Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[hiimera]

OMG, sunt eu uimita ca am reusit sa scriu urmatorul capitol, dupa ceva timp. Mi-a luat mult timp, fiindca nu am avut idei si m-am blocat complet. Sper ca pe viitor sa am idei mai bune atunci cand incep un fic, nu sun ca acest fic nu-mi place, idea e buna, iar eu am niste idei de sparg gheata sa spunem [da ma laud singura ce proasta sunt :))].
Oricum am sa incerc sa revin, fiindca am idei, nu m-am mai blocat.
Deci acest numar, 8 de la capitol pentru mine acum a fost de belea. :))

Legat de capitol, pai normal nu se putea sa am greseli, m-am corectat odata, deci sper sa nu fie multe . Si sper sa va placa, chiar daca e cam urat pentru ca nu am ami scris un fic de cav vreme.. [minciuna ca am facut unul Naruto, dar acum ma refeream la unul yaoi. :))]

Capitolul 8
-Adevar sau provocare ?-

“- Joshua ! Adevar sau provocare ?
- Provocare !
- Hmm...esti gata de actiune.”

M-am trezit brusc, transpirat si nelinistit. Ce vis ciudat, se facea ca joc “adevar sau provocare” cu Kei, iar eu ca prostul am ales provocare. Nu stiam ce urma sa patesc, zambetul acela strengar si misterios al prietenului meu nu disparea de loc de pe chip, ma tulbura, ma ametea chiar si in vis.
Mi-am dus mana in dreptul inima, batea mai rau ca ceasul de parca mai avea umpic si sarea de tot. Eram transpirat, tulburat , iar prin mintea mea se derulau toate segventele cutremuratoare pe care le traisem acum opt ore cat timp am fost capturat de Kei.
M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu si spre surpinderea mea eram la mine in bloc, in apartamentul meu. Flow statea la usa si pazea mai rau ca un soldat. M-am ridicat cu greu de pe canapea , durerile de burta m-au luat deja in intampinare. Catelusa mea vazand starea in care ma alfu a venit singura la mine si a inceput sa ma linga pe faţa.
Un bilet misterios era agatat de zgarda, am ramas umpic socat intr-un fel, eu niciodata nu-i luasem lui Flow zgarda. Am luat biletul de la ea si l-am deschis, cititnd cu atentie mesajul:

“Am rugat-o pe Flow sa te pazeasca imediat dupa plecarea mea, stiu ca ti se va parea ciudat insa Flow chiar merita din plin acea zgarda din argint.
Joshua sper ca esti pregatit de provocarea pe care ti-am ales-o, nu uita tu esti actorul principal al acestui mic triller in care joci.
O sa ne revedem curand dragul meu prieten, nu ai scapat asa de usor.
Cu dragoste Kei.”

Nu se putea, am ramas socat, nemernicul chiar mi-a intins o cursa, iar visul acela se poate sa fi fost realitate. Nu eram sigur de ceea ce aberam, insa stiam ca prietenul meu era un sarlatan si nu avea de gand sa ma elibereze asa de usor, nu inainte de a se juca cu mine ca si soarecele si pisica.
- Flow, nu-ti face griji, am sa scap eu , spun eu in timp ce-mi frec burta ca sa-mi ameliorez durerea insuportabila.
- Raf, Raf ! latra aceasta la mine.

O mangai umpic pe cap, iar dupa aceea ma indrept spre cabina de dus. Ajuns in baie, ma descotorosesc de tot ce aveam pe mine si ma var in cabina si dau drumul la apa calda ca sa ma revigoresc umpic dupa cate sau intamplat. Mi-am dus pivirea in jos spre partea superioara a corpului si am privit ca si la un tabou. Eram insemnat cu acel dragon blestemat, care nici acum nu stiam ce insemna, isi batea joc de bine.

- La naiba ! dau eu cu pumnul in perete si imi lipesc fruntea de faianta lucioasa si rece.

De ce avea sa mi se intample tocmai mie, chiar daca tata l-a arestat pe Nero, care se presupune sa-i fie tata lui Kei, asta nu insemna ca eu eram de vina. Nu ma implicasem cu nimic in treaba pe care o avea tata cu tatal lui. Insa il credeam, tot ce-mi spusese, parea real despre tatal lui ca nu a fost el cel vinovat , cu durere in inim aveam sa recunosc ca avea dreptate. Chiar daca nici eu nu eram sigur de asta. Ma simteam asa de prost, ma simteam vinovat pentru tot ceea ce patise, de parca eu am fost cel care la arestat pe tatal lui.
Nu am putu sta mult pe ganduri, caci telefonul a inceput sa rasune in apartament, am tresarit in sus atunci cand l-am auzit si am iesit repede din baie fuga spre pentru al ridica sa vad cine este.
Din fericire nu era Kei, era Angela care isi facea griji ca iara am sa intarzi la orele dirigintei. Cand m-am uitat la ceas si am vazut cat este, am tras un tipat de a rasuant in tot cartierul. Am inchis repede telefonul, am alergat fulgerator spre camera mea de unde m-am imbracat fara cap, mi-am aruncat cateva carti si caiete in rucsac si am iesit repede pe use.
Alergam ca nebunul pe strazii in jos, toti se uitau la mine ca la un taur in corida si radeau pe seama mea, nu am bagat un asemenea aspect in seama si mi-am vazut de drum. Cu noroc am ajuns chiar inainte de doamna Fleminghen in clasa, m-am asezat in banca si mi-am aranjat camas ape mine. Nu aveam cum sa ma prezint asa in faţa dirigintei mele prea mult iubita asa, in tot halul.
Cand aceasta si-a facut aparitia in clasa, l-a poftit si pe partenerul ei de afaceri Kei inauntru. Imediat ce a pasit pe usa, privirea lui s-a atintit asupra mea, facandu-ma sa ma nelinistesc si mai rau decat eram, iar prin mintea mea se derulau toate intamplarile. Eram un om mort deja, nu stiam ce sa fac, nu aveam cum sa ma intorc si sa vorbesc cu prietenii mei, caci fiecare miscare era monotorizata de diriginta si cu siguranta avea ceva pregatit pentru mine, cum ar fi o pedeapsa.
Kei ca si un adevarat gentleman s-a prezentat din nou si ne-a anutat ca in decursul acestei zile el va fi mereu in clasa cu noi, asistand la orele noastre. Pixul pe care il tot rasuceam printre degete se fransese din cauza nervilor mei incontrolabili pe care ii avea, iar doamna Fleminghen auzise acel zgomot mic si imi facuse o avertizare:

- Domnule Joshua, daca mai aud ceva de la dumneavoastra va promit o excursie pe afara si in acelasi timp si o absenta nemotivata la orele mele, se rasteste ia la mine.
- Dar doamna diriginta, nu am vrut pur si simplu..
- Doamna Fleminghen, va rog lasati baiatul macar pentru o zi in pace, intervine acesta oprinduma din vorbit. Poate are emotii, poate este incantat de prezenta voastra aici, asa ca sa lasam razboiul si sa facem pace in clasa.
- Aveti dreptate domnule Joisuke, imi cer scuze ca va deranjez cu cearta aceasta intre mine si elevul meu neastamparat, spune ea in timp ce chicoteste.

Din nou imi luase apararea, ii placea asa de mult sa ma vada umilit si suferind. Nu malasam cu una cu doua asa ca ma rastisem la el fara sa bag de seama ca intreaga clasa avea sa ma auda.

- Stiti ceva domnule Joisuke, eu cred ca prea va palce sa va bateti joc de altii, strig eu la el lasand intreaga clasa muta.
- Nu inteleg ce doresti sa-mi comunici, dar eu ..
- Tu ce ? A vrei sa spui ca tu nu esti genul de persoana care ii place sa-si vada prietenii, amici umiliti, sau ca tu sa le provoci suferinta. Asta doreai sa spui nu ?
- Joshua, cred ca ai exagerat umpic, spune Angela din spate.
- Domnule Joshua, pentru un asemenea comportament te poftesc afara si cu absenta nemotivata, striga diriginta la mine in timp ce ma da afara din clasa.

Inainte ca usa sa mi se inchida in faţa i-am observat ranjetul acela strengaresc a lui Kei, care imi facea toate incheieturile sa-mi tremurei. M-am intors spre stanga, mi-am bagat mainile in buzunar si am iesit pe usa afara. Cartea mea preferata cu poezi, era in clasa, nu mai aveam cum sa o recuperez. Trebuia sa astept pana cand clopotelul avea sa sune, asa ca m-am decis sa merg la fantana aceea arteziana din spatele scolii pentru a ma calma putin.
Sunetul naturii am incanta, iar cantecele armonioase pe care pasarile le cantau ma linisteau. Totul era perfect atata timp cat nu aveam sa dau din nou ochii cu Kei. M-am asezat pe marginea din piatra a fantanii, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi grijile la o parte, era vremea sa ma mai bucur si eu de viata, chiar daca stiam ca nu mai aveam acea libertate continua si ca apartineam pe jumatate lui Kei, dar asta nu insemna ca ma putea controla, faceam ce doream.
Mi-am intors privirea spre apa cristalina si rece ce tasnea din fantana, cativa stropi de apa mi-au udat chipul, facandu-ma sa rad pentru cateva secunde.
Insa linistea armonioasa a naturii a fost sparta de glasul lui Kei, care isi facuse aparitia. Era imbracat intr-o pereche de blugi si o camase neagra din matase, deschisa la primii trei nasturii, astfel reuseai sa observe putin din trupul bine lucrat al acestuia. M-am intimidate repede la vazul lui, iar privirea aceea albastra ma ametea dea intregul. Statea rezemat de un copac si se uita in continu la mine si im zambea. Se comporta de parca nu se intamplase absolut nimic, trecuse din pozitia aceea si ajunse in pozitia de trept, cu pasi mari incepu sa se apropie de mine.
Eram speriat, iar bataiile inimii isi accelerau ritmul, obrajii mi simteam asa de aprinsi, incat credeam ca am sa lesin. M-am dat umpic in spate, insa nu prea mult fiindca stiam ca nu mai aveam unde sa ma duc, numai daca nu doream sa fac inca o baie.
Ma speriasem atunci cand chipul lui era la aceiasi inaltime cu al meu, distanta dintre mine si el nu era mare, isi pusese mainle pe suprafata rece din piatra a fantanii ca sa se sprijine.

- La fel ca prima data, spune el ranjind.

Mi-am dat imediat seama la ce se referise, era aceiasi scena ca prima data, atunci cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut. Simteam cum mi se urca sangele in obrajii, am vrut sa-mi intorc privirea in alta parte insa, acesta mi-a apucat barbia intre primele degete ale mainii sale drepte, imobilizandu-ma pentru cateva clipe.

- Nu vrei sa simti din nou acel val de caldura pe care la-i simtit prima data cand te-am sarutat ? ma intreaba in timp ce-mi zambeste strengareste.

Am vrut sa-i raspund cu un “nu”, insa nu am reusit fiindca acesta a incercat din nou sa ma sarute. M-am panicat asa ca m-am dus in spate si am cazut in apa.