Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[hiimera]

Hi Hi !!
Yey ma bucur ca am reusit sa revin cu urmatorul capitol, multumesc fetelor pentru comm va raman datoare si deja stiti cum ar trebui sa va raman datoare.
Gaby-chan tu oricum ramai scumpa mea, ti-am citi tot ce mi-a corectat si ce mi-ai criticat si ce mi-ai spus. Recunosc am o problema mare cateodata.. nu mi se intampla asa de des.. cred insa ti-am urmat sfatul si am scris fara sa ma mai uit la taste. Pentru ca sa-mi fie mai usor sa-mi dau seama unde am gresit, asa pe langa ca mi-am corectat odata ficul am reusit sa-l corectez de doua ori, caci citeam si dupa ce finalizam propozitia. Insa chiar si asa Wordul asta al meu 2010 are el ceva de imi corecteaza cateodata gresit.. si se poate intampla sa fi scapat o litera sau sa o fi lipit de alta prop.
Legat de anumite cuv. de ex : "usa", cateodata uit si scriu gresit, iar cateodata corect, aici trebuie sa am grije. :-) Mersii de comm.
Asa cum am promis am venit cu nextul, scuze ca a durat atat de mult, sper sa fie mai itneresant acesta decat celalalt. >u<
Nu e mult insa mai bine decat nimic. :))
A si de data aceasta m-am decis sa nu mai als un loc liber atunci cand incep dialogulm mercii Gaby-chan, insa eu il puneam ca sa na.. sa va dati seama unde incepe, dar cred ca si asa va dati seama.. :))

Capitolul 9
-Accidentul-

- Haha, Joshua asta e a doua oara cand cazi in fantana.
- Asa si care e treaba, ce de parca tu nu ai cazut atunci, spun eu bosumflat.
- Nu ma mai satur de tine, esti asa haios, spune Kei in timp ce-si duce mana la burta si incepe sa rada.
- Nu te preface, sa stii joci bine teatru, spun eu ridicandu-ma in picioare si privindu-l pe acesta foarte serios.
- Insa dintre toti, tu esti cel mai talentat, spune el in timp ce ma priveste cum ies din fntana si ma indrept spre un copac pentru a ma descalta de adidasi.
- Esti un nemernic, stiai asta, il jignesc eu in timp ce ma sprijin cu cotul de scoarta dura a copacului pentru am scoate si celalalt adidas.
- Poate ca sunt, dar chiar si asa ma distrez de minune, se apropia si mai mult de mine, simteam acest lucru. Mi-am lasat repede incaltamintea din maini si mi-am intors privirea spre el, pentru a ma asigura daca nu cumva incerca sa ma pacaleasca din nou.
Zambetul lui nu disparea sub nici o forma de pe chip, cu ochii ma analiza din cap pana in picioare. Pentru cateva momente m-am rusinat, obrajii mei ardeau numai cand imi duceam ochii spre el, asa ca mi-am lasat privirea spre pamant ca acesta sa nu-si dea seama de slabiciunea mea. Ma intimidam numai cand ma priviea, sau ma atingea. Eram ca si un soarece la mila pisicii.
- Nu te apropia, am spus eu dandu-ma umpic in spate. Dar degeaba el tot venea spre mine, iar cand a ajuns in dreptul meu m-a lipit de trunchiul copacului, in timp ce mi-a imobilizat manile cu manile sale ridicandumi-le in sus.
- Nu si de data aceasta, mi-a soptit el la ureche. Mi-a muscat pavilionul, apoi a coborat in jos sarutandu-mi pielea uda a gatului si sorbind fiecare picatura cere se prelingea pe gat in jos din firele mele rebele. Simteam cum intreg corpul imi lua foc, inima batea in mine cu o viteza uluitoare, o puteam auzi si cu siguranta si el putea. S-a oprit pentru o clipa, cu siguranta dorea sa mi se adreseze, iar de data aceasta avea din nou de gand sa ma faca sa ma rusinez.
- Inima ta e ca o bomba care asteapta sa fie activate si sa explodeze, pot face eu onorurile ? ma intreaba el in timp ce-mi saruta buzele, sorbind din ele toata dulceata lor.
Nu a durat mult pana cand i-am simtit din nou limba strecurandu-se printre buzele mele, a inceput sa-mi cerceteze fiecare coltisor al cavitatii, jucandu-se cu limba mea si reusind sa o manevreze dupa propiria dorinta. Sorbea din mine toata energia, imi provoca corpul sa reactioneze dupa placul lui, in anumite feluri in care eu nu doream sa reactioneze. Eram manevrat, eram posedat aproape de catre fiinta lui, care nu-mi dadea drumul si ma facea sa tremur, imi simteam fiecare particica a trupului violata de catre acesta.
Clopotelul a sunat mai tarziu decat am crezu, insa a reusit sa opreasca urmatoarea miscare pa care acesta dorea sa mi-o aplice. Dar chiar si asa, acesta nu se opera, chiar nu se temea ca cineva avea sa ne vada intr-o ipostaza asa de “intima”.
“Nu, nu este asa.. trebuie sa se termine aici.” Imi spun eu in gand si imi adun energia ramasa si mi-o concentrez in maini. Reusesc sa-l imping de langa mine, fara sa ma mai uit in spate sa vad daca cumva se ridica, alerg in graba in clasa. Uit complet de adidasi, care se pare ca ii uitasem pe iarba si ma indrept spre clasa de unde aveam de gand sa imi iau ghiozdanul si sa-mi caut cartea.
- Nu este aici ? tip eu socat. Dar am .. lasat-o.. aici.. unde e !? Cine mi-a luat-o, strig eu din nou uitandu-ma la colegii mei. Angela se apropie de banca mea, se aseaza cu fundul pe suprafata din lemn si spune ca nimeni nu mi-a luat-o, cel putin ea nu a vazut pe nimeni fiindca in timpul orei a dormit.
Imi venea sa ma strang de gat, bine poate exageram cand era vorba de cartii, mai ales de cele preferate. Carte aceea avea o valoare foarte mare pentru mine, una chiar sentimentala. Mama mea mea mi-a dat-o, caci stia ca de aici am sa inteleg ce este cu adevarat arta poeziei, si mult mai mult de atat. Pe langa ca ea stia ca eu adoram sa citesc, trebuia sa o gasesc. Imi duc mana la gura si imia copar buzele cu palma, nu stau mult si imediat imi dau seama ca faptasul era Kei. Cine altcineva putea sa-mi ia cartea, inafara de el. Cu siguranta dorea sa ne mai intalnim si pentru ca eu aveam sa-i dau ca raspuns un “nu”, sa gandit ca mai bine imi ia ceava ce-mi apartine. Deoarece la cat de mult ma atasez eu de anumite lucruri cu siguranta avam sa merg sa le recuperez de la persoane necunoscute.
- Smecherul de el, spun eu in timp ce dau negative din cap.
- Poftim ? ma intreaba Angela.
- Nimic, tocmai mi-am adus aminte ca am uitat ceva.. mai degraba mi-a luat cineva ceva, adaug eu nervos.
Toata ziua a decurs bine, as putea spune. A trebuit sa ma imprumut de noi pantofii de la un coleg. Caci asa daca ma vedea diriginta sigur imi taia gatul. Oricum deja facu-se acest lucru, toate orele ei ma ascultase numai pe mine, norocul meu era ca imi invatasem ca de fiecare data. Lectiile le pricepeam din clasa atunci cand ni le preda, sau ma uitam in carte si le conspectam mai repede.
Insa in clasa se afaa un parazit si acela era Kei. Privirea lui ma facea sa iau orazna, nu ma puteam concentra aproape de loc, fiindca de nenumarate ori imi aduceam aminte cu spaima de saruturile pe care mi le dadu-se adineauri. Mi se parea total gresit, aiurea ca doi barbate sa se sarute asa, chiar nu i se parea ciudat, sau doar facea misto de mine. Trebuia sa stau pe poziti si sa fiu cu ochii in patru, nu stiam de ce era in stare, imi aratase o parte din puterea lui, dar doar cea fizica.
Dupa terminarea orelor, a trebuit sa ii inapoez colegului meu pantofii asa ca am ramas descult in sosete. Eram la iesirea din cladire si am uitam la toti cum plecau linistiti spre casa. A trebuit sa-i mint pe prietenii mei ca ma duc la bunica si sa am grije de ea, insa adevarul era altul.
Aveam de gand sa-l astept pe Kei sa iasa din biroul directorului si sa-l iau la rost pentru carte si sa-l rog sa-mi dea inapoi adidasii. Usor de zis, greu de facut, parea simplu atunci cand ziceam si se pare ca momentul adevarului venise.
Acesta iesise partial pe usa, dand mana cu directorul. L-am urmarit pana in momentul in care s-a desparti de acesta si s-a indreptat spre iesire, de unde m-a observat si mi-a zambit strengareste.
S-a oprit la o distanta nu prea mare de mine, de unde mi-a intins in faţa o plasa unde se aflau adidasii. Un gest dragut, insa nu se stia ce punea la cale.
- Multumesc ! Frumos din partea ta, spun eu cu jumatate de gura.
- Nu ai pentru ce, imi raspunde el zambind.
- Bine, atunci eu plec..
- Nu crezi ca ai uitat ceva ? ma intreaba el aducandu-mi aminte de cartea mea care nu o mai gasisem in banca.
- Cartea ! strig eu si am reped la el ca sa o iau din mana, fiindca o tinea sus la vedere. Dar am esuat tragic, nici nu reusisem sa am aproprii prea mult si deja am simtit cum mana lui dreapta imi cuprinde talia si ma trage aproape de el. Eram sigur ca dorea din nou sa ma sarute asa ca am ripostat incercand sa-l conving prin vorba.
- Stai ! E gresit ! Nu.. spun eu in timp ce incercam sa-l imping.
- Daca este asa cum spui tu, atunci de ce mi-ai permis sa fac un asemenea gest, chiar daca la sfarsit mi te-ai opus ? ma intreaba el in timp ce afiseaza o privire serioasa.
- Eu.. eu.., nu stiam ce sa spun, totul era incetosat, iar eu nici ca mai stiam cum sa reactionez, sunt o persoana foarte sensibila. Si eu am punctele mele sensibile, era normal sa ma agit in felul acela. Trebuia sa-i dau un raspuns, caci daca o tineam tot asa privirea aceea albastra avea in curand sa ma topeasca.
Mi-am ridicat privirea trista spre el si derutata si i-am raspuns la intrebare, chiar daca stia ca aruncam vorbe in vant.
- Cum doreai reaction, normal ca erama gitat de mama focului.. nu ti se pare de loc ciudat sa faci un asemenea lucru cu un barbat, bagand de seama ca si tu esti unul ? Nu sunt jucaria ta si nu o sa mai accept un asemenea gest din partea ta.. mereu ma faci sa tre..., nu am reusit sa-mi termin intreaga propozitie, caci deja acesta a aruncat carte ape jos si si-a trecut degetele prin parul meu argintiu, ravasindu-l. M-am panicat, caci altceva nu stiam ce sa fac in momentul acela, asa ca m-am eliberat, impingandu-l pe jos.
Am alergat afara din cladire, Kei a strigat dupa mine de cateva ori, insa eu nu aveam de gand sa-i dau un raspuns si am tot alergat pana in momentul impactului.
Atunci cand am ajuns pe mijlocul drumul o masina gonind in viteza m-a lovit si m-a daramat compet pe undeva pe strada.
Eram intins pe jos si aproape de mai vedeam ceva, tot ce am reusit sa observ era faptul ca l-am vazut pe Kei cum alerga ingrijorat si speriat la mine impreuna cu directorul, directoatea si inca cativa angajati care imi strigau speriati si inspaimantati numele. Iar dupa aceea totul s-a inegrit in faţa ochilor mei, reusind sa lesin.