Memento Non Mori

[Ich.]

Am reusit, intr-un final. Scuza-mi melcimea, dar am avut multa treaba, urmata de multa oboseala care nu-mi permitea sa fac mare branza in privinta cititului.
Nu sunt de acord cu cei de deasupra, din doua motive:
Lungimea capitolelor e buna, un capitol scurt si prost scris nu are acelasi farmec cu un caitol lung si bun scris. Stiu cat tii la formatul acesta si nu iti recomand sa renunti la el. Rar si mult, prefer asa. Prefer sa citesc mai mult si sa ma lasi cu sufletul la gura la final.
Revenind la capitol, povestea mi-a placut, am observat ca nu ai mai facut aceleasi gafe, sa-i deosebesti atat de mult de descriere in dialog. Ai pastrat in fiecare cuvant al personajelor si putin din descrierea lor. Bravo, n-a mai fost asa lacrimogen.
Inca ceva, tot ai o problema la descriere, inca ai ceva rigid, ai unele chestii repetative peste tot, de genul "inchiderea ranii" etc, cred ca poti inlocui asta cu un cuvant sau doua, sau poti sa faci sa se inteleaga de la sine pentru a nu deveni terorizanta fraza.
In orice caz, stii cat imi place lucrarea ta, iar cei care vor avea curaj sa patrunda in capitolele acestea lungi vor fi surprinsi placut. Cel putin, ultimul paragraf postat a fost piesa de rezistenta din ce ne-ai prezentat tu pana acum.
Apoi, capitolul nu mi s-a parut nici greoi, nici greu de inteles, citit cu atentie are o logica imbatabila, iar Edan asta, incepe sa ma sperie...

Nu uita, daca tu ai vrea un volum de poezi cu semnatura, daca o publici ca si carte, vreau si eu una cu semnatura.
Fi pe pace ca personajele lu' Dostoievski.