25-02-2011, 11:24 PM
Am venit cu nextu care va anunt ca nu este unul foarte inspirat sau reusit caci l- am facut acum pe moment de chef
Soo:
Soo:
Capitolul II
Imi impachetam calm cateva lucruri necesare pentru misiunea in care urmeaza sa plec in dupa- amiaza acestei zile. Fara sa mai zabovesc mai mult uitandu- ma plictisit inauntrul camerei mai arunc niste pergamente in ruxacul meu de culoare albastra cu dungi gri, dupa care mi- l pun in spate si ies din acea incapere, apoi din intregul apartament. Stiu ca trebuie sa plec abia la trei dar, sa stau toata ziua in casa reprezinta o mare plictiseala pentru mine si sunt convins ca Sakura si Naruto sunt deja prezenti l- a iesirea din sat. Nu stiu de ce trebuie sa fim insotiti si de echipa lui Asuma, stiu ca suntem abia la gradul de genini, dar consider ca avem destula forta sa facem rost de un pergament amarat adica cat de dificil poate fi ? Doar nu mergem la un razboi nu ? Inteleg ca este nevoie si de un jounin dar de ce i- a mai chemat si pe aia trei ? In fine...
~Dupa o ora de mers…~
-In sfarsit ai ajuns si tu Sas’ke ! se rasti blondul ca si cum ar fi cineva. In orice caz mai avem doua ore pana sa plecam, ce- ar fi sa mergem la un ramen, ce zici Sakura chan, face cinste Sasuke.
-Nu ma amesteca si pe mine imbecilule ! spun eu calm asezandu- ma pe iarba, asteptand cu disperare plecarea. Macar in timpul asta ma pot amuza putin de Naruto, este asa o gagauta enervanta si imprevizibila, niciodata nu stii la ce sa te astepti de la el, tocmai asta ma amuza. Ma gandesc sa ma joc putin cu el. La cat de idiot e nici nu si- ar da seama ca cineva il pacaleste nici daca i- ar fi poruncit sa se arunce intr- o fantana. El face totul pentru a ne impresiona, in special a ma impresiona pe mine si pentru a o cuceri pe rozalie si, spera ca intr- o buna zi sa devina Hokage. Sincer, toate lucrurile facute de el mi se par mai mult niste acte de pusti obsedat nu cu o gandire logica si un stil de lupta adecvat unui ninja, de aceea nu ma impresioneaza si pana va ajunge sa o faca va avea nevoie de mult antrenament, pana atunci, bafta Naruto.
Fara sa imi dau seama, zambesc involuntar prosteste si putin sadic dupa care imi indrept vizorul catre echipa unsprezece care isi facura si ei aparitia dupa ceva timp. Sincer nu ma prea ma incanta prezenta lor, mai ales a blondinei, in misiunea noastra. Nara Shikamaru, poreclit lenesul, cu parul negru abisal si ochii de acelasi fel, Akimichi Choji, poreclit ‘’porcul’’, sau ‘’grasul’’ desi eu nu prea ii spun asa pentru ca e posibil sa aiba o mica criza si nu in ultimul rand cealalta pacoste obsedata Iamanaka Ino, cu parul asemeni razelor soarelui si ochii de o nuanta albastra alcatuiau echipa unsprezece, fiind condusa de Sarutobi Asuma, un tip de aceeasi varsta cu Kakashi. Cata bataie de cap o sa- mi poata da si astia ? Imi ajung pacostele cu care m- am pricobsit deja. Cateva clipe de tacere, dupa care era si normal, pornim catre Satul Zapezii, drumul care arata ca va fi unul extrem de lung si plictisitor. O iau cu putini pasi inainte, iar Naruto crezand ca ma uimeste, incepe sa fuga inainte. Oare o sa inceteze cu prostia asta vreodata ? Simplu, daca nu- l potoleste cineva nu. Si daca nu o face de unul singur o sa o fac eu.
Continuam cu totii sa mergem in tacere, ma rog, aproape toti inafara de Sakura si Ino care se certau ca de obicei din acelasi motiv stupid. ‘’Sasuke ma iubeste pe mine, pe mine…ba nu e al meu…’’ Pff, ce n- as da sa ma lase amandoua in pace. Sa inteleaga odata ca nu va fi nimic intre mine si ele. Dar se pare ca se nasc multi cu o minte ingusta pe lume. Pasesc calm pe covorul de frunze uscate asezate ca un strat gros colorat in nuanta aramie. Era sfarsit de toamna si pe cer norii anuntau sosireau unei ploi puternice. Trebuia sa ne gasim un acoperis in care sa ne adapostim, altfel vom ajunge leoarca in satul Zapezii, acolo vom face contact cu frigul si vom ingheta. Si imbecilul de Naruto unde o mai fii, a luat- o inainte de- a binelea ci doar pentru ca vrea sa ma uimeasca pe mine cu niste lucruri stupide, fara valoare, care nu au sens.
Pornesc si eu mai rapid pentru a- l gasi pe dobitoc, dar nici urma de el. Mai caut cateva minute, defapt mai multe minute dar fara vreun folos. Minunat, acum se insereaza si ca sa vezi cat de fraier sunt m- am si ratacit prin padure. Logic ar fi sa caut un adapost iar maine sa pornesc in cautarea ‘’camarazilor’’ mei. Daca as incerca asta acum, sigur nu ar fi de nici un folos avand in vedere ca nu am alta sursa de lumina decat cateva raze slabe ale lunii de pe cerul intunecat ca cel mai nesfarsit abis. Stai asa si adapost cum mama naibi gasesc ? Ma rog, se pare ca va trebui sa ma ghemuiesc sub un copac, sper ca nu o sa ploaie caci o sa fiu leoarca si cu totii stim ca nu e bine sa stam sub copaci cand ploua si tuna sau fulgera… Ma rog. Imi instalez rapid sacul de dormit si aprind un foc cat de repede pot si incalzesc niste ramen adus cu mine.
~In alta parte a padurii~
-Minunat, au disparut si Sasuke si Naruto ! spuse Sakura rastit la ‘’ajutoarele’’ noastre.
-Mai bine asteptam pana maine si apoi ii cautam pentru ca acum oricum n- am vedea nimic pe intunericul asta, poate apar singuri si ar trebui sa ne instalam nu ? spuse senseiul foarte calm.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Oare ce or face ceilalti ? Oricum ce- mi pasa mie, sunt aici doar din cauza lui Naruto, off Naruto, ce sa- ti fac eu tie ? Cu siguranta o sa- ti dau o mama de bataie dupa ce te gasesc. Insa, recunosc ca am si eu partea mea de vina, trebuia sa stiu ca asta se va intampla daca nu gandesc logic si ma iau dupa perdantul ala. In fine, ce e facut e facut, cel mai bine ar fi sa trag un pui de somn, altceva ce as putea sa fac ? Inchid cateva clipe ochii, dar ma simt ca si cum cineva ar fi aici cu mine, ca si cum sunt urmarit si e o senzatie foarte stranie… in momentul asta doar cuvintele lui imi trec prin minte :
,, - Fugi fugi cat poti si agata- te de viata asta mizerabila…’’
Asta mi- a spus dupa ce a… ce mai conteaza, mi- a spus acele cuvinte mizerabile dupa ce m- a distrus complet, dar am zis ca nu vreau sa traiesc toata viata, fiecare minut gandindu-ma si suferind din cauza acestui lucru, insa jur ca ma voi razbuna, si va veni acel moment in care o sa ma simt asa bine. Multi imi spun ca asta nu ma va ajuta, dar ei nu isi dau seama ca eu doar pentru asta traiesc. Fara sa mai gandesc, ochii mi se inchideau, iar intunericul ma trimitea in tara fantasmelor.
,,- Intr- o zi vei avea de facut o alegere fatala, de ea iti va depinde restul vietii. Nu ai decat o sansa sa alegi, ce vei face nu se va putea anula...ce vei face va fi o alegere ... gresita.
Ascultam ecoul acelei voci reci si misterioasa care disparu la fel de repede cum a si aparut. Cine e acolo, ce vrea ? Ce alegere ? ‘’
Imi deschid incet ochii de un negru in care se reflecta o raza a soarelui care se ivi pe cer in umbra norilor de un gri nemarginit, nu a plouat dar sunt sigur ca asta o sa se intample peste cateva ore, minute, secunde, cine stie. Dar, ce alegere ? Desi sunt perfect constient ca a fost doar un vis, acea voce parea la fel de reala ca propria mea umbra prezenta in urma mea. Ce incearca sa- mi spuna ? A fi sau a nu fi, voi fi sau nu voi fi, ei bine eu sunt si voi mereu. Nu e important. A fost doar un vis amarat, ce legatura poate avea cu viata, eu am fost, sunt si voi fi mereu un simplu genin care traieste in amaraciunea vietii sale si supravietuieste doar datorita urei si razbunarii.
Imi strang repede catrafusele si incep sa- i caut pe ceilalti si sper sa- i gasesc cat mai repede ca nu prea am rabdare sa fac asta mult timp. Nu sunt urmarit, dar am mereu senzatia ca el ma urmareste si este prezent in actiunile mele ceea ce ma duce la intrebarea de ce ?, de ce am aceasta senzatie stranie?
Imi impachetam calm cateva lucruri necesare pentru misiunea in care urmeaza sa plec in dupa- amiaza acestei zile. Fara sa mai zabovesc mai mult uitandu- ma plictisit inauntrul camerei mai arunc niste pergamente in ruxacul meu de culoare albastra cu dungi gri, dupa care mi- l pun in spate si ies din acea incapere, apoi din intregul apartament. Stiu ca trebuie sa plec abia la trei dar, sa stau toata ziua in casa reprezinta o mare plictiseala pentru mine si sunt convins ca Sakura si Naruto sunt deja prezenti l- a iesirea din sat. Nu stiu de ce trebuie sa fim insotiti si de echipa lui Asuma, stiu ca suntem abia la gradul de genini, dar consider ca avem destula forta sa facem rost de un pergament amarat adica cat de dificil poate fi ? Doar nu mergem la un razboi nu ? Inteleg ca este nevoie si de un jounin dar de ce i- a mai chemat si pe aia trei ? In fine...
~Dupa o ora de mers…~
-In sfarsit ai ajuns si tu Sas’ke ! se rasti blondul ca si cum ar fi cineva. In orice caz mai avem doua ore pana sa plecam, ce- ar fi sa mergem la un ramen, ce zici Sakura chan, face cinste Sasuke.
-Nu ma amesteca si pe mine imbecilule ! spun eu calm asezandu- ma pe iarba, asteptand cu disperare plecarea. Macar in timpul asta ma pot amuza putin de Naruto, este asa o gagauta enervanta si imprevizibila, niciodata nu stii la ce sa te astepti de la el, tocmai asta ma amuza. Ma gandesc sa ma joc putin cu el. La cat de idiot e nici nu si- ar da seama ca cineva il pacaleste nici daca i- ar fi poruncit sa se arunce intr- o fantana. El face totul pentru a ne impresiona, in special a ma impresiona pe mine si pentru a o cuceri pe rozalie si, spera ca intr- o buna zi sa devina Hokage. Sincer, toate lucrurile facute de el mi se par mai mult niste acte de pusti obsedat nu cu o gandire logica si un stil de lupta adecvat unui ninja, de aceea nu ma impresioneaza si pana va ajunge sa o faca va avea nevoie de mult antrenament, pana atunci, bafta Naruto.
Fara sa imi dau seama, zambesc involuntar prosteste si putin sadic dupa care imi indrept vizorul catre echipa unsprezece care isi facura si ei aparitia dupa ceva timp. Sincer nu ma prea ma incanta prezenta lor, mai ales a blondinei, in misiunea noastra. Nara Shikamaru, poreclit lenesul, cu parul negru abisal si ochii de acelasi fel, Akimichi Choji, poreclit ‘’porcul’’, sau ‘’grasul’’ desi eu nu prea ii spun asa pentru ca e posibil sa aiba o mica criza si nu in ultimul rand cealalta pacoste obsedata Iamanaka Ino, cu parul asemeni razelor soarelui si ochii de o nuanta albastra alcatuiau echipa unsprezece, fiind condusa de Sarutobi Asuma, un tip de aceeasi varsta cu Kakashi. Cata bataie de cap o sa- mi poata da si astia ? Imi ajung pacostele cu care m- am pricobsit deja. Cateva clipe de tacere, dupa care era si normal, pornim catre Satul Zapezii, drumul care arata ca va fi unul extrem de lung si plictisitor. O iau cu putini pasi inainte, iar Naruto crezand ca ma uimeste, incepe sa fuga inainte. Oare o sa inceteze cu prostia asta vreodata ? Simplu, daca nu- l potoleste cineva nu. Si daca nu o face de unul singur o sa o fac eu.
Continuam cu totii sa mergem in tacere, ma rog, aproape toti inafara de Sakura si Ino care se certau ca de obicei din acelasi motiv stupid. ‘’Sasuke ma iubeste pe mine, pe mine…ba nu e al meu…’’ Pff, ce n- as da sa ma lase amandoua in pace. Sa inteleaga odata ca nu va fi nimic intre mine si ele. Dar se pare ca se nasc multi cu o minte ingusta pe lume. Pasesc calm pe covorul de frunze uscate asezate ca un strat gros colorat in nuanta aramie. Era sfarsit de toamna si pe cer norii anuntau sosireau unei ploi puternice. Trebuia sa ne gasim un acoperis in care sa ne adapostim, altfel vom ajunge leoarca in satul Zapezii, acolo vom face contact cu frigul si vom ingheta. Si imbecilul de Naruto unde o mai fii, a luat- o inainte de- a binelea ci doar pentru ca vrea sa ma uimeasca pe mine cu niste lucruri stupide, fara valoare, care nu au sens.
Pornesc si eu mai rapid pentru a- l gasi pe dobitoc, dar nici urma de el. Mai caut cateva minute, defapt mai multe minute dar fara vreun folos. Minunat, acum se insereaza si ca sa vezi cat de fraier sunt m- am si ratacit prin padure. Logic ar fi sa caut un adapost iar maine sa pornesc in cautarea ‘’camarazilor’’ mei. Daca as incerca asta acum, sigur nu ar fi de nici un folos avand in vedere ca nu am alta sursa de lumina decat cateva raze slabe ale lunii de pe cerul intunecat ca cel mai nesfarsit abis. Stai asa si adapost cum mama naibi gasesc ? Ma rog, se pare ca va trebui sa ma ghemuiesc sub un copac, sper ca nu o sa ploaie caci o sa fiu leoarca si cu totii stim ca nu e bine sa stam sub copaci cand ploua si tuna sau fulgera… Ma rog. Imi instalez rapid sacul de dormit si aprind un foc cat de repede pot si incalzesc niste ramen adus cu mine.
~In alta parte a padurii~
-Minunat, au disparut si Sasuke si Naruto ! spuse Sakura rastit la ‘’ajutoarele’’ noastre.
-Mai bine asteptam pana maine si apoi ii cautam pentru ca acum oricum n- am vedea nimic pe intunericul asta, poate apar singuri si ar trebui sa ne instalam nu ? spuse senseiul foarte calm.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Oare ce or face ceilalti ? Oricum ce- mi pasa mie, sunt aici doar din cauza lui Naruto, off Naruto, ce sa- ti fac eu tie ? Cu siguranta o sa- ti dau o mama de bataie dupa ce te gasesc. Insa, recunosc ca am si eu partea mea de vina, trebuia sa stiu ca asta se va intampla daca nu gandesc logic si ma iau dupa perdantul ala. In fine, ce e facut e facut, cel mai bine ar fi sa trag un pui de somn, altceva ce as putea sa fac ? Inchid cateva clipe ochii, dar ma simt ca si cum cineva ar fi aici cu mine, ca si cum sunt urmarit si e o senzatie foarte stranie… in momentul asta doar cuvintele lui imi trec prin minte :
,, - Fugi fugi cat poti si agata- te de viata asta mizerabila…’’
Asta mi- a spus dupa ce a… ce mai conteaza, mi- a spus acele cuvinte mizerabile dupa ce m- a distrus complet, dar am zis ca nu vreau sa traiesc toata viata, fiecare minut gandindu-ma si suferind din cauza acestui lucru, insa jur ca ma voi razbuna, si va veni acel moment in care o sa ma simt asa bine. Multi imi spun ca asta nu ma va ajuta, dar ei nu isi dau seama ca eu doar pentru asta traiesc. Fara sa mai gandesc, ochii mi se inchideau, iar intunericul ma trimitea in tara fantasmelor.
,,- Intr- o zi vei avea de facut o alegere fatala, de ea iti va depinde restul vietii. Nu ai decat o sansa sa alegi, ce vei face nu se va putea anula...ce vei face va fi o alegere ... gresita.
Ascultam ecoul acelei voci reci si misterioasa care disparu la fel de repede cum a si aparut. Cine e acolo, ce vrea ? Ce alegere ? ‘’
Imi deschid incet ochii de un negru in care se reflecta o raza a soarelui care se ivi pe cer in umbra norilor de un gri nemarginit, nu a plouat dar sunt sigur ca asta o sa se intample peste cateva ore, minute, secunde, cine stie. Dar, ce alegere ? Desi sunt perfect constient ca a fost doar un vis, acea voce parea la fel de reala ca propria mea umbra prezenta in urma mea. Ce incearca sa- mi spuna ? A fi sau a nu fi, voi fi sau nu voi fi, ei bine eu sunt si voi mereu. Nu e important. A fost doar un vis amarat, ce legatura poate avea cu viata, eu am fost, sunt si voi fi mereu un simplu genin care traieste in amaraciunea vietii sale si supravietuieste doar datorita urei si razbunarii.
Imi strang repede catrafusele si incep sa- i caut pe ceilalti si sper sa- i gasesc cat mai repede ca nu prea am rabdare sa fac asta mult timp. Nu sunt urmarit, dar am mereu senzatia ca el ma urmareste si este prezent in actiunile mele ceea ce ma duce la intrebarea de ce ?, de ce am aceasta senzatie stranie?