Inima imi bate pentru tine [+18 ]

[Savarina Ali]

Bunăă lume ... după cum se vede am adus next-ul și de acum voi scrie cu diacritice. Să nu spuneți că nu v-am anunțat : ))) Sper să vă placă acest capitol, deși mie una nu îmi place de loc ... dar mie nu îmi place nici-un capitol făcut de mine : ))) Lectură plăcută tuturor > : D <

Capitolul 4 : O cafea, o prăjitură ... un sărut

După lungi cereri din partea băiatului am acceptat să merg cu el la o cafenea. Părea destul de drăguț băaiatul, dar nu vroiam să mă las pradă sentimentelor așa de repede. În scurt timp acesta a oprit la o cofetărie din zonă. Mi-a deschis portiera –și eu am ieșit din mașină –apoi ne-am îndreptat spre intrareși m-a lăsat să intru prima. Se pare că era și politicos. Ne-am așezat la o măsuță retrasă de ochii privitorilor și am așteptat ca una din chelnerițe să vină și să ne ia comanda.
Eu nu știam ce să comand așa că a cerut băiatul două savarine și două pahare de suc –deoarece eu nu consumam alcool –și din câte înțelesesem erau cele mai bune din acea cofetărie. Am început să discutăm despre cum sunt excursiile pe aici și multe alte lucriri ... mai mult sau mai puțin banale.
Când am gustat din acea prăjitură am simțit că mă înalț pe un norișor pufos. Era așa de bună.
Mă măcina gândul cum ar putea fi în acea excursie ... dacă voi cunoaște persoane noi, dacă mă voi părui cu cineva și multe alte gânduri.
-Alicia ești bine? mă întreabă băiatul punând mâna peste a mea, eu înroșindu-mă instantaneu. Îți place savarina? mă întreabă acesta când fu convins că are atenția mea.
-Da ... este o prăjitură minunată, spun zâmbind și privind mâinile noastre cum se atingeau.
-Iartă-mă, spuse acesta retrăgandu-și mâna, înroșindu-se ușor la față.
Am zâmbit și i-am spus că nu este problemă. Nu știam de ce dar nu mă mai deranja prezența lui în jurul meu. Am continuat să discutăm și să ne cunoaștem mai bine. Am aflat multe despre el. Se pare că era morocănos cu toate fetele în general. Excepție avea cu Zeneea și acum cu mine. Mă bucuram să aflu că eram pe lista de excepții a unei persoane. Mă făcea să mă simt mult mai bine și în largul meu. Mă întrebase și pe mine multe ... i-am răspuns la toate întrebările. Mă bucuram însă că nu îmi pusese întrebări despre familia mea, deoarece acolo chiar nu aș fi putut răspunde. L-aș fi pus pe el în pericol. Părinții mei lucrau periculos iar dacă numai chiar și o singură persoană ar fi știut toate astea și nu făcea parte din Yakuza ar fi fost măcelărită și eu una nu aș fi permis așa ceva.
Singura persoană care știa era Zeneea, însă și ea făcea parte din această sursă de contrabandă a lumii. Era puțin ciudat să fim și noi băgate în toate acestea, însă asta era. Nu aveam de ales. Am mai discutat puțin câte puțin apoi am plecat. Băiatul îmi făcuse cinste și nu mă lăsase să plătesc nimic. Când să plec în casă deoarece era seară deja și credeam că cei de acolo ar fi îngrijorați, băiatul mă trase de mână și mă sărutase tandru pe buze. Își trecuse limba peste buzele mele, eu întredeschizându-le involuntar. Acesta își strecură limba printre buzele mele și o invită pe a mea la joacă. Neastâmpărată cum eram, am acceptat invitația. Mâinile lui se aflau pe talia mea, iar ale mele în părul său jucându-se cu acele fire rebele.
Ne-am despărțit ușor unul de altul ... eu având o tentă trandafirie în obraji. Acesta îmi zâmbi și îmi spuse că îmi stă mai bine roșie la fată. Am zâmbit la auzul cuvintelor sale și l-am mai sprutat o dată tandru pe buzele moi ce îmi plăceau să mă dezmierde pe ale mele buze. Ne-am îndepărtat ușor, el plecând cu mașina și eu rămânând în poartă pentru a vedea cum se îndepărtează pe străzile aglomerate ale orașului.
Am intrat în casă și am sașutat pe acolo apoi m-am dus direct în camera mea. M-am învârtit ușor, iar apoi m-am trântit în pat uitându-mă la tavan visătoare. Mi-am trecut degetul arătător peste buze simțind fiori ce îmi treceau prin tot corpul. Brusc m-am ridicat în picioare și am început să plâng. Am căzut în genunchi lăsând lacrimile să îmi atârne pe chip ca o minunată cascadă naturală cu apă sărată.
-De ce ... ? De ce trebuie ... de ce trebuie să mă îndrăgostesc? am început să bâlbâi pe acolo plângând.
M-am dus la o oglindă și m-am privit. Îmi vedeam reflexia cum îmi zicea că fac ce e bine. Brusc pe umeri îmi apărură două creaturi ce semănau cu mine, însă era numai conștiința mea ce mă făcea să văd ce e bine și ce e rău. Partea bună îmi zicea că fac ce e bine și că merit să fiu fericită, iar cea rea îmi spunea că merit să mă ascund în fundul iadului, deoarece sunt un monstru, dând speranșe deșarte la doi băieți. Într-un fel avea dreptate. Nu aș fi putut fi cu niciunul dintre ei. Din cauza tatei eram prinsă între ciocan și nicovală și nu era de loc plăcut.
Continuam să plâng nedându-mi seama ce se întâmpla cu adevărat în viața mea. De ce se întâmpla asta? Cum aș fi putut scăpa de această povară? Nu am mai stat să aud și un eventual răspuns, deoarece am luat peria de păr și am aruncat-o în oglindă, aceasta spărgand-se imediat. Cioburile începuseră să cadă pe lângă mine, dar chiar nu îmi păsa deloc. Ba chiar am luat un ciob și mă uitam parcă nebună la el. L-am strns mai tare în mană, api am deschis palma. Aveam o tăietură pe mână, dar nu mă interesa. Am luat ciobul în mâna dreaptă și fără reținere mi-am tăaiat venele de la mâna stangă.
Sângele curgea pe podea, iar eu îl priveam absentă. În scurt timp am simțit cum picioarele mi se îngreunează și am căzut pe laminatele de culoarea mierii inconștientă.



Peste ceva timp am simțit două brațe ce mă ridicau de jos, și nu puteam distinge cine vorbea. Erau voci amestecate ce îmi invadau mintea, până când mi-am pierdut și conștiința.