nu se miscase de langa pat . Statea cu un buchet frumos de crini in mana si se uita la mine cu atatat dorinta nebuna de a-mi atinge trupul cum o facea o data, de a ma saruta cu ardoare . Universul nici numai exsita, eram doar noi doi, ca la inceput .
Fara sa spuna ceva, a facut un pas catre mine, iar eu catre el . Mi-am intins bratul care tremura catre fata lui si l-am atins . Am inghitit in sec si am simtit al val de lacrimi fericite alunecand pe obraji .
-Prostule ! Eu inca te mai iubesc ! Am murmurat cu vocea stinsa, iar el doar a zambit cald, plin de iubire, privindu-ma cu atata atentie .

[Cookiesor]

Nou capitol, yay
A fost super, Sakura a ajuns la spital, s-a dus la toatela apoi in salon l-a revazut pe Sasuke. Asta da deja-vu.
Descrierea este minunata, la fel si naratiunea. Dialogul este foarte putin insa nu sec, preferatul meu.
Nu stiu de ce am o imprresie ca Sakura doar viseaza insa sper sa nu fie asa.
Abia astept nextul.

[Miranda.]

Este frumoasa povestea. Are la mijloc o idee frumoasa dar vreau sa vad mai multa descriere a locului ( stiu ca este ciudat, nu imi place sa cer asta dar la descriere se cere: sentimente, decor, imbracaminte.) Nu sufar povestile care au de toate, pare plictisitoare dar la com. dure mereu se gaseste cate ceva. Nu imi place sa zic numai de bine, asa nimeni nu o sa invete nimic, trebuie sa cauti mereu sa devi mai buna, si q com. bune nu o sa reusesti sa evoluezi.
Sper ca nu te superi ca eu consider ca com. bune nu sunt folositoare in evolutie.
:x:x:x:x:x:x:x:x:x:x

[Shadow.]

Deci nu pot să cred. o.o Şti că ficul ăsta a intrat în graţiile mele ? Deabia aştept să citesc continuarea.

Cu descrierea stai bine, deşi ar putea fi mai multă. Naraţiune ai şi e bună, însă ar mai merge. Capitolul e destul de măricel. Se poate mai bine însă poate fi ceva mai mult. Dialogul e destul de mult, ar mai merge dar e ok şi aşa.

Idea chiar mi se pare originală. Felicitări ! ^^

Succes în continuare :bye:

[Marina.]

Buna! Doamne, deci nu ma asteptam sa pu asa repede continuarea, dar ma bucur din suflet ca ai facut-o.
Oh, Doamne! Sasuke s-a intors? da, da, il adooorr!! Uh, sper sa nu fie cum a zis Where's my cookye? , sper sa nu fie un vis[sper, sper, sper...chiar sper :>:))]
Descrierea. Mi se pare minunata. Descrii atat de bine sentimentele fetei. Atunci cand citesc parca as fi eu in pielea ei:X. Crede-ma ca nu e neaparata nevoie sa descrii locul si hainele[mai ales hainele... nu imi plac astfel de descrieri:|] pentru a avea o descriere frumoasa. E perfecta asa cum e:X
Dialogul nu e sec, iar naratinea e geniala:X
Abea astept urmatorul capitol pe care sper ca-l ve posta cat de curand, ca pe acesta:> .
Spor la scris si succes in continuare:X

[Heaven]

Minunat! Un fic atat de emotionant! Descrii atat de bine sentimentele personajului principal incat ii simt si eu durerea. Ador chestia asta intr-un fic.

Am vazut ca Letty spunea ca ar mai merge naratiune. Intrebarea e: Ea stie ce inseamna naratiunea? Daca nu[si e evident ca nu stie] sa dea un search pe google si va afla imediat. Naratiunea are ca sinonim cuvantul povestire sau istorisire, iar in ficul ei, naratiunea predomina, asa ca nu mai vorbii ce nu stii. Nu vreau sa ma cert cu nimeni, dar cand am vazut ce ai scri, trebuia sa spun si eu ceva. Deci fratilor, nu mai vorbiti lucruri pe care nu le stiti, mai intai documentati-va.

Asa... acum sa trecem din nou la fic: Dupa cum am mai spus[sau n-am spus?!:))] e genial, pur si simplu mirific! Dialogul e bine gandit si nu e deloc sec, iar descrierea imi place, imi place chiar foarte mult. Relatezi asa de bine trairile fetei!

Abea astept urmatorul capitol care sper ca va aparea cat de curand.
Ja ne!