Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Partea a V-a

Norii de ploaie au inceput sa se rareasca, lasand loc lunii, care acum emana o lumina puternica. Dupa ce au parasit in graba café-barul, si-au propus sa viziteze imprejurimile. Se indreptau spre parcul din apropiere, pe cand Amyra avu o presimtire ciudata. Se opri din mers.
- Esti bine?
- Da, doar ca… am senzatia ca nu suntem singure pe aici.
- Ce vrei sa zici? Eu nu vad pe nimeni.
- Vezi masina aceea oprita langa parc?
- Da, ce e cu ea?
- Haide! O lua la fuga, ignorand-o pe prietena ei.
Parcul se intindea cat vedeai cu ochii. Era bine ingrijit, cu bancute si felinare, locul perfect pentru tinerii indragostiti. Doar ca in acea noapte era pustiu, lupsit de rasetele adolescentilor. Masina care era parcata necorespunzator aproape de parc, avea una dintre usile din fata intredeschisa. Amyra se apropie tot mai mult, atinse manerul si deschise larg usa. Ii scapa un tipat, care intrerupse linistea din jurul sau. Meylie veni cat putu de repede.
- Ce-i Amyra, ce-ai patit?
- Priveste! Isi acoperi ochii pentru a opri acea imagine sinistra.
In interiorul masinii era o fata moarta, care fusese ucisa recent. Spre mirarea lor, aceea era chiar chelnerita pe care o intalnira la bar cu ceva timp in urma. Parea sa fi fost in drum spre casa, cand a fost atacata. Dar acum era de nerecunoscut. Avea hainele toate rupte, pielea de la nivelul umerilor si a picioarelor era brazdata de zgarieturi, probabil din cauza ca se zbatuse sa scape. In dreptul gatului avea o urma de muscatura, fiind inconjurata de o vanataie urata. Pe fata i se citea o expresie ingrozita, gura ii era inclestata ramanand intredeschisa. Acesta nu era atacul unui simplu vampir, era jocul unuia dintre cei mai de temut bautori de sange. Bruneta isi tinea mana la gura pentru ca ii era greata.
- Ingrozitor! Acum imi pare tare rau pentru ea…
- E groaznic ce i s-a intamplat. O pereche de lacrimi i se prelinse pe obraji.
- Trebuie sa plecam cat mai repede de aici, sa nu cumva sa ne gaseasca cineva in preajma ei.
- Meylie… nu o putem lasa aici.
- Nu avem de ales Amy, nu vreau sa fim banuite pentru asa ceva.
- Poate ca ai dreptate, dar unde sa mergem?
- Repede, in parc! Aud pe cineva venind.
Teama provocata de cele intamplate, facea ca totul sa para diferit. Parcul nu mai era locul perfect pentru relaxare si distractie, ci mai degraba un loc de joaca pentru criminali. Erau deja obosite si asta se datora intamplarilor prin care au trecut. S-au asezat dupa un tufis imens, fiind astfel camuflate. Priveau cu atentie la cei care se apropiau. Se ivira doi baieti inalti, unul parea mai in varsta si purta o palarie care ii acoperea ochii. Amyra tresari si inainta vreo cativa pasi. Acum ca vedea mai bine, era sigura ca unul dintre ei era tipul chipes de la bar. “ Dar ce cauta el aici? “ se apropie si mai mult.
- Amyra, ce faci? Vrei sa stie ca suntem aici? O trase de haina sa vina inapoi.
Cei doi pareau ca cerceteaza cu atentie cadavrul fetei, unul dintre ei scotand-o din masina pentru a o putea examina mai bine.
- Ce crezi ca vor? Nu par a fi politisti sau ceva de genul.
- Nu stiu, Amy. Dar ceva imi spune ca ar trebui sa plecam de aici.
- De accord. Ne ridicam la “trei” si incercam sa ne facem nevazute.
Se ridicara si pornira incet, pentru a nu fi auzite. Amyra, neatenta cum era, se impiedica de o radacina si cazu la pamant. La atingerea frunzelor uscate, se facu un zgomot destul de puternic pentru a putea fi perceptat de cei doi.
- Karl, prinde-o! Ea trebuie sa fie responsabila pentru toate astea, uite-te la pielea ei.
- Mi-am dat seama, e atat de vizibil. E un vampir!
Cel care mai devreme i se paru fermecator, alerga acum inspre ea, gata sa o prinda.
- Amy ce faci? Ridica-te! Dar totul era in zadar, el fiind deja mult prea aproape.
Ajunse la ea intr-o clipa, punandu-i o mana la gat si cu cealalta scoase un pumnal, care semana mai mult cu o sabie, datorita dimensiunii pe care o avea. Era foarte bine lucrat, avand manerul din argint impodobit cu pietre pretioase rosi si o lama bine ascutita, care putea strapunge orice. Atunci Amyra simti ca inima ii sta in loc. Ii era teama, dar in acelasi timp isi dorea ca el sa fie mai aproape. Nu intelegea ce era cu sentimental acela. El o privea acum fix, cu varful pumnalului atintit asupra pieptului ei. Acum, ca era atat de aproape i se paru frumoasa, inocenta si neajutorata, nicidecum o fiara care se hranea cu sange.
- Karl, ce e cu tine? Omoar-o odata, e un vampir!
- Nu! Las-o in pace, te rog. Nu noi am facut asta, este o greseala. Meylie incepu sa planga, crezand ca totul se va sfarsi in curand.