Pain and Pleasure [yaoi, +18] DeDal N. & Midnight Mistery

[SnowFlake.]

Capitolul opt - Fragmente din trecut

Nu-mi venea să cred. În sfârşit o făcusem! O omorâsem pe Saphira aşa cum mi-o propusesem şi ar trebui să spun că nu mi-a fost deloc greu. Mi se pare un act de laşitate că am plecat aşa de repede, dar am vrut să-l las pe Ai singur cu fosta lui soţie, poate aveau ceva de " discutat ".
Când am văzut-o stând în faţa mea plină de sânge şi inebunita de durere, aş fi vrut să o ajut, dar mi-am alungat acest gând imediat ce mi-am amintit de trădarea ei sentimentală.
În timp ce-mi beau băutura plină cu gheaţă, încerc să-mi aduc aminte cum s-au întâmplat toate. Oricine ar putea spune că sunt lipsit de sentimente sau alte prostii, dar nu este adevărat. Am iubit-o şi poate o mai iubesc încă, iar ceea ce s-a întâmplat în această seară a fost doar vina ei.

~ Flashback ~

Stăteam pe canapea şi mă uităm la emisiunea mea preferată. Cred că era şapte seara, nu-mi pot aduce aminte bine. Saphira a venit spre mine plină de entuziasm şi îmi arătă acel zâmbet firav, pe care-l iubeam atât de mult.
Bănuiesc că vroia să-mi împărtăşească ceva, dar nu i-am dat atenţie pentru că altceva mi-o capta.
Un tânăr pe nume Ai tocmai era prezentat la televizor, şi din câte ştiam eu avea mulţi bani. Atunci mi-a venit grandioasa idee de a-l juca pe degete, aşa că m-am adresat Saphirei:
- Draga mea, am o idee care s-ar putea să ţi se pară prostească, dar ne vom îmbogăţii mai repede, aşa că ascultă-mă! Sigur l-ai văzut pe acel tânăr pe nume Ai, acum câteva minute. Are mulţi bani şi este singur. Ce zici dacă am încerca să-l fraierim puţin? Te prefaci că eşti îndrăgostită de el şi apoi divorţezi, după o săptămână, să spunem. Iar noi vom avea jumătate din averea sa.
Făcuse nişte ochi mari, încât m-am speriat când am privit-o atent. Însă încet, încet se relaxa şi reflecta asupra cuvintelor mele. Eram sigur că va spune da. Ea făcea întotdeauna ce-i spuneam eu, chiar dacă nu-i convenea. Într-un final s-a aşezat pe picioarele mele şi mi-a şoptit că este de acord. Am zâmbit şi am sărutat-o pasional, făcând-o să mă dorească cu toate părţile corpului, dar am amăgit-o la fel de repede desprinzându-mă de acolo. Aveam un plan de gândit.
Peste o săptămână am aflat că planul meu merge ca pe roate, mai puţin un detaliu minor. Saphira se îndrăgostise de Ai în adevăratul sens al cuvântului şi eu îi spusesem doar să se prefacă. Mă gândisem cum aş putea să o fac să revină la mine, dar nu aveam nici o idee, iar ea nu mi-a dat nici o speranţă, ci mai degrabă a fugit cu acel bărbat, departe de mine pentru a nu afla unde se găseşte. Probabil ştia că vreau să mă răzbun, dar nu ştia ce tip de răzbunare.
M-am plimbat prin cameră, dar era inutil. Pur şi simplu nu puteam gândi clar, mintea îmi era intetosata, iar eu eram disperat. Femeia mea, a mea, plecase cu altul! Aşa ceva nu puteam accepta. Aveam să aştept momentul perfect pentru a intra în acţiune.
Nervos cum eram am ţipat cât de tare am putut:
- Îţi jur că nu mă voi opri până nu te voi omori şi până nu-i iau idiotului acela banii!

~ End of Flashback ~

Iar acea zi a venit şi s-a şi terminat. Încă îmi aminteam noaptea aceea când am venit în acest oraş pentru prima dată, din cauza unui concert fals. Atingeam acele clape cu atâta scârbă, încă vroiam să fug de pe scenă, dar dacă vroiam ca totul să iasă perfect trebuia să rămân acolo, ceea ce am şi făcut.
Când am avut-o pe Saphira în braţe, în aceea noapte furtunoasă, ea nu m-a recunoscut. Într-un fel am avut noroc, deşi aş fi vrut să-mi sară în braţe şi să mă sărute, să fie din nou a mea ...
Mă doare că a trebuit să mă răzbun aşa, dar nu-mi puteam încălca cuvântul. Am simţit o lacrimă amară, ce nu-şi avea rostul, curgându-mi pe obraz.
Cât despre Ai, detest săruturile lui. Îl detest pe el. Îi vreau doar banii şi îmi voi atinge scopul. Nu e chiar aşa de greu să-l controlezi, mai ales emoţional. Aţi văzut şi voi, l-am făcut să nu mai simtă nici o atracţie pentru Saphira. Sunt bun la şantaj, poate chiar foarte bun.
Auzul unei melodii cunoscute m-a făcut să scap paharul din mână. Mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama că îmi suna telefonul. Am răspuns fără chef:
- Da?
- Aaron, trebuie să te văd.
Mi-am dat seamă că vocea îi aparţinea lui Ai. Nu aveam nici un chef să-i văd faţa, dar nu puteam risca, aşa că m-am limitat la a răspunde cât de frumos am putut, însă pe un ton uşor ironic:
- Când vrei tu, dragul meu. Eu te aştept.
Şi am început să beau din ce în ce mai mult.