05-02-2011, 11:59 PM
Bun, I`m here!
Corectura:
Capitolul 8
-Adevar sau provocare ?-
“- Joshua ! Adevar sau provocare ?
- Provocare !
- Hmm...esti gata de actiune.â€
M-am trezit brusc, transpirat si nelinistit. Ce vis ciudat, se facea ca joc “adevar sau provocare†cu Kei, iar eu ca prostul am ales provocare. Nu stiam ce urma sa patesc, zambetul acela strengar si misterios al prietenului meu nu disparea de loc de pe chip, ma tulbura, ma ametea chiar si in vis.
Mi-am dus mana in dreptul inima, care batea mai rau ca ceasul, de parca mai avea umpic si sarea de tot. Eram transpirat, tulburat, iar prin mintea mea se derulau toate secventele cutremuratoare pe care le traisem acum opt ore, cat timp am fost capturat de Kei.
M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu si, spre surpinderea mea. eram la mine in bloc, in apartamentul meu. Flow statea la usa si pazea mai rau ca un soldat. M-am ridicat cu greu de pe canapea, fiindca durerile de burta m-au luat deja in intampinare. Catelusa mea, vazand starea in care ma aflu, a venit singura la mine si a inceput sa ma linga pe faţa.
Un bilet misterios era agatat de zgarda. Am ramas umpic socat intr-un fel, eu niciodata nu-i luasem lui Flow zgarda. Am luat biletul de la ea si l-am deschis, cititnd cu atentie mesajul:
“Am rugat-o pe Flow sa te pazeasca imediat dupa plecarea mea. Stiu ca ti se va parea ciudat, insa Flow chiar merita din plin acea zgarda din argint.
Joshua, sper ca esti pregatit de provocarea pe care ti-am ales-o, nu uita tu esti actorul principal al acestui mic thriller in care joci.
O sa ne revedem curand dragul meu prieten, nu ai scapat asa de usor.
Cu dragoste Kei.â€
Nu se putea! Am ramas socat. Nemernicul chiar mi-a intins o cursa, iar visul acela se poate sa fi fost realitate. Nu eram sigur de ceea ce aberam, insa stiam ca prietenul meu era un sarlatan si nu avea de gand sa ma elibereze asa de usor, nu inainte de a se juca cu mine ca si soarecele si pisica.
- Flow, nu-ti face griji, am sa scap eu, spun eu in timp ce-mi frec burta ca sa-mi ameliorez durerea insuportabila.
- Raf, Raf ! latra aceasta la mine. ( Drace! :)) E un caine, la dracu`, nu scrii ce spun cainii si ce ciripesc pasarile si mai stiu eu ce sunete scot animalele=)))
O mangai umpic (un pic) pe cap, iar dupa aceea ma indrept spre cabina de dus. Ajuns in baie, ma descotorosesc de tot ce aveam pe mine, ma var in cabina si dau drumul la apa calda ca sa ma revigoresc(revigorez) ( Drace! Din nou! Cum dracului conjugi!?) umpic un pic dupa cate s-au intamplat. Mi-am dus pivirea in jos spre partea superioara (inferioara) a corpului si am privit ca si la un tabou. Eram insemnat cu acel dragon blestemat, care nici acum nu stiam ce insemna. Isi batea joc de bine.
- La naiba ! dau eu cu pumnul in perete si imi lipesc fruntea de faianta lucioasa si rece.
De ce avea sa mi se intample tocmai mie? Chiar daca tata l-a arestat pe Nero, care se presupune sa-i fie tata lui Kei, asta nu insemna ca eu eram de vina. Nu ma implicasem cu nimic in treaba pe care o avea tata cu tatal lui, insa il credeam (fara virgula) tot ce-mi spusese, parea real despre tatal lui, ca nu a fost el cel vinovat. Cu durere in inim aveam sa recunosc ca avea dreptate, chiar daca nici eu nu eram sigur de asta. Ma simteam asa de prost, ma simteam vinovat pentru tot ceea ce patise, de parca eu am fost cel care l-a arestat pe tatal lui.
Nu am putu sta mult pe ganduri, caci telefonul a inceput sa rasune in apartament. Am tresarit in sus (pleonasm. Fara '' in sus ''!) atunci cand l-am auzit si am iesit repede din baie fuga spre pentru a-l ridica[b,[/b] sa vad cine este.
Din fericire nu era Kei, era Angela, care isi facea griji ca iara (iar!) am sa intarzi la orele dirigintei. Cand m-am uitat la ceas si am vazut cat este, am tras un tipat de a rasunat in tot cartierul. Am inchis repede telefonul, am alergat fulgerator spre camera mea, de unde m-am imbracat fara cap, mi-am aruncat cateva carti si caiete in rucsac si am iesit repede pe use(usa!).
Alergam ca nebunul pe strazi (doar un ''i'') in jos. Toti se uitau la mine ca la un taur in corida si radeau pe seama mea. Nu am bagat un asemenea aspect in seama si mi-am vazut de drum. Cu noroc am ajuns chiar inainte de doamna Fleminghen in clasa, m-am asezat in banca si mi-am aranjat camasa pe mine. Nu aveam cum sa ma prezint asa in faţa dirigintei mele prea mult iubita, in tot halul.
Cand aceasta si-a facut aparitia in clasa, l-a poftit si pe partenerul ei de afaceri, Kei, (apozitie) inauntru. Imediat ce a pasit pe usa, privirea lui s-a atintit asupra mea, facandu-ma sa ma nelinistesc si mai rau decat eram, iar prin mintea mea se derulau toate intamplarile. Eram un om mort deja, nu stiam ce sa fac, nu aveam cum sa ma intorc si sa vorbesc cu prietenii mei, caci fiecare miscare era monotorizata de diriginta si cu siguranta avea ceva pregatit pentru mine, cum ar fi o pedeapsa.
Kei, ca (si) (fara) un adevarat gentleman, s-a prezentat din nou si ne-a anutat ca in decursul acestei zile el va fi mereu in clasa cu noi, asistand la orele noastre. Pixul pe care il tot rasuceam printre degete se fransese din cauza nervilor mei incontrolabili pe care ii aveam, iar doamna Fleminghen auzise acel zgomot mic si imi facuse o avertizare:
- Domnule Joshua, daca mai aud ceva de la dumneavoastra va promit o excursie pe afara si in acelasi timp si o absenta nemotivata la orele mele, se rasteste ia la mine.
- Dar, doamna diriginta, nu am vrut pur si simplu..
- Doamna Fleminghen, va rog lasati baiatul macar pentru o zi in pace, intervine acesta oprindu-ma din vorbit. Poate are emotii, poate este incantat de prezenta voastra aici, asa ca sa lasam razboiul si sa facem pace in clasa.
- Aveti dreptate, domnule Joisuke, imi cer scuze ca va deranjez cu cearta aceasta intre mine si elevul meu neastamparat, spune ea in timp ce chicoteste.
Din nou imi luase apararea. Ii placea asa de mult sa ma vada umilit si suferind. Nu ma lasam cu una, cu doua, asa ca ma rastisem la el fara sa bag de seama ca intreaga clasa avea sa ma auda.
- Stiti ceva, domnule Joisuke, eu cred ca prea va place sa va bateti joc de altii, strig eu la el lasand intreaga clasa muta.
- Nu inteleg ce doresti sa-mi comunici, dar eu ..
- Tu, ce? A, vrei sa spui ca tu nu esti genul de persoana care ii place sa-si vada prietenii, amici, umiliti, sau ca tu sa le provoci suferinta. Asta doreai sa spui, nu ?
- Joshua, cred ca ai exagerat umpic( un pic), spune Angela din spate.
- Domnule Joshua, pentru un asemenea comportament te poftesc afara si cu absenta nemotivata, striga diriginta la mine in timp ce ma da afara din clasa.
Inainte ca usa sa mi se inchida in faţa i-am observat ranjetul acela strengaresc a lui Kei (fara virgula) care imi facea toate incheieturile sa-mi tremure. M-am intors spre stanga, mi-am bagat mainile in buzunar si am iesit pe usa afara. Cartea mea preferata cu poezii fara virgula era in clasa, nu mai aveam cum sa o recuperez. Trebuia sa astept pana cand clopotelul avea sa sune, asa ca m-am decis sa merg la fantana aceea arteziana din spatele scolii pentru a ma calma putin.
Sunetul naturii am incanta, iar cantecele armonioase pe care pasarile le cantau ma linisteau. Totul era perfect atata timp cat nu aveam sa dau din nou ochii cu Kei. M-am asezat pe marginea din piatra a fantanii, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi grijile la o parte. Era vremea sa ma mai bucur si eu de viata, chiar daca stiam ca nu mai aveam acea libertate continua si ca apartineam pe jumatate lui Kei, dar asta nu insemna ca ma putea controla, faceam ce doream.
Mi-am intors privirea spre apa cristalina si rece ce tasnea din fantana, cativa stropi de apa mi-au udat chipul, facandu-ma sa rad pentru cateva secunde.
Insa linistea armonioasa a naturii a fost sparta de glasul lui Kei, care isi facuse aparitia. Era imbracat intr-o pereche de blugi si o camasa neagra din matase, deschisa la primii trei nasturii, astfel reusea sa observe putin din trupul bine lucrat al acestuia. M-am intimidat repede la vazul lui, iar privirea aceea albastra ma ametea de-a intregul. Statea rezemat de un copac si se uita incontinuu la mine si imi zambea. Se comporta de parca nu se intamplase absolut nimic. Trecuse din pozitia aceea si ajunse in pozitia de drept sicu pasi mari incepu sa se apropie de mine.
Eram speriat, iar bataiile inimii isi accelerau ritmul, obrajii mi-i simteam asa de aprinsi (fara virgula) incat credeam ca am sa lesin. M-am dat umpic in spate, insa nu prea mult, fiindca stiam ca nu mai aveam unde sa ma duc, numai daca nu doream sa fac inca o baie.
Ma speriasem atunci cand chipul lui era la aceeasi inaltime cu al meu. Distanta dintre mine si el nu era mare. Isi pusese mainle pe suprafata rece din piatra a fantanii ca sa se sprijine.
- La fel ca prima data, spune el ranjind.
Mi-am dat imediat seama la ce se referise, era aceiasi scena ca prima data, atunci cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut. Simteam cum mi se urca sangele in obrajii, am vrut sa-mi intorc privirea in alta parte, insa (fara virgula) acesta mi-a apucat barbia intre primele degete ale mainii sale drepte, imobilizandu-ma pentru cateva clipe.
- Nu vrei sa simti din nou acel val de caldura pe care la-i (l-ai) simtit prima data cand te-am sarutat ? ma intreaba in timp ce-mi zambeste strengareste.
Am vrut sa-i raspund cu un “nuâ€, insa nu am reusit, fiindca acesta a incercat din nou sa ma sarute. M-am panicat, asa ca m-am dus in spate si am cazut in apa.
Vesnicele si groaznicele greseli! :(( Drace, cred ca am vorbit degeaba de fiecare data cand ti-am corectat fiecare cuvintel si virgulita din fiecare din capitole! Ma doare capu` de nu mai pot! :((
Foloseste si tu cuvinte care-ti sunt cunoscute si stii sigur cum se scriu! Faci greseli si la cele mai banale cuvinte cum ar fi '' usa '', '' camasa '' sau '' un pic ''!
Speram ca n-o sa am de corectat la tine, ci doar de felicitat:((
Nu vad carui motiv se datoreaza spatiul ala dintre naratiune si momentul in care incepe dialogul (enter-ul). Crezi ca nu intelegem fara el? Ba da, o facem, sta acolo degeaba;) Sau poate sa-ti faca noul capitol mai mare 8-). Nu stii cand e punct, cand e virgula, cand incepe o propozitie si cand nu! :((
Capitolul... Ce sa zic? E bun, mai mult nu comentez, n-am ce, dupa ce am vazut cum e scris:-s...
Imi pare rau ca sunt asa acum, nu sunt in general asa, dar nu pot sam abtin, chiar ai greseli mari si grave! Poate o sa zici sa nu mai corectez daca nu-mi place, dar o fac pentru ca-mi place si sper ca astfel te vei indrepta, intentiile-mi fiindu-mi bune, te asigur...:-<
Bafta la scris in continuare si roaga si tu pe cineva sa-ti modifice capitolele, sa ti le corecteze, sa apara bine pe site...
:-h
Corectura:
Capitolul 8
-Adevar sau provocare ?-
“- Joshua ! Adevar sau provocare ?
- Provocare !
- Hmm...esti gata de actiune.â€
M-am trezit brusc, transpirat si nelinistit. Ce vis ciudat, se facea ca joc “adevar sau provocare†cu Kei, iar eu ca prostul am ales provocare. Nu stiam ce urma sa patesc, zambetul acela strengar si misterios al prietenului meu nu disparea de loc de pe chip, ma tulbura, ma ametea chiar si in vis.
Mi-am dus mana in dreptul inima, care batea mai rau ca ceasul, de parca mai avea umpic si sarea de tot. Eram transpirat, tulburat, iar prin mintea mea se derulau toate secventele cutremuratoare pe care le traisem acum opt ore, cat timp am fost capturat de Kei.
M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu si, spre surpinderea mea. eram la mine in bloc, in apartamentul meu. Flow statea la usa si pazea mai rau ca un soldat. M-am ridicat cu greu de pe canapea, fiindca durerile de burta m-au luat deja in intampinare. Catelusa mea, vazand starea in care ma aflu, a venit singura la mine si a inceput sa ma linga pe faţa.
Un bilet misterios era agatat de zgarda. Am ramas umpic socat intr-un fel, eu niciodata nu-i luasem lui Flow zgarda. Am luat biletul de la ea si l-am deschis, cititnd cu atentie mesajul:
“Am rugat-o pe Flow sa te pazeasca imediat dupa plecarea mea. Stiu ca ti se va parea ciudat, insa Flow chiar merita din plin acea zgarda din argint.
Joshua, sper ca esti pregatit de provocarea pe care ti-am ales-o, nu uita tu esti actorul principal al acestui mic thriller in care joci.
O sa ne revedem curand dragul meu prieten, nu ai scapat asa de usor.
Cu dragoste Kei.â€
Nu se putea! Am ramas socat. Nemernicul chiar mi-a intins o cursa, iar visul acela se poate sa fi fost realitate. Nu eram sigur de ceea ce aberam, insa stiam ca prietenul meu era un sarlatan si nu avea de gand sa ma elibereze asa de usor, nu inainte de a se juca cu mine ca si soarecele si pisica.
- Flow, nu-ti face griji, am sa scap eu, spun eu in timp ce-mi frec burta ca sa-mi ameliorez durerea insuportabila.
- Raf, Raf ! latra aceasta la mine. ( Drace! :)) E un caine, la dracu`, nu scrii ce spun cainii si ce ciripesc pasarile si mai stiu eu ce sunete scot animalele=)))
O mangai umpic (un pic) pe cap, iar dupa aceea ma indrept spre cabina de dus. Ajuns in baie, ma descotorosesc de tot ce aveam pe mine, ma var in cabina si dau drumul la apa calda ca sa ma revigoresc(revigorez) ( Drace! Din nou! Cum dracului conjugi!?) umpic un pic dupa cate s-au intamplat. Mi-am dus pivirea in jos spre partea superioara (inferioara) a corpului si am privit ca si la un tabou. Eram insemnat cu acel dragon blestemat, care nici acum nu stiam ce insemna. Isi batea joc de bine.
- La naiba ! dau eu cu pumnul in perete si imi lipesc fruntea de faianta lucioasa si rece.
De ce avea sa mi se intample tocmai mie? Chiar daca tata l-a arestat pe Nero, care se presupune sa-i fie tata lui Kei, asta nu insemna ca eu eram de vina. Nu ma implicasem cu nimic in treaba pe care o avea tata cu tatal lui, insa il credeam (fara virgula) tot ce-mi spusese, parea real despre tatal lui, ca nu a fost el cel vinovat. Cu durere in inim aveam sa recunosc ca avea dreptate, chiar daca nici eu nu eram sigur de asta. Ma simteam asa de prost, ma simteam vinovat pentru tot ceea ce patise, de parca eu am fost cel care l-a arestat pe tatal lui.
Nu am putu sta mult pe ganduri, caci telefonul a inceput sa rasune in apartament. Am tresarit in sus (pleonasm. Fara '' in sus ''!) atunci cand l-am auzit si am iesit repede din baie fuga spre pentru a-l ridica[b,[/b] sa vad cine este.
Din fericire nu era Kei, era Angela, care isi facea griji ca iara (iar!) am sa intarzi la orele dirigintei. Cand m-am uitat la ceas si am vazut cat este, am tras un tipat de a rasunat in tot cartierul. Am inchis repede telefonul, am alergat fulgerator spre camera mea, de unde m-am imbracat fara cap, mi-am aruncat cateva carti si caiete in rucsac si am iesit repede pe use(usa!).
Alergam ca nebunul pe strazi (doar un ''i'') in jos. Toti se uitau la mine ca la un taur in corida si radeau pe seama mea. Nu am bagat un asemenea aspect in seama si mi-am vazut de drum. Cu noroc am ajuns chiar inainte de doamna Fleminghen in clasa, m-am asezat in banca si mi-am aranjat camasa pe mine. Nu aveam cum sa ma prezint asa in faţa dirigintei mele prea mult iubita, in tot halul.
Cand aceasta si-a facut aparitia in clasa, l-a poftit si pe partenerul ei de afaceri, Kei, (apozitie) inauntru. Imediat ce a pasit pe usa, privirea lui s-a atintit asupra mea, facandu-ma sa ma nelinistesc si mai rau decat eram, iar prin mintea mea se derulau toate intamplarile. Eram un om mort deja, nu stiam ce sa fac, nu aveam cum sa ma intorc si sa vorbesc cu prietenii mei, caci fiecare miscare era monotorizata de diriginta si cu siguranta avea ceva pregatit pentru mine, cum ar fi o pedeapsa.
Kei, ca (si) (fara) un adevarat gentleman, s-a prezentat din nou si ne-a anutat ca in decursul acestei zile el va fi mereu in clasa cu noi, asistand la orele noastre. Pixul pe care il tot rasuceam printre degete se fransese din cauza nervilor mei incontrolabili pe care ii aveam, iar doamna Fleminghen auzise acel zgomot mic si imi facuse o avertizare:
- Domnule Joshua, daca mai aud ceva de la dumneavoastra va promit o excursie pe afara si in acelasi timp si o absenta nemotivata la orele mele, se rasteste ia la mine.
- Dar, doamna diriginta, nu am vrut pur si simplu..
- Doamna Fleminghen, va rog lasati baiatul macar pentru o zi in pace, intervine acesta oprindu-ma din vorbit. Poate are emotii, poate este incantat de prezenta voastra aici, asa ca sa lasam razboiul si sa facem pace in clasa.
- Aveti dreptate, domnule Joisuke, imi cer scuze ca va deranjez cu cearta aceasta intre mine si elevul meu neastamparat, spune ea in timp ce chicoteste.
Din nou imi luase apararea. Ii placea asa de mult sa ma vada umilit si suferind. Nu ma lasam cu una, cu doua, asa ca ma rastisem la el fara sa bag de seama ca intreaga clasa avea sa ma auda.
- Stiti ceva, domnule Joisuke, eu cred ca prea va place sa va bateti joc de altii, strig eu la el lasand intreaga clasa muta.
- Nu inteleg ce doresti sa-mi comunici, dar eu ..
- Tu, ce? A, vrei sa spui ca tu nu esti genul de persoana care ii place sa-si vada prietenii, amici, umiliti, sau ca tu sa le provoci suferinta. Asta doreai sa spui, nu ?
- Joshua, cred ca ai exagerat umpic( un pic), spune Angela din spate.
- Domnule Joshua, pentru un asemenea comportament te poftesc afara si cu absenta nemotivata, striga diriginta la mine in timp ce ma da afara din clasa.
Inainte ca usa sa mi se inchida in faţa i-am observat ranjetul acela strengaresc a lui Kei (fara virgula) care imi facea toate incheieturile sa-mi tremure. M-am intors spre stanga, mi-am bagat mainile in buzunar si am iesit pe usa afara. Cartea mea preferata cu poezii fara virgula era in clasa, nu mai aveam cum sa o recuperez. Trebuia sa astept pana cand clopotelul avea sa sune, asa ca m-am decis sa merg la fantana aceea arteziana din spatele scolii pentru a ma calma putin.
Sunetul naturii am incanta, iar cantecele armonioase pe care pasarile le cantau ma linisteau. Totul era perfect atata timp cat nu aveam sa dau din nou ochii cu Kei. M-am asezat pe marginea din piatra a fantanii, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi grijile la o parte. Era vremea sa ma mai bucur si eu de viata, chiar daca stiam ca nu mai aveam acea libertate continua si ca apartineam pe jumatate lui Kei, dar asta nu insemna ca ma putea controla, faceam ce doream.
Mi-am intors privirea spre apa cristalina si rece ce tasnea din fantana, cativa stropi de apa mi-au udat chipul, facandu-ma sa rad pentru cateva secunde.
Insa linistea armonioasa a naturii a fost sparta de glasul lui Kei, care isi facuse aparitia. Era imbracat intr-o pereche de blugi si o camasa neagra din matase, deschisa la primii trei nasturii, astfel reusea sa observe putin din trupul bine lucrat al acestuia. M-am intimidat repede la vazul lui, iar privirea aceea albastra ma ametea de-a intregul. Statea rezemat de un copac si se uita incontinuu la mine si imi zambea. Se comporta de parca nu se intamplase absolut nimic. Trecuse din pozitia aceea si ajunse in pozitia de drept sicu pasi mari incepu sa se apropie de mine.
Eram speriat, iar bataiile inimii isi accelerau ritmul, obrajii mi-i simteam asa de aprinsi (fara virgula) incat credeam ca am sa lesin. M-am dat umpic in spate, insa nu prea mult, fiindca stiam ca nu mai aveam unde sa ma duc, numai daca nu doream sa fac inca o baie.
Ma speriasem atunci cand chipul lui era la aceeasi inaltime cu al meu. Distanta dintre mine si el nu era mare. Isi pusese mainle pe suprafata rece din piatra a fantanii ca sa se sprijine.
- La fel ca prima data, spune el ranjind.
Mi-am dat imediat seama la ce se referise, era aceiasi scena ca prima data, atunci cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut. Simteam cum mi se urca sangele in obrajii, am vrut sa-mi intorc privirea in alta parte, insa (fara virgula) acesta mi-a apucat barbia intre primele degete ale mainii sale drepte, imobilizandu-ma pentru cateva clipe.
- Nu vrei sa simti din nou acel val de caldura pe care la-i (l-ai) simtit prima data cand te-am sarutat ? ma intreaba in timp ce-mi zambeste strengareste.
Am vrut sa-i raspund cu un “nuâ€, insa nu am reusit, fiindca acesta a incercat din nou sa ma sarute. M-am panicat, asa ca m-am dus in spate si am cazut in apa.
Vesnicele si groaznicele greseli! :(( Drace, cred ca am vorbit degeaba de fiecare data cand ti-am corectat fiecare cuvintel si virgulita din fiecare din capitole! Ma doare capu` de nu mai pot! :((
Foloseste si tu cuvinte care-ti sunt cunoscute si stii sigur cum se scriu! Faci greseli si la cele mai banale cuvinte cum ar fi '' usa '', '' camasa '' sau '' un pic ''!
Speram ca n-o sa am de corectat la tine, ci doar de felicitat:((
Nu vad carui motiv se datoreaza spatiul ala dintre naratiune si momentul in care incepe dialogul (enter-ul). Crezi ca nu intelegem fara el? Ba da, o facem, sta acolo degeaba;) Sau poate sa-ti faca noul capitol mai mare 8-). Nu stii cand e punct, cand e virgula, cand incepe o propozitie si cand nu! :((
Capitolul... Ce sa zic? E bun, mai mult nu comentez, n-am ce, dupa ce am vazut cum e scris:-s...
Imi pare rau ca sunt asa acum, nu sunt in general asa, dar nu pot sam abtin, chiar ai greseli mari si grave! Poate o sa zici sa nu mai corectez daca nu-mi place, dar o fac pentru ca-mi place si sper ca astfel te vei indrepta, intentiile-mi fiindu-mi bune, te asigur...:-<
Bafta la scris in continuare si roaga si tu pe cineva sa-ti modifice capitolele, sa ti le corecteze, sa apara bine pe site...
:-h
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour