06-02-2011, 10:46 PM
Ok dears, next chapter e aici. Stiu ca nu o sa ies nici cu acest fic prea curand de pe aici dar las asta la o parte. ^^
Imi cer scuze pentru celalalt capitol. A fost fara inspiratie. >.>
Ma revansez in acest capitol.
Sper sa va placa. ^^
Chapter Three
Unde merg? Nici eu nu stiu. Aceeasi intrebare mi-o pun si eu. Nu am un loc anume in minte. Habar n-am incotro ma indrept. Picioarele mele merg fara stirea mea. Merg spre un loc in care deabea astept sa ajung si sa vad.
Cateva raze slabe de soare se strecoara printre ramurile copacilor. Nu credeam ca va mai iesi soarele in aceste zile ploioase. Pasarele ies de sub acoperisurile caselor si incep sa cante vesnicul lor imn. Vocile lor incep sa-mi gadile auzul.
Continui sa merg pe cararea prafuita. Stropii de apa se observa destul de greu pe firele verzi de iarba. Imi ridic capul si privesc cerul care incepe sa devina mai senin. Zambesc usor. Vremea se imbunatateste. Se vede ca trebuie sa vina primavara.
Ma trezesc din visare cand aud sursurul unei ape. Am ajuns langa un rau? Este.. este fostul loc de intalnire al echipei sapte. Cat timp a trecut de cand nu am mai venit aici. Atat de mult timp.
In fata mea se infatiseaza cei trei busteni asezati vertical. Langa busteanul din partea stanga vad o silueta. Casc ochii cat cepele si ma uit mai bine. Acela era busteanul lui.. Sasuke.
- Hei tu! strig, iar acel cineva se intoarce spre mine.
Pot zari doua perechi de ochi rosi cu trei puncte pe ei. Nu se poate! Nu are cum. Adica nu poate sa fie.. Sasuke. Nu. Imaginatia imi joaca feste! El a parasit satul acum sase ani.. avand atunci numai treisprezece ani. De atunci, el nu s-a mai intors. Am auzit si am vazut multe articole despre el cum ca a omorat multi oameni foarte periculosi. Pe scurt, mi-am dat seama ca a devenit un criminal. Un criminal cu sange rece fara pic de mila. Ce tot zic? El nici inainte nu avea mila.
Urmaresc cu atentie silueta. Nu ma pot convinge ca este cu adevarat Sasuke. Da, are sharingan dar poate fi alt membru al clanului Uchiha.
Corpul ii este acoperit de o pelerina negra, avand in cap o gluga. Imi trag manusile pe maini si merg spre indivad. Incep sa alerg cu pumnul pregatit.
Intr-o fractiune de secunda, silueta era in spatele meu. Simt o respiratie calda gadilandu-mi ceafa. Ma intorc, scotandu-mi un kunai si fiind gata de atac. Poftim?! Unde s-a dus? Era chiar aici acum o secunda.
Clipesc rapid. Ce s-a intamplat? Puteam sa jur ca este chiar in spatele meu.
Ma las pagubasa si ma indrept spre busteanul lui Sasuke. Ce facea acea persoana aici?
Incep sa-i dau cateva tarcoale sperand ca voi gasi ceva. Uhh? O inimioara. Eu, eu am facut-o. Stiu asta. Am facut chiar dupa ce Sasuke a parasit satul. Exact in ziua in care m-am trezit pe acea banca la iesirea din sat.
Flashback
Stropi de ploaie incep sa-mi mangaie chipul. De ce? De ce a plecat? De ce m-a lasat plangand pe o balta? Hah, la ce ma tot gandesc? Pentru el am fost, sunt si voi fi mereu o pacoste. O povara. Niciodata nu m-a placut nici macar ca pe o colega. O simpla amica. Nici macar atat. El doar ma ura. Ura pe toata lumea. Singurul cu care se intelegea cat de cat era Naruto. Doar pe el il considera ca un frate. Doar pe el. Trebuie sa recunosc ca sunt putin invidioasa pe el. Ahh, mai bine as lasa-o balta. Oricum el s-a dus. Pentru cat timp nimeni nu stie. Nici eu si probabil nici el. Pot sa treaca zile, saptamani, luni si chiar ani fara ca el sa se intoarca. Poate, poate asa e mai bine. El isi va indeplini dorinta si il va omora pe fratele sau. Pe Itachi Uchiha. Doar el l-a facut sa fie in starea asta. Doar el l-a umplut de atata ura. Ahh! De ce ma mai gandesc la asta? Oricum nu rezolv nimic. Absolut nimic! Chiar daca el se va intoarce candva inapoi in sat, stiu ca nu o va face pentru mine. Stiu asta!
Ma ridic de pe banca si ma indrept spre locul de intalnire al echipei sapte. Defapt, locul de intalnire al fostei echipe sapte. Fara el nu va mai fi la fel. Nimeni nu-l va putea inlocui. Absolut nimeni. Nimeni nu va putea sa acopere golul pe care l-a lasat el. Nimeni!
Aud sursurul unui. Picaturile de apa cad usor pe apa provocand un sunet placut. Un sunet care te calmeaza.
Ridic capul. Am ajuns. Cei trei busteni asezati vertical sunt tot aici. Nimeni nu-i va lua si nimeni nu va smulge amintirile lasa-te aici. Amintiri frumoase si amuzante.
Ma indrept spre primul bustean. Al lui. Este al lui. Ma opresc in fata lui si imi lipesc fruntea de el. De ce?! De ce a trebuit sa pleci?! De ce?! Ahh! Mai bine nu-l cunosteam. Era cel mai bine. Nu ma indragosteam de el si poate eram prietena cu Ino si acum. De ce ma mai strofoc? Timpul nu il pot da inapoi. Nimeni nu poate.
Imi scot un kunai din borseta. Ma uit la el. As putea sa-mi iau viata. Fara el nu mai are rost sa traiesc. Stai! Ba nu! Nu pot face asta. Nu vreau sa apelez tocmai la asta!
Pun varful kunaiului pe bustean. Incep sa-l misc usor, lasand pe bustean desenata o inimioara. O inimioara care lasa atatea amintiri. Atatea sentimente.
EndFlashback
Ma bucur sa vad ca timpul nu a luat-o, daca pot zice asa. Zambesc usor si ma trantesc pe iarba. Imi pun mainile sub capac si privesc cerul. Ce n-as face sa pot da timpul inapoi. Sa nu-l fi cunoscut pe tradatorul acela de Sasuke. Sa nu fi auzit de el nici pana in prezent. Dar nu, a trebuit sa-l cunosc si sa ma mai si indragostesc de el. Oftez si inchid ochii. Ce rost mai are? Oricum a plecat si probabil nu se va mai intoarce. Ar trebui.. ar trebui sa uit de el si sa-mi continui viata. Am un intreg viitor inainte. Ar trebui sa ma concentrez mai mult pe noua mea echipa. Da! Asa am sa fac. Am sa tin cont de ei. Sa-i fac mai puternici. Mult mai puternici. Cred in ei ca pot deveni niste ninja chiar foarte buni. Mai buni decat ar crede altii.
O nu! L-am lasat pe Naruto singur la Academie cu pustii aia. O data ce constientizez asta ma ridic cat ai zice peste de pe jos si incep sa alerg spre Academie. O doamne! Am noroc daca Academia va mai fi in picioare.
Dupa cateva minute de alergat, ajung in fata cladirii. Spre mirarea mea, inca e intreaga. Intru si incep sa merg pe holuri pana ce ajung la sala unde stiu ca se aflau Naruto si noua lui echipa. Deschid usa si nu-i vad, insa in fata mi se afiseaza o imagine care nu prea imi place. Totul este intors pe dos. Aoleu! Probabil s-au luat la harta.
Oftez si inchid usa. Ies din Academie si ma indrept cu pasi repezi spre locuinta baiatului. Am noroc daca e intreg.
Dupa cateva minute ajung. Bat la usa si dupa cateva secunda blondul imi deschide usa. Ma pufneste rasul cand il vad cum arata.
- Naruto, niste copii te-au batut asa rau? intreb in timp ce rad.
- Copii?! Aia nu sunt copii! Sunt niste draci! Mai ales baietii aia doi, imi spune blondul destul de revoltat.
Ma invita inautru si intru. Ii spun baiatului sa se aseze pe pat pentru a-i pansa loviturile alea. Cum au putut niste copii sa-l loveasca asa rau? Imi dau ochii peste cap si ma intorc langa blond. Ma asez pe marginea patului si incep sa-l pansez usor.
Stai asa! Astea sunt urme de kunai. Nu prea cred ca acei copii l-au atacat pe Naruto cu kunaiuri.
- Naruto, nu cred ca acei copii te-au atacat cu kunaiuri. Pe unde ai umblat? il intreb pe baiat.
Brusc, fata lui se intuneca. Isi lasa privirea in jos si se gandeste la ceva. O nu! Ce a facut si el acum? Cine m-a pus sa plec de la Academie?! Daca stateam cu el nu se intampla nimic cu el!
Cam atat.
Scuzati-mi greselile care sigur sunt pe acolo. ^^
Si Rose. - Am incercat sa nu mai las space inainte de semnele de punctuatie! >:] Eu zic ca am reusit >:] :]] =]]
Imi cer scuze pentru celalalt capitol. A fost fara inspiratie. >.>
Ma revansez in acest capitol.
Sper sa va placa. ^^
Chapter Three
Unde merg? Nici eu nu stiu. Aceeasi intrebare mi-o pun si eu. Nu am un loc anume in minte. Habar n-am incotro ma indrept. Picioarele mele merg fara stirea mea. Merg spre un loc in care deabea astept sa ajung si sa vad.
Cateva raze slabe de soare se strecoara printre ramurile copacilor. Nu credeam ca va mai iesi soarele in aceste zile ploioase. Pasarele ies de sub acoperisurile caselor si incep sa cante vesnicul lor imn. Vocile lor incep sa-mi gadile auzul.
Continui sa merg pe cararea prafuita. Stropii de apa se observa destul de greu pe firele verzi de iarba. Imi ridic capul si privesc cerul care incepe sa devina mai senin. Zambesc usor. Vremea se imbunatateste. Se vede ca trebuie sa vina primavara.
Ma trezesc din visare cand aud sursurul unei ape. Am ajuns langa un rau? Este.. este fostul loc de intalnire al echipei sapte. Cat timp a trecut de cand nu am mai venit aici. Atat de mult timp.
In fata mea se infatiseaza cei trei busteni asezati vertical. Langa busteanul din partea stanga vad o silueta. Casc ochii cat cepele si ma uit mai bine. Acela era busteanul lui.. Sasuke.
- Hei tu! strig, iar acel cineva se intoarce spre mine.
Pot zari doua perechi de ochi rosi cu trei puncte pe ei. Nu se poate! Nu are cum. Adica nu poate sa fie.. Sasuke. Nu. Imaginatia imi joaca feste! El a parasit satul acum sase ani.. avand atunci numai treisprezece ani. De atunci, el nu s-a mai intors. Am auzit si am vazut multe articole despre el cum ca a omorat multi oameni foarte periculosi. Pe scurt, mi-am dat seama ca a devenit un criminal. Un criminal cu sange rece fara pic de mila. Ce tot zic? El nici inainte nu avea mila.
Urmaresc cu atentie silueta. Nu ma pot convinge ca este cu adevarat Sasuke. Da, are sharingan dar poate fi alt membru al clanului Uchiha.
Corpul ii este acoperit de o pelerina negra, avand in cap o gluga. Imi trag manusile pe maini si merg spre indivad. Incep sa alerg cu pumnul pregatit.
Intr-o fractiune de secunda, silueta era in spatele meu. Simt o respiratie calda gadilandu-mi ceafa. Ma intorc, scotandu-mi un kunai si fiind gata de atac. Poftim?! Unde s-a dus? Era chiar aici acum o secunda.
Clipesc rapid. Ce s-a intamplat? Puteam sa jur ca este chiar in spatele meu.
Ma las pagubasa si ma indrept spre busteanul lui Sasuke. Ce facea acea persoana aici?
Incep sa-i dau cateva tarcoale sperand ca voi gasi ceva. Uhh? O inimioara. Eu, eu am facut-o. Stiu asta. Am facut chiar dupa ce Sasuke a parasit satul. Exact in ziua in care m-am trezit pe acea banca la iesirea din sat.
Flashback
Stropi de ploaie incep sa-mi mangaie chipul. De ce? De ce a plecat? De ce m-a lasat plangand pe o balta? Hah, la ce ma tot gandesc? Pentru el am fost, sunt si voi fi mereu o pacoste. O povara. Niciodata nu m-a placut nici macar ca pe o colega. O simpla amica. Nici macar atat. El doar ma ura. Ura pe toata lumea. Singurul cu care se intelegea cat de cat era Naruto. Doar pe el il considera ca un frate. Doar pe el. Trebuie sa recunosc ca sunt putin invidioasa pe el. Ahh, mai bine as lasa-o balta. Oricum el s-a dus. Pentru cat timp nimeni nu stie. Nici eu si probabil nici el. Pot sa treaca zile, saptamani, luni si chiar ani fara ca el sa se intoarca. Poate, poate asa e mai bine. El isi va indeplini dorinta si il va omora pe fratele sau. Pe Itachi Uchiha. Doar el l-a facut sa fie in starea asta. Doar el l-a umplut de atata ura. Ahh! De ce ma mai gandesc la asta? Oricum nu rezolv nimic. Absolut nimic! Chiar daca el se va intoarce candva inapoi in sat, stiu ca nu o va face pentru mine. Stiu asta!
Ma ridic de pe banca si ma indrept spre locul de intalnire al echipei sapte. Defapt, locul de intalnire al fostei echipe sapte. Fara el nu va mai fi la fel. Nimeni nu-l va putea inlocui. Absolut nimeni. Nimeni nu va putea sa acopere golul pe care l-a lasat el. Nimeni!
Aud sursurul unui. Picaturile de apa cad usor pe apa provocand un sunet placut. Un sunet care te calmeaza.
Ridic capul. Am ajuns. Cei trei busteni asezati vertical sunt tot aici. Nimeni nu-i va lua si nimeni nu va smulge amintirile lasa-te aici. Amintiri frumoase si amuzante.
Ma indrept spre primul bustean. Al lui. Este al lui. Ma opresc in fata lui si imi lipesc fruntea de el. De ce?! De ce a trebuit sa pleci?! De ce?! Ahh! Mai bine nu-l cunosteam. Era cel mai bine. Nu ma indragosteam de el si poate eram prietena cu Ino si acum. De ce ma mai strofoc? Timpul nu il pot da inapoi. Nimeni nu poate.
Imi scot un kunai din borseta. Ma uit la el. As putea sa-mi iau viata. Fara el nu mai are rost sa traiesc. Stai! Ba nu! Nu pot face asta. Nu vreau sa apelez tocmai la asta!
Pun varful kunaiului pe bustean. Incep sa-l misc usor, lasand pe bustean desenata o inimioara. O inimioara care lasa atatea amintiri. Atatea sentimente.
EndFlashback
Ma bucur sa vad ca timpul nu a luat-o, daca pot zice asa. Zambesc usor si ma trantesc pe iarba. Imi pun mainile sub capac si privesc cerul. Ce n-as face sa pot da timpul inapoi. Sa nu-l fi cunoscut pe tradatorul acela de Sasuke. Sa nu fi auzit de el nici pana in prezent. Dar nu, a trebuit sa-l cunosc si sa ma mai si indragostesc de el. Oftez si inchid ochii. Ce rost mai are? Oricum a plecat si probabil nu se va mai intoarce. Ar trebui.. ar trebui sa uit de el si sa-mi continui viata. Am un intreg viitor inainte. Ar trebui sa ma concentrez mai mult pe noua mea echipa. Da! Asa am sa fac. Am sa tin cont de ei. Sa-i fac mai puternici. Mult mai puternici. Cred in ei ca pot deveni niste ninja chiar foarte buni. Mai buni decat ar crede altii.
O nu! L-am lasat pe Naruto singur la Academie cu pustii aia. O data ce constientizez asta ma ridic cat ai zice peste de pe jos si incep sa alerg spre Academie. O doamne! Am noroc daca Academia va mai fi in picioare.
Dupa cateva minute de alergat, ajung in fata cladirii. Spre mirarea mea, inca e intreaga. Intru si incep sa merg pe holuri pana ce ajung la sala unde stiu ca se aflau Naruto si noua lui echipa. Deschid usa si nu-i vad, insa in fata mi se afiseaza o imagine care nu prea imi place. Totul este intors pe dos. Aoleu! Probabil s-au luat la harta.
Oftez si inchid usa. Ies din Academie si ma indrept cu pasi repezi spre locuinta baiatului. Am noroc daca e intreg.
Dupa cateva minute ajung. Bat la usa si dupa cateva secunda blondul imi deschide usa. Ma pufneste rasul cand il vad cum arata.
- Naruto, niste copii te-au batut asa rau? intreb in timp ce rad.
- Copii?! Aia nu sunt copii! Sunt niste draci! Mai ales baietii aia doi, imi spune blondul destul de revoltat.
Ma invita inautru si intru. Ii spun baiatului sa se aseze pe pat pentru a-i pansa loviturile alea. Cum au putut niste copii sa-l loveasca asa rau? Imi dau ochii peste cap si ma intorc langa blond. Ma asez pe marginea patului si incep sa-l pansez usor.
Stai asa! Astea sunt urme de kunai. Nu prea cred ca acei copii l-au atacat pe Naruto cu kunaiuri.
- Naruto, nu cred ca acei copii te-au atacat cu kunaiuri. Pe unde ai umblat? il intreb pe baiat.
Brusc, fata lui se intuneca. Isi lasa privirea in jos si se gandeste la ceva. O nu! Ce a facut si el acum? Cine m-a pus sa plec de la Academie?! Daca stateam cu el nu se intampla nimic cu el!
Cam atat.
Scuzati-mi greselile care sigur sunt pe acolo. ^^
Si Rose. - Am incercat sa nu mai las space inainte de semnele de punctuatie! >:] Eu zic ca am reusit >:] :]] =]]
![[Imagine: 294222044_b0ac4531f5.jpg]](http://gi131.photobucket.com/groups/p302/PGC5O29QGJ/294222044_b0ac4531f5.jpg)