Hyugacest - pain

[Red Baron]

-Hmmm, nu ai venit imbracata cum ti-am sugerat. Alta data sa nu-mi mai nesocotesti ordinele.
Aoshi era asezat comod, am putea spune chiar usor provocator pe canapea, cu capul in perna. Am fi putut usor cadea in capacana ca nu e atent la ceea ce se intampla in jurul lui, insa adevarul era altul tot timpul a fost si va ramane un disimulat. Ceea ce altora le scapa, considerand ca nu e important, brunetului cu ochii albastri, nu numai ca nu-i scapa, dar ii atragea atentia. Tot timpul fusese interesat de lucrurile ascunse, niciodata nu-i placuse sa se afle in lumina reflectoarelor, prefera sa stea ascuns si sa observe totul in tacere, in cele mai mici detalii. Era un perfectionist, dar isi ascundea aceasta cautare permanenta a perfectiunii printr-o nepasare mascata. Poate nepasare nu e cuvantul potrivit, pentru intr-o foarte mica masura…totusi…simtea ceva pentru Hinata. Fiind un disimulat, uitase adevarata lui natura. Nu fusese tot timpul asa, dar si in cazul ca a multor altor oameni ceva se intamplase, acel “ceva” ii marcase viata pentru intotdeauna, dar fata cu parul indigo nu avea de unde sa stie, asa ca-l considera un monstru. De fapt, nu-l considera nici un monstru, acel om era un animal, un animal fara sentimente, dar dominat de instincte. Dar…tot timpul exista un dar ceva o atragea la el, poate era tocmai ce ura la el, oricum nu avea sa recunoasca niciodata. Insa niciodata sa nu spui niciodata…
- Ceee! Cred ca nu am inteles, ordine?! Cred ca glumesti!!! Tipa fata care era imbracata intr-o pereche de blugi neagra si un tricou albastru cu un soare in centru.
- Cred ca va trebui sa te pedepsesc. Ranji barbatul de 26 de ani.
- Te doresc si mai mult cand esti neascultatoare. Simt cum ma cuprinde focul. El se ridica in picioare
- Esti bolnav…Imi produci sila. Nu as fi acceptat niciodata acest compromise, daca nu mai fi santajat ca ii spui tatei de Neji. Nu as suporta niciodata sa-l vad pe Neji murind din vina mea, prin activarea blestemului. Desi incerca sa se stapaneasca din toate puterile sa nu planga, o lacrima ii aparu pe obrazul ei alb.
- Urasc cand deveniti “sensibile”. Ma deranjeaza acest act teatral. De fapt te gandeai la tine, nu-l iubesti cu adevarat pe Neji, ci vrei sa te scuzi pe tine ca esti slaba, mintindu-te ca il iubesti, dar de fapt esti doar o egoista ca noi toti, nu esti mai buna decat ceilalti. Poate esti mai josnica, macar de nu te-ai preface.
- Acum te rog sa pleci! Te astept data viitoare, la ora 20, sa nu intarzii, urasc cand cineva nu e punctual. Si sa vii imbracata corespunzator…altfel, o sa-mi pun in aplicare amenintarea. Stii prea bine de ce sunt in stare! Iesi! Urla furios barbatul. Hinata izbucni in plans, nu se putea opri din tremurat. Omul acesta avea ochii albastri infiorator de reci, de parka nimic nu l-ar putea emotiona, din contra, pareau dornici sa faca rau. Nici macar tatal ei sau Neji cand increase s-o omoare nu se uitasera asa la ea, in mod sigur nu…Era infricosator, nu-si dorea sa mai fie niciodata aproape de el, era un animal!
Iesi din apartament, tacuse, nu avusese nicio replica in fata lui. Avea dreptate inca era slaba, trebuia sa se schimbe…trebuia. Si care crezuse ca devenise mai puternica, mai sigura de sine, realizase ca totul e o fatada, ca de fapt se simtea la fel de frustata, la fel de nesigura.
- Aoshi are dreptate! Sunt slaba si egoista. Chiar trebuie sa ma schimb…Dar cum? Eterna mea problema.

- Oare de ce m-am comportat asa cu ea? Oare m-a durat ca in ochii ei se observa ca e sincera, de ce a trebuit sa-I arunc in fata cuvintele alea?! Sunt un animal, n-am nicio scapare, nu pot fugi de ceea ce sunt! Dar de ce aceasta fata ma face sa doresc sa devin altceva si totusi doresc s-o ranesc. Am innebunit, hotarasem ca distractia sa nu devina dragoste, dar acum nu mai stiu.
Aoshi era ganditor, isi ineca amarul intr-un pahar de whisky.

[Melyeter]

/:) dar stiu ca a durat mult acest capitol oricum...ce la apucat pe aoshi este asa...nepasator,perfect
na...how to say..
bun! capitolul urmator....
sper sa fie mai lung ....
btw mia placut.asa sa fie toate .

[Lye]

Te...ador!Intodeauna ai stiut cum sa imi inseninezi zilele!Capitolu asta e mai mult decat excelent...e super tare!Si il ador pe Aoshi!
E o bestie incredibil de atragatoare...baiatul perfect!
Abea astept s avad urmatorul capitol!Presimt eu ceva..
Ja Ne si poopici!

[Red Baron]

Era o seara placuta de vara, nu era foarte cald, vantul adia usor. Hinata trebuia sa se duca la inca una din intalnirile saptamanale cu Aoshi. Ceea ce se intamplase la prima intalnire ramasese proaspat in mintea ei, cuvintele spuse de el inca o torturau, il ura si totusi ceva o atragea la el ca un magnet. Desi nu dorea sa recunoasca, tanara il dorea, dar incerca sa se minte. Totusi nu era normal sa se simta atrasa de tipul care o violase, stia prea bine asta…Dar, nu putea sa nu se abtina, era mai presus de puterile ei, mai ales acum cand Neji petrecea din ce in ce mai putin timp, concentrandu-se pe misiuni sau iesind cu prietenii lui.
Fata cu parul indigo era imbracata intr-o rochie rosie, scurta, fara maneci sau bretele, care se inchidea in fata cu un fermoar chiar in dreptul sanilor. Era incaltata intr-o pereche de papuci negri cu toc inalt cui, iar la piciorul stang avea o bratara. Parul si-l lasase desfacut.
Mergea fara sa fie atenta, fiind pierduta in propriile ganduri cand auzi o voce de barbat.
- Hei, papusa! Hai sa bem ceva. Barbatul care era in varsta de vreo 20 de ani se apropie de ea si-o lua dupa gat, soptindu-i la ureche.
- O sa ne simtim foarte bine impreuna!
- Acest lucru nu o sa se intample. Spuse fata enervata de tupeul tipului.
- Te rog frumos sa ma lasi in pace, n-am timp de pierdut cu unul ca tine. Ii rase in fata.
- Papuso, te lasi greu…vad. Dar hai sa fim serios, uita-te cum esti imbracata. O masura din cap pana in picioare, se apropie din nou de ea, ii puse mana pe fermoar ca sa-i deschida rochia.
Realizand ce ganduri are Hinata puse repede mana ca sa nu-i deschida rochia. Vazandu-i reactia, tanarul ranji, avea sa fie o prada usoara din cauza rochiei.
Ceea ce el nu stia ca scena era urmarita de doi ochi albastrii furiosi, care l-ar fi ucis numai din priviri daca le-ar fi intalnit. Satul sa urmareasca din umbra si observand ca situatia a scapat de sub control, se apropie de cei doi fara ca ei sa simta. Acum era in spatele tanarului de 20 de ani. Aoshi il stranse de gat, de-abia atunci acesta realiza ca cineva era in spatele lui.
- Nimeni nu se joaca cu ce e al meu! Si mai ales nimeni nu atinge ce e al meu, decat daca eu ii dau voie. Vocea brunetului era infricosatoare, pentru ca desi era calma, furia rabufnea din ea.
Hinata ramasese fara replica, era bucuroasa ca o salvase, dar se simtea jignita ca o considera proprietatea lui. Se stradui sa isi revina din soc, reusind pana la urma sa protesteze.
- Eu nu sunt proprietatea nimanui…eu imi apartin numai mie si nimanui altcuiva.
Aoshi simti ca furia ii creste, ar fi plesnit-o chiar in acel moment, dar se abtinu.
- Pleaca! Daca nu vrei sa mori. Ii replica tipului teribilist. Aceasta fugi speriat imediat.
- Ti-am spus sa nu-mi nesocotesti niciodata ordinele ca altfel o sa suferi consecintele. Urla la ea, enervate la culme. Atitudinea ei sfidatoare era mai mult decat putea suporta, era diferita de toate celelalte femei cu care a fost.
- Si ce vrei…Sa ma comport ca si cum ai fi stapanul meu?! Niciodata, prefer sa mor decat sa ascult de o bruta ca tine. Fata dadu sa plece, comportamentul lui o indigna, nici macar tatal ei sau Neji nu au avut niciodata pretentia ca sunt stapanii ei si acum asta…Era prea mult, mai ales ca venea din partea celui care o violase, celui care o facuse sa piarda dragostea lui Neji. Toate amintirele dureroase ii revenira in minte. Se intoarse cu spatele ca sa plece.
Exasperat la culme, barbatul de 26 de ani, o lua in brate si n-o lasa sa se plece. O lua pe sus si o cara spre casa lui, Hinata nu protesta, nu dorea sa atraga atentia asupra lor pentru ca nu vroia sa afle Neji de cele intamplate. Aoshi ii sopti cand au ajuns in fata usii apartamentului.
- Ai sa platesti pentru ca ai fost neascultatoare. Un zambet diabolic ii apura pe fata.
Ea se sperie, incepu sa tremure, dandu-si seama ce are de gand…
- Vrei sa…! Tipa, dar nu putu sa-si termine fraza pentru tanarul deschise usa si o arunca jos pe podea.
- Nu, n-o sa fie un viol pentru ca de data asta o sa-ti placa. Ochii tai te dau de gol, se citeste in ei lacomia, dorinta pentru a ma avea. In plus, ti-am spus sa nu-mi nesocotesti autoritatea pentru ca o sa ai de suferit. De fiecare data cand o sa fi neascultatoare, asta o sa fie pedeapsa.
Inchise usa la apartament, nu-si dorea sa fie deranjant, de cand visase ca acest moment sa se intample din nou si acum era momentul mult visat…Nimeni si nimic nu l-ar fi putut sa impiedice sa ia ce vrea, fructul interzis.
Hinata izbucni in plans, cea mai oribila experienta a ei avea sa se intample din nou. Imaginile cu ea si Neji facand dragostea ii venire in minte, nu-si dorea sa simta alt barbat, nu dupa ce-l avusese pe cel care-l iubea si totusi…
El incepu sa se dezbrace sensual in fata ei, dorind sa-i capteze pentru a nu mai fi incordata si pentru a o ameti, pentru a o face sa-l doreasca. Isi dadu mai intai jos camasa, deschindu-se senzual la cate un nasture, dar incet, asteptarea e cel mai bun afrodisiac, sporeste dorinta ca nimic altceva.
Fata nu se putu abtine sa nu observe cat de tonifiat de pieptul lui. Simtind ca-l priveste pe ascuns, Aoshi incepu sa rada.
- Vad ca-ti place ce am de oferit. Dar trebuie sa mai astepti. Acum e randul tau, se apropie de ea, involuntar, fata care se mai afla inca pe podea, isi arcui spatele, ceea ce ii provoca lui un zambet malitios, plin de subinteles. Ii deschise usor fermoarul, desi vru sa se impotriveasca, nu se simti in stare, il dorea. Stia ca e o greseala, ca nu e normal ceea ce face, dar totusi il dorea.
Brunetul cu ochii albastri, care era innebunit dupa sani, ramasese pironit, nu-si poate muta imagina de pe pieptul voluptuos al fetei. Cu o mana incepu sa-i maseze sanul stang, iar sanul drept il lua in gura, muscandu-l usor de sfarc, apoi incepu sa deseneze cercuri cu limba pe sanul ei. Hinata ofta involuntar de placere, era prea mult pentru ea. Dupa ce termina cu sanul drept, acelasi tratament il aplica celui stang.
Cand termina cu sanii urca mai sus, o musca violent de gat. Fetei ii dadu sangele, avea sa-i ramane un semn urat, o linse pe gat senzual, urmara muscaturi usoare in zona urechii, dupa care se oprii brusc.
Nemultumita ca se oprise fata se uita cu ochii ei mari si albi direct in ochii lui albastri care iarasi devenisera reci, necrutatori.
- Iesi! Ii spuse calm Aoshi, fara a mai urla ca data trecuta, dar totusi raceala se simtea, o raceala apasatoare.
Hinata nu se mai abtinu de aceasta data, era jignita peste masura, adica tot ce se intampla intre ei era un joc de a soarecele si pisica. Ii dadu o palma.
- De-acum inainte daca o sa mai vrei vreodata ca noi sa facem sex…uita. Nu o sa se intample niciodata. Daca vrei sa continui sa vin la tine, trebuie sa accepti doua conditii si nu uita ca nu fac asta din placere, ci pentru ca nu-mi lasi incotro. Stii prea bine ca-l iubesc pe Neji si totusi profiti de slabiciunile mele, de fustrarile mele pentru a ma face nesigura pe mine. Dar acest lucru nu o sa se mai intample. Se inchise la rochie si isi aranja parul ravasit. Se ridica de pe podea, cand Aoshi o impinse din nou
- Nimeni nu se joaca cu mine, otrava mea. O sa joci dupa cum cant eu, o sa se intample cand vreau eu si cum vreau eu. Nu uita, nu insemni pentru mine decat o sursa de placere si de distractie, esti doar o unelta pe care o voi arunca cand nu va mai fi buna sau cand o sa ma plictisesc de tine. Nu uita…
Aoshi era atat de rece, de lipsit de emotii tot timpul, dar acum era infricosator, fata cu parul indigo realize ca de fapt nu stie nimic despre el…
- Imi provoci greata…esti tipul care straluceste, dar tot un nemernic ramai. Nimeni nu te iubeste pentru ca esti un nenorocit, folosesti oamenii pt simpla ta placere. Te urasc!!! Ii urla fata care nu-si dadu seama de greseala pe care o facuse, atinsese acea coarda sensibila a lui, dar nu stia.
- Nu vorbi ca si cum mai cunoaste, nu stii nimic despre mine. Poate am motivele mele. Acum te rog sa pleci! Te astept saptamana viitoare, imbracata cum vrei, pentru ca nimic de genul asta nu o sa se mai intample intre noi. Niciodata! Tanarul de 26 de ani nu avea puterea sa se uite in ochii ei, nu acum…Era intors cu spatele la ea.

[Red Baron]

Nu mai conteaza…

Oare chiar conteaza?!
Poate da, poate nu…Poate nici macar nu mai conteaza raspunsul. Dar oare ce conteaza? Eu, tu, noi, voi, ei sau … nimeni si nimic. Ce rost are sa ne mai intrebam…nici nu mai conteaza.
Nu-mi mai pasa de noi, nu-mi mai pasa de voi. Nu mai conteaza…Totul s-a sfarsit, visul s-a terminat, raman doar umbrele a ceea ce a fost si s-a sfarsit. Sau poate nici n-a fost?! Ci era doar umbra iluziei, umbra sperantei desarte ca ar conta.
Nici macar aceste randuri nu conteaza, dar simbolizeaza sfarsitul unei etape si inceputul alteia. Orice sfarsit are un inceput…
Ceea ce e si mai dureros e ca nici macar nu-mi mai pasa ca nu mai conteaza, nu-mi mai pasa ca s-a terminat visul si ca a ramas doar umbra…umbra visului. O naluca linistitoare, plina de dezamagire…care incetul cu incetul o sa dispara si ea.
Regretele nu-si au rostul, sunt absurde, sunt inutile, hotararea a fost luata si trebuie executata…e o sentinta, sentinta ca totul se masoara in rezultate, nu in vise.
Mi-am promis ca nu ii vor lasa niciodata sa-mi ia visele, ca niciodata n-o sa devin ca ei si totusi am facut-o…nu regret pentru ca nu mai conteaza, nu-mi mai pasa!
Nimic nu conteaza si totusi…noi dorim, ne zbatem sa conteze, dar nu conteaza, nu mai conteaza…cel putin pentru mine!

Adio, vis!

Bun venit, nimicime!

Aoshi Shinomori

PS: Este sfarsitul ficului! Asa se termina...

[Red Baron]

<Pentru a exista un inceput, trebuie sa existe un sfarsit. E o lege nescrisa... Si atunci de ce ne e frica de sfarsit si totusi tanjim dupa inceput. Omul are o natura contradictorie...si nu as folosi exemplul clasic: iubire, ura. Nu neg, e important. Dar cred ca mai important e faptul ca desi speram la ce e mai bun, ne asteptam la ce e mai rau. Cand uitam sa visam, suntem oameni morti. Si totusi eu mi-am acceptat <moartea>, chiar mi-am provocat-o.
Ma intreb oare de ce? Gasesc atatea raspunsuri si totusi niciunul. Poate sunt eu smintit!

Regret ca m-am pierdut, ca nu am putut sa-mi urmez visul, ca am devenit ca ei, dar nu mai conteaza...Ce conteaza o umbra printre atatea altele. Nimic mi-ar raspunde...Poate ar da un raspuns de genul <Aoshi esti un egoist! Crezi ca nu mai tu contezi? Sunt alti care au o soarta mult mai rea decat a ta.> Nu neg, dar e soarta lor, nu a mea.
Sunt un egoist pana in maduva oaselor.

De mic am fost invatat ca daca esti puternic supravietuiesti, daca este slab mori. Sa fi slab era pacatul capital, invinsul trebuia sa cada pentru ca invingatorul sa ia laurii. Mila, compasiunea, vinovatia erau sentimente inutile, absurde...

Am invatat sa iau ce-mi doresc, sa nu astept...Asteptarea e o arma redutabila, dar nu atunci cand vrei sa distrugi ceva...daca vrei ca <obiectul> sa ramana intact pentru a-l mai putea folosi, trebuie sa te comporti cu manusi.
Cu Hinata nu m-am comportat tocmai cu manusi, credeam ca o ramana doar la stadiul de simpla satisfacere a nevoilor fiziologice si totusi...nu a ramas.

Credeam ca e altfel, ca m-as putea apropia de ea...Ce prost am fost! In fond, are dreptate. Sunt o bruta, un animal si totusi speram c-o sa vada in mine ceva mai mult decat au vazut ceilalti...Dar poate chiar asta sunt eu>. Aoshi sedea intr-un fotoliu de piele maro, gandurile ii navaleau in minte, oricat se straduia ca sa nu se mai gandeasca, nu reusea...Era pana la urma tot un om cu defecte, cu slabiciuni dar si cu partile lui bune.
E mai usor sa descoperi la un om defectele decat calitatile, poate pentru ca sunt mai multe sau poate noi ne incapatanam sa le vedem si mai acut.



***

<Nu vorbi ca si cum mai cunoaste! Nu stii nimic despre mine... > Cuvintele lui Aoshi o trezira la realitate, nu stia nimic despre el si totusi il judecase. Era cel care o violase...oare nu era normal sa faca asta si atunci de ce se simtea vinovata. De ce simtea ca e vorba de mai mult...

- Fiecare dintre noi are o masca, o masca care dispare cand inchizi ochii. Ochii te inseala, nu vezi decat ceea ce vrei...gandi fata cu parul indigo, apasand pe ultimul cuvant care il rosti cu voce tare.

- Trebuie sa aflu de ce e asa! Ce l-a schimbat? Este necesar pentru a putea intelege ce simte...Dar de ce ma intereseaza ce simte? Hinata era confuza, era ceva care o intriga la Aoshi...


M-am razgandit! O sa termin ficul

[Red Baron]

Hinata se intorcea acasa. Era foarte tarziu, antrenamentul se prelungise destul de mult si dupa aceea cinase cu echipa ei. Intotdeauna ii placuse intunericul, cerul negru cu stelele stralucitoare, dar mai ales faptul ca nimeni nu se plimba la ora aceea. Era singura! Altor oameni le e frica de singuratate, dar ei nu…o considera fireasca. Doar ne nastem singuri, murim singuri. Si in plus niciodata nu suntem cu adevarat singuri…doar avem amintirile, gandurile, umbra care ne insotesc la bine si la rau. Avea nevoie sa fie singura, i se intamplasera atatea…trebuia sa reflecteze!
Se simti tentanta sa faca o plimbare in jurul Konohei, dar ora tarzie o determina sa se razgandeasca. Se indrepta direct spre casa. Cum pasi in apartament, se simti prinsa intr-o cursa din care nu putea sa iasa oricat ar fi incercat. Majoritatea oamenilor considerau viata ei usoara, era mostenitoarea tronului, asa ca orice dorinta i s-ar fi indeplinit…Dar viata ei era diferita de ce isi imaginau pana si prietenii ei cei mai apropiati. Prea multe secrete care rabufneau in intunericul noptii cand ies la iveala fantasmele temerilor noastre.
Daca viata ei ar fi avut un motto-ul in acel moment ar fi fost <Urasc pacatul, dar iubesc pacatosul.> Faptul ca a fost generoasa nu o ajutase cu nimic, oamenii invatasera ca o pot folosi, in special sora ei Hanabi care abuzase de multe ori de bunatatea ei. Neji o dispretuia, iar Aoshi o considera un instrument, un obiect de care profita cand avea chef. Se luptase cu ideea de a se ineca in intuneric, dar nu poate alegea calea cea usoara. Daca Naruto o invatase ceva…era sa lupte pentru a-si indeplini visul. Era cea mai importanta lectie primita in viata ei, mai importanta de cat iubirea, mai importanta decat moartea…Nu dorea sa fie un mort in viata!
Zambetul care ii aparuse fata, ii disparu. Merse incet, incercand sa nu faca nici un zgomot. Stia ca Neji o sa fie furios daca ar afla ca vine asa tarziu. Relatiile intre ei erau la limita suportabilitatii, orice scanteie ar fi fost de ajuns pentru a porni focul…
- Ce faci atat de tarziu? Auzi o voce din fundul coridorului, tocmai cand intra in camera ei.
Hinata isi dadu cu usurinta seama ca era el. Gardianul inchisorii ei, sangele ei, vanatorul ei. Doar locuia in acelasi apartament cu ea, la o camera de a ei si obligatiile lui erau foarte simple – sa fie singur ca il asculta pe tatal ei, sa fie singur ca este in siguranta. Niciodata pana acum nu-si indeplinise datoriile cu atata seriozitate. Poate o facea in mod intentionat, poate faptul ca o bantuia, ca ii urmarea fiecare miscare, fiind sigur ca viata ei e mizerabila, devenise scopul vietii lui. Doar isi promisese ca o s-o faca sa plateasca pentru ca-l tradase.
- Am ajuns acasa. Raspunse incet ea, evitand privirea lui intense.
- La ora asa? I-o taia scurt.
- Nu e problema ta…Trebuie sa plec acum! Sunt obosita. Fata cu parul raspunse usor agitat. Deschise usa camerei ei si intra inauntru, dar Neji n-o lasa sa inchida usa.
Intra si el imediat dupa ea si impinse usa dupa ei.
- Ai fost cu el? Urla la ea. Crezi ca sunt prost, ca nu stiu ce faci? Nu stiu ce gandesti, dar mai bine ar fi ultima data cand asta se mai intampla. Esti o rasfatata, faci ce vrei…Dar asculta asta, datoria mea e ca tu sa fi in singurata, asa ca iti ordon sa incetezi sa te mai comporti ca o printesa egoista.
- Presupun ca a fost o companie agreabila…Te-ai simtit mai bine cu el decat mine? I-ai tipat numele? Continua s-o tortureze cu intrebarile lui, chiar daca simtea ca sunt lovituri de pumnal pentru el. Un ranjet rautacios ii aparu pe fata.
Fata se uita jos, in podea nestiind ce sa spuna. Cum putea ea sa raspunda la acuzatiile lui? Ea nu era egoista deloc si nici macar nu era o printesa…Spera ca Neji o sa plece in curand, ca o sa-i spuna ce are de gand si o sa o lase in pace…
- Nu ma evita…Uita-te in ochii mei. O lua de brat si o forta sa se uite in ochii lui. Cine crezi ca esti pentru a-mi conduce viata in acest mod?
Nu indrazni sa raspunda, doar isi intoarse privirea de la el.
- Ti-e fica de mine? Ii rase in fata. Asta e bine. Ar trebui sa-ti fie…un ranjet diavolic ii aparu.
- O lua din nou de brat si o oblige sa-i intalneasca din nou privirea. Simti durerea pe care degetele lui i-o provocau zgariindu-i pielea, stia ca o sa-i ramana rani.
- Asta e ultima avertizare pe care o s-o primesti, inca o noapte ca asta si o sa platesti pentru ea! Ranji la ea, multumit ca acum ea era speriata de el. Hinata incepu sa tremure si nu-i raspunse la amenintare. Spera ca el s-o paraseasca in curand, dar Neji avea alte planuri in mintea lui. Se apropie si mai mult de ea si o saruta puternic. Era amortita de soc, nu se misca si nici nu reactiona in niciun fel astfel ca adolescentul lua acest semn ca un accept. Incepu sa o desfaca la bluza, deschizandu-i nasturii. O mana avea pe sanul ei drept, in timp ce cu cealalta o deschidea. Tanara nu se uita la el, singura ei reactie a ramas faptul ca se inrosise la fata. Nu reactiona nici cand ii dadu jos bluza si o impinse pe podea. Spera inca c-o sa plece…Dar cand se aseaza peste trupul ei sarutand-o si muscand-o brutal, in timp ce mainile lui ii explorau corpul, realiza ca n-o sa plece pana n-o sa termine ce incepuse… Incepu sa se lupte cu el, incercand sa-l impinge. Vrea sa fuga, dar Neji era prea puternic si prea greu. Era un singur lucru pe care-l putea face, incepu sa planga. Se uita la ea cu un zambet diabolic.
- Acum stii ce o sa primeste daca ma mai enervezi…Ranji la ea din nou si se ridica. Parasi camera fara a zice nici un cuvant, lasand-o plangand.

**
Se uita la el in oglinda in camera lui si se gandi la ce tocmai facuse in acea noapte. Se gandi la ceea ce vroia sa faca cu adevarat. Se gandi la felul cum se purtase cu ea. Stia ca ce facuse era gresit, stia ca nu e un copil rasfatat, stia ca nu e o tarfa, stia ca nu merita un astfel de comportament.
Dar nimic altceva nu-l facuse sa se simta asa de mine. Nimic altceva nu-l facuse sa simta ca tot ce suferise in viata a fost rasplatit. O dorea…asta era problema lui. O iubea cel putin fizic, dorea s-o faca sa sufera pentru ca-l tradase si totusi ceva in interiorul lui nu dorea sa vada lacrimile pe care i le cauzase in aceasta seara. Ceva adanc in el dorea s-o ajute, sa-i alineze durerea, sa fie prietenul ei.
Gandurile lui logice, rationale dispareau de fiecare data cand o vedea. Singurul lucru la care se putea gandi cand o vedea, era cand de mult o dorea, tanjea sa fie doar a lui si a nimanui altcuiva. Si totusi acel tip o avea…Cat de mult isi dorea ca era sa-i strige numele, sa admita ca el e mai bun decat ea, ca nu merita tot ce i se intamplase inca din copilarie. Inca ii simtea sanii mari fara sa fie acoperiti de bluza…tanjea sa se duca inapoi, sa termina ce incepuse.
Atunci o auzi plangand, gemand. In final, realiza ce a facut, cat de rau o tratase din nou. Dar o dorea atat de tare. Auzi cum gemetele se rarira, devenind mai incete, dar nu disparura. Il durea ca ea plangea si aceasta durere il irita. Iesi din camera lui, nepasandu-i ca e imbracat doar in boxeri, se intoarse la ea in camera.
O gasi in patul el, stand intr-o parte, tinand strans in pana o perna. Hinata inca plangea, fata ei era acoperita de lacrimi, iar corpul ei tremura. La inceput, vru sa urle din nou la ea, dar realiza ca nu ar face altceva decat sa inrautateasca lucrurile. Asa ca facu altceva, un lucru care il mira atat pe el, cat si pe ea. Se aseza inca ea in pat si o lua in brate, incalzind-o usor. Ea parea si mai sperita decat inainte, dar observand ca nu mai e ostil o lasa s-o imbratiseze si isi ascunse fata in plapuma.
Hinata nu-l putea intelege deloc, era o enigma pentru in ciuda a tot ce se intamplase intre ei. Nu stia la ce sa se mai astepte…Dupa un timp indelungat, reusi in final sa adoarma in bratele lui. Neji se trezi intr-o pozitie incomfortabila. Fu surprins sa se gaseasca in camera si in patul ei. Dar apoi isi aminti cum urlase la ea, cum o tratase si ca venise s-o linisteasca. Fata cu parul indigo era dormea inca, langa el, capul ei era pe pieptul lui, in timp ce bratul ei era infasurat in jurul ei. Era intoarsa cu spatele la el, astfel incat putea observa formele ei sub cearceaf, linia frumoasa a spatelui ei. Parul ei indigo era pe pieptul lui gol.
Se misca mai aproape de ea, apasand usor corpul lui impotriva trupului ei. Brunetul ii putea simti sanii fermi, ii mirosi parfumul ei. O lua usor de obraz pentru ca apoi sa se joace cu parul ei. Putea sa-i admire corpul fara nicio intrerupere, fara nicio interdictie. Hinata purta doar o pereche de boxeri si o bustiera astfel incat el putea vedea aproape tot. Se apleca si o saruta pe umar, trasand usor o linie cu buzele lui moi pe gatul ei. Dupa care o saruta in spatele urechii ei micute, simti cum fata se misca datorita placerii, ceea ce il excita si mai mult. Fata scoase un geamat usor. Incepu sa tremure sub atingerea lui si se muta mai aproape. Apoi ea se trezi. La inceput, brunetul nu observa fiind prea concentrat asupra trupului ei si asupra sentimentelor pe care le incerca, insa in cele din urma observa ca e incordata. Dar nu era pregatit sa inceteze. Avea nevoie de mai mult, cu sau fara acordul ei. Mai facu inca o miscare cu mana lui si o atinse senzual pe sani. Hinata scoase un tipat usor. Adolescentul spera ca nu era un tipat de disperare ci de placere. Incepu sa-I maseze usor sanii, in curand auzi inca un geamat, dar de data asta era sigur ca e unul de placere, spatele ei se arcui in jurul trupului lui, reducand distanta dintre ei la minimum.
Neji simti cum fata cu parul indigo deveni din nou incordata cand simti cat de excitat era, dar bratele lui o tineau strans, incat nu putea fugi. Ea se intoarse cu spatele la el, observa teama in ochii ei, dar nu era doar teama.
O saruta. Ea in saruta inapoi desi ezita. Curand legatura dintre ei se stabili, mainile ei ii explorau trupul lui, in timp ce mainile lui se jucau cu sanii ei, buzele lor erau unite.

[Red Baron]

Neji renuntase a-i mai cere explicatii fetei. Orice se intamplase, apartinea trecutului. Nu putea ramane ancorat in trecut. O iubea si asta era tot ce conta. Se simtise tradat, jignit, cu mandria calcata in picioare, dar oare nu era mai important sa se simta fericit. La ce l-ar fi ajutat ca ar fi ranit-o, ca ar fi respins-o? Asta nu-l facea mai fericit, din contra.
Era tot ce-i ramasese, nu putea renunta la ea doar din cauza furiei, geloziei. Dar pentru a-si sacrifice mandria, pentru a o cere in casatorie, trebuia sa fie sigur ca ea il iubeste. Daca l-ar fi iubit, ar fi fost in stare sa-l infrunte pe Hiashi!
Trebuia sa discute cu ea, sa afle ce simte cu adevarat. Nu mai puteau continua asa, ranile deveneau prea adanci. Era constient ca ranile se vindeca, insa raman cicatricele, semne a ceea ce s-a intamplat si nu trebuie uitat.
Citise teama in ochii ei, ceea ce-l inspaimanta. Nici macar la examenele Chunnin nu fusese atat de speriata de el. Dar de ce acum? Pentru ca o bruscase? Trebuia sa fie mai mult, dar ce? Singura persoana a carei parere chiar conta pentru el, se uitase ingrozita la el.
Gandurile lui fura intrerupte de fata cu parul indigo care il mangaie pe fata.
- La ce te gandesti? Il intreba Hinata care era in bratele lui in pat.
- La noi, raspunse incet brunetul, ca si cum n-ar fi vrut ca ea sa auda.
- Hina-chan trebuie sa vorbim serios! Rosti serios cuvintele, uitandu-se fix la ea.
- Neji, ma sperii! Ce s-a mai intamplat? Era ingrijorata de atitudinea baiatului. Tocmai acum cand parea in sfarsit ca totul incepe sa mearga bine intre ei!
- Nu am vrut sa te speriu. Imi cer scuze pentru azi-noapte, te-am ranit inca o data. Si ti-am promis ca n-o sa se mai intample niciodata, si totusi iar am dat-o in bara. Nu indrazni sa se uite in ochii, nu vrea sa citeasca in ei compasiune, isi dorea sa-l iubeasca.
- Neji-kun! E numai vina mea.Daca ti-as fi spus de la inceput? Se uita in ochii lui, dorind sa-I marturiseasca ce s-a intamplat.
- Nu vreau sa stiu! Nu mai conteaza ce s-a intamplat. Desi brunetul isi dorea cu ardoare sa stie de ce Hinata se daruise altui tip, cine era acesta, nu se simtea pregatit, prefera sa fuga de durerosul adevar.
- Dar Neji! insista fata.
- Nu mai conteaza! Trebuie sa stiu doar un singur lucru. Ma iubesti? O lua de mana pentru a o obliga sa se uite in ochii lui.
- Te iubesc, ii raspunse fata cu jumatate de gura, incercand sa evite privirea lui intensa. Nu mai era sigura de ce simtea, stia ca pe Neji il iubise, dar se simtea atrasa de Aoshi ca un magnet.
Adolescentul observa ezitarea fetei, o cunostea mult prea bine, cateodata o intelegea mai bine decat s-ar fi inteles pe el. O stranse puternic in bratele lui, sperand ca astfel n-o sa se mai indoiasca. Totusi, nu se putu abtine si o intreba.
- Esti atrasa de Aoshi? Stiu de vizitele tale saptamanale. Nu indrazni s-o intrebe daca il iubeste. Nu se simti in stare. Fata lui avea o expresie atat de trista si totusi linistita. Fetei ii era imposibil sa nu observe cat de frumos era asa.
- Nu stiu...ii raspunse sincer.

Conversatia lui a fost intrerupta de sonerie. Cineva era la usa. Neji se ridica din pat, isi cauta hainele si se indrepta spre usa ca sa deschida. Spre surprinderea lui era Sakura care era imbracata intr-o fusta scurta rosie si un tricou verde si Naruto care ca de obicei era in uniforma lui obisnuita.
Observand parul brunetului ravasit, blondul remarca, razand:
- O noapte dura!
Exasperat de atitudinea blondului si mai ales ca-l intrerupsese din discutia cu Hinata, ii replica:
- Ai venit sa ma anunti ceva sau sa te prostesti? Daca ai venit pentru asta, poti sa pleci. N-am timp de prostiile tale.
- Niisan, nu te purta asa cu Naruto-kun. E prietenul nostru. Se auzi o voce subtire. Fata cu parul indigo se imbracase intr-un kimono alb.
Ochiului atent al fetei cu parul roz, nu-i scapara vanataile pe care Hinata le avea pe gat.
<Nu se poate! Hinata cu Neji, in niciun caz > Gandi Sakura.
- De ce ati venit? Ii repezi adolescentul, inca nervos.
- Sa va trimitem un mesaj din partea celui de-al cincelea Hokage. Sa va prezentati astazi, la ora 9 dimineata la ea in birou, spuse rozalia incercand sa-si revina din soc si sa-si adune gandurile.
- Amandoi? Intreba adolescenta.
- Da, raspunse scurt Sakura. Noi trebuie sa mergem, il trase pe blond de maneca. Era sigura ca Naruto nu observase nimic. Zambi cand se gandi cat de inocent e prietenul ei.


***

- Intrati! Urla Tsunade care era asezata pe fotoliu. Nu se schimbase deloc de cand era Hokage, inca ii mai placea sa parieze, sa bea. Chiar si biroul si-l decorase dupa gustul ei, existand un mic bar intr-un colt al incaperii bine aprovizionat cu sake pentru ca nu-si mai permitea in calitatea sa de conducator al Konohei sa umble prin baruri. Existau chiar si pocanele in care baga bani si juca. Pariatul era un viciu, de care nu putea scapa, era un hobby extrem.
- Tsunade-sama! Salutara respectuos cei doi, asteptand sa le spuna din ce motiv a trimis dupa ei.
- N-am sa va fac sa pierdeti prea mult. O sa va spun pentru ce v-am chemat. In acel moment intra Shizune cu purcelusa lui Tsunade. Al cincelea hogake incepu sa se joace cu ea, facandu-i pe cei doi Hyuga sa astepte spre disperarea brunetului care sperase ca o sa poata sa-si termine conversatia cu Hinata.

Dupa cateva minute, blonda se reaseza pe fotoliu.
- Acum sa va spun pentru ce v-am chemat! Isi impreuna mainile in dreptul fetei, uitandu-se fix la ei.
<In sfarsit!> gandi Neji.
- O sa plecati chiar astazi intr-o misiune in Suna. Trebuie sa-i duceti lui Gaara un document foarte importanti. Sunteti singurii in care am incredere pentru aceasta misiune. In plus, n-o sa fiti singuri. Mai trimit o persoana cu voi, care va fi conducatorul echipei.
- Cine? Intreba iritat geniul Hyuga. Nu intelegea de ce e nevoie de inca o persoana si mai ales ca acea persoana sa fie liderul, cand el era Jounin. Era un afront personal.
- O sa vi-l prezint chiar in acest moment. Este chiar aici. Ma mir ca nu i-ati observat prezenta. Se pare ca aveti mare nevoie de el! Spuse razand.
Aoshi iesi din intuneric. Era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri si o camasa albastra. Fata lui nu exprima absolut nimic ca de obicei, ramand impasibil. Doar din cand in cand ii mai arunca priviri pe furis fetei cu parul indigo.
- Refuz sa merg in misiune cu el! Spuse iritat la culme.
- Bine atunci o sa mearga doar Hinata cu Aoshi. Din punctul meu de vedere nu e nicio problema. Stia ca tanarul Hyuga n-o sa accepte niciodata una ca asta.
- Niciodata! Raspunse brunetul si mai furios. Merg.
- Hai Hinata! O lua pe verisoara lui de mana si iesi din incapere.
- Aoshi, imi ramai dator! Nu crezi ca esti cam batran sa te uiti dupa pustoaice. Il mustra Tsunade.

[Red Baron]

Se intuneca, desi pentru o misiune obisnuita nu era momentul un propice pentru a pleca la drum, noaptea fiind expusi cel mai mult pericolelor, echipa formata din cei doi Hyuga si Aoshi porni la drum.
Daca era parcurs ziua drumul spre Suna era infernal, arsita i-ar fi secatuit de puteri si ar fi fost si mai vulnerabili. Era preferabil sa calatoreasca noapte, asumandu-si inevitabilele riscuri.
Vantul batea puternic, dorind parca sa striveasca totul in calea lui, ceea ce era un lucru neobisnuit pentru aceea perioada a anului. Echipa condusa de Aoshi a fost luata prin surprindere, nu se asteptau la asa ceva. Nu erau pregatiti, credeau ca o sa fie o misiune usoara, avand in vedere ca aveau doar de dus niste documente. Nu se luptau cu niste inamici palpabili, ceea ce le ingreuna misiunea. Cine ar fi crezut ca vantul ar fi putut fi un dusman atat de redutabil. Intotdeauna neglijam fortele naturii, considerandu-le prietene, dar daca nu le respectam o sa fie cei mai mari inamici ai nostrii.
Provizii nu prea aveau, iar imbracaminte pe care o purtau era total inadecvata, fiind imbracati in uniformele de vara. Cea mai slabita parea Hinata, care tremura groaznic din cauza frigului. De la lupta pe care o avusese cu Neji, ramasese cu sechele, inima ei fiind slabita. Suferise un soc hipotermic datorita scaderii temperaturii, pielea i se invineti. Curand isi pierdu cunostinta.
Cei doi barbati nu observasera starea deplorabila a fetei, fiind prea preocupati sa inainteze si sa-si demonstreze unul altuia ca este mai bun decat celalalt. O competitie acerba pentru inima slabita fetei incepu!
Aoshi fu trezit la realitate cand auzi trupul inconstient al fetei prabusindu-se la pamant. Se intoarse sa verifice ce e cu bubuitura din spatele lui. Neji intre timp inaintase mult, crezand ca-l intrecuse pe rivalul sau.
Brunetul cu ochii albastri o vazu pe fata cu parul indigo zacand. Era asa fragila, putea s-o striveasca chiar in acel moment, putea s-o raneasca, s-o umileasca asa cum o mai facuse odata. Nicodata nu se simtise asa atras de cineva, cum se simtise atras de Hinata, slabiciunea ei il prinsese intr-un cerc vicios din care nu putea scapa sip e care nu ar fi vrut sa-l paraseasca nicodata.
Tanarul Hyuga, nelinistit ca ceilalti doi membri ai echipei sale nu se mai vedeau, se opri. Cand tocmai se hotarase sa mearga sa vada din ce cauza cei doi camarazi ai sai, orbit de gelozie isi imagina clipele tandre pe care cei doi le petreceau impreuna.
Porni vijelios pentru a-i impiedica sa ajunga la o treapta superioara. Insa spre surprinderea si fericirea lui egoista, presupunerile sale erau false. Se simti usurat. Il ochi pe Aoshi, insa o vedea nicaieri pe Hinata pentru a observa intr-un final ca fata cu parul indigo era agatata in spatele puternic al barbatului de 26 de ani.
- Ce i-ai facut? Urla Neji, activandu-si bakyunigan. Odata activat Bakyuniganul observa culoarea pamantie a fetei. Gelozia ii disparu de pe fata, fiind inlocuita de ingrijoare si teama.
- A suferit un soc hipotermic. Nu stiam ca e asa slabita, altfel as fi avut mai mare grija. Se invinovatea brunetul cu ochii albastri. Geniul Hyuga vazu chiar o lacrima pe obrazul palid al adversarului sau.
- O sa o tin eu de acum, sunt varul ei! Il informa, scapand repede de gandurile incomode care il monopolizasera.
- Neji, stiu tot ce s-a intamplat intre voi. N-are rost sa ma vezi ca un dusman in acest moment. Ca si tine, ii vreau binele. Hinata e cea mai importanta in acest moment. Lasa-ma sa o duc eu, sunt mult mai puternic decat tine, diferenta de statura intre mine si Hinata e mult mai mare decat dintre voi. Conditiile de drum sunt oricum foarte vitrege, nu are nici un rost sa te imbolnavesti si tu! In plus trebuie sa ajungem acolo pana in pranz. Altfel o sa ne fie si mai greu! Nu strica totul dintr-o ambitie prosteasca. Niciodata in viata lui, conducatorul clanului Shinomori nu daduse atatea explicatii cuiva, cu atat mai putin unei persoane pe care o considera inferioara lui, insa totul era pentru bine persoanei pe care o iubea. Niciodata nu ar fi comis un asemenea act pentru o alta persoana si mai ales in fata unui tip pe care il detesta, dar era dovada lui de iubire.
- Inteleg, insa ai mare grija cum te porti cu ea si pe unde pui mana. N-o sa tolerez nici un gest inadecvat, il avertiza Neji.
- Ma ameninti, baiete! Ai mare grija cu vorbele acestea mari pe care le rosteti. Nici macar nu visezi de ce sunt capabili. Crede-ma nici nu ai vrea sa stii! Ranji periculos Aoshi, un zambet de satisfactie aparandu-i pe fata.
- Mergem sau pierdem vremea pe aici? Intreba brunetul cu ochii albi, incercand sa destinda atmosfera. Involuntar, ii era frica de Aoshi si de ceea ce era in stare. Niciodata nu simtise frica pentru cineva, insa Aoshi avea momente cand il inspaimanta, fixandu-l cu ochii lui albastri reci. Singura care parea ca-l umanizeaza era verisoara lui.
Aceasta teama fu observata de Aoshi, care se simtea trist in adancul inimii lui ca inca o persoana il considera un monstru. Poate chiar era un monstru, dar oare monstrii nu au si ei suflet, oare ei nu simt, in felul lor, dar simt!
Cei doi barbati impreuna cu colega lor si totodata persoana pe care o iubeau pornira iarasi la drum. Dupa o calatorie anevoioasa, cu multe greutati si obstacole, ajunsera in sfarsit in Suna in jurul orei zece dimineata.
Neji era uimit de capacitatea lui Aoshi, nu prezenta nici un semn de oboseala, nicio zgarietura, in timp ce el era frant dupa efortul depus.
Barbatul de 26 de ani avusese mare grija de Hinata, folosindu-si chakra pentru a-i mentine temperatura constanta, altfel ar fi murit in mod sigur. Bineinteles acest lucru il omisese lui Neji, fiind convins ca aceasta ar fi insistat sa foloseasca chakra lui. Dar nu-si putea permite sa aiba doi coechipieri slabiti, era prea mult. Chiar daca misiunea parea banala la prima vedere, era mult mai importanta decat lasase Tsunade sa se intrevada.

[Red Baron]

+ 16

Si totusi ploua…

<Urasc sa poarta aceasta masca…nu sunt ceea ce par si totusi o port. Cateodata nici nu stiu care sunt adevaratul eu, poate a devenit o masura de protectie, o incercare de a-mi ascunde slabiciunea, dar nu am timp acum de momente melodramatice, misiunea e mult prea importanta, iar Hinata si Neji habar nu au in ce au fost varati> gandi brunetul cu ochii albastri, pierdut in gandurile care il chinuiau de atata amar de vreme de cand o cunoscuse pe fata cu parul indigo care ii schimbase existenta.
<Trebuie sa ma imbrac, Kazegake-ul ma asteapta> Se schimba intr-o tinuta eleganta. S-ar putea spune ca eleganta era o trasatura definitorie a lui. Situatia insasi cerea o tinuta formala, se imbraca intr-o pereche de pantaloni negri cu dunga si o camasa neagra.
Se auzi un cioconait in usa.
- Intra, rosti Aoshi calm. In incapere intra o fata care nu avea mai mult de 17 ani, roscata, destul de frumoasa din cate observa. Tot timpul fusese un playboy, dar de cand o intalnise pe Hinata aceasta trasatura a lui se diminuase, aproape disparuse cu totul. Insa aceasta tanara ii atrase atentia.
Fata care ramase uimita de frumuseata lui, se pierdu, nu mai era sa spuna pentru ce a fost trimisa.
Tanarul observa momentul de slabiciune al roscatei, o intreba sarcastic:
- Scumpo, vrei sa ma intrebi ceva sau o sa stai acolo si o sa ma admiri? Un ranjet atat de characteristic lui i-a aparut pe fata. Tanara nu ii era indiferenta, aspectul ei fizic il atragea, era potrivita dupa standardele lui pentru o aventura de o noapte, in lipsa de altceva mai mult. De ceva timp nu a mai avut parte de ceva actiune, mai exact de cand cu Hinata. Era deja prea mult pana si pentru rabdarea lui, iar pe fata ce o iubea nu o putea forta.
- Scuzati-ma, domnule. Gaara-sama va asteapta in biroul sau. O luati drept, apoi e prima la stanga. Roscata obisnuita cu un astfel de comportament, nu se inrosi deloc, din contra ii placea ca era scanata de sus pana jos, iar fiecare parte a corpului ei era analizata.
- Cum spui tu, o sa merg pe mana ta de data asta, zambi Aoshi. Trecu pe langa ea si ii sopti sensual, usor ragusit la ureche.
- Te astept diseara, apoi parasi incaperea.



Discutia cu Gaara a fost extrem de plictisitoare, tanarul Gazekage i se paruse o persoana enervanta, care nu stia ce a dat peste ea. Era atat de naiv, credea ca totul o sa fie bine, nu avea nici cea mai vaga idée de ce avea sa se intample cu satul lui!
Intra in camera, unde il asteapta roscata imbracata intr-o rochie neagra scurta.
<Arata grozav in aceea rochie, iar machiajul face intreaga tinuta perfecta> Gandi Aoshi in sinea lui, cand o vazu pe fata asezata comod in patul lui. O privi o secunda sau doua, apoi se indrepta spre ea si se aseza in pat
- Ti-ar placea o runda? O intreba pe roscata cu ochii albastri, care se juca cu fermoarul de la rochie.
- Ai mai jucat vreodata? Il intreba ironic fata.
- Depinde ce joc vrei sa jucam, zambi diabolic tanarul de 26 ani. Desi cam stiu ce vreau de la tine.
Fata se apropie de barbat, ca si cum corpurile lor ar fi comunicat intre ele. Se opri si se uita in ochii lui reci, indepartandu-se usor de el. Ceea ce citise in ei o sperie. Ochii ei spuneau nu, dar trupul ei spunea da, insa dorinta o lasa prada vanatorului care era obisnuit sa abuzeze, sa foloseasca pe oricine pentru a-si atinge scopurile.
<Chiar imi doresc asta, dar el e…> Roscata se intoarse pe Aoshi, chemandu-l cu privirea. <Nu e cum am crezut eu ca o sa fie, e diferit, doar vrea sa ma foloseasca> gandi. Ea sari din pat, insa tanarul o prinse repede de mana.
- O data ce ai intrat in acest joc, nu mai ai cum sa iesi. Intelege! Consoleaza-te ca o sa fie singura data cand o sa-l joci. Aoshi o saruta cu forta, furandu-i cuvintele pe care dorea sa le rosteasca.
- Aoshi…rosti in timp ce il zgaria pe spate datorita durerii pe care i-o provocase, se purtase brutal cu ea.
- E in regula, o sa incerc sa fiu mai tandru, spuse, in timp ce se pozitiona intr-un mod mai confortabil, insa ritmul rapid il mentinu. Continua sa intre in ea, tinand trupul ei aproape de al lui tot timpul.
- Rukia, puneti picioarele aici, ii spuse pe un ton poruncitor. Ii ridica picioarele si le sprijini de pieptul lui. Ea tipa de placere de fiecare data ce simtea cum trupurile lor devenin din ce in ce mai apropiate.
- Aoshi! Roscata isi in ascunse fata in gatul lui. Simti transpiratia lui in timp ce noaptea lor fierbinte continua. Zgomotele scoase de fata devenira din ce in ce mai puternice.

Hinata care inca era slabita se trezi datorita geamatelor. Dori sa vada din ce directie veneau, desi era constienta ce insemnau acele geamate, se imbraca cu un halat si iesi din camera. Ajunse in dreptul incaperii de unde se auzeau. Stia ca era camera lui Aoshi, insa nu dorea sa creada ca brunetul cu ochii e capabil de asa ceva. Deschise camera, deranjandu-i pe cei doi jucatori impatimiti.
-Aoshi, un tipat ii scapa fetei cu ochii albi care parasi camera in fuga.

Nu este corectat, imi cer scuze pt greseli.