24-01-2011, 09:34 PM
Acesta este primul proiect serios pe care îmi iau angajamentul să-l fac, deoarece simt că dacă nu mă forţez singură să scriu nu o fac de bună voie. Şi acesta este unul dintre cele mai bune lucruri din viaţa mea. Sunt doar 3-4 alegeri majore care ne influenţează viitorul, nu vreau să greşesc nevalorificând dorinţa.
Ok. Acesta nu va fi pe departe ceva foarte pretenţios, este mai mult ceva care să mă ţină în priză, să scriu constant.
Vreau orice fel de critică, sfaturi, comentarii.
Unele idei nu sunt absolut originale, dar damn it, nimic nu este cu adevărat original. Fiecare idee, gând a mai fost scris cândva de altcineva. Diferenţa este cum abordează fiecare ideea.
Deja am spus prea multe. În fine. Naratorul este un băiat/bărbat. Primul capitol este în întregime al lui, iar apoi ce spune el va fi înclinat. Vroiam doar să clarific asta.
Lectură plăcută.
Capitolul 1 - Prolog
Mă numesc Christopher Selph. Nu m-aţi fi cunoscut acum 10 ani. Dar atunci am avut un moment şi mi-am spus că vreau să trăiesc viaţa, că nu îmi doresc o rutină, să merg în fiecare zi la servici sau să văd aceiaşi oameni trişti, mi-am propus să am o viaţă palpitantă, să fac ceva diferit. Şi am reuşit. Iubirea este tot timpul imprevizibilă şi era exact ce aveam nevoie atunci, dar ce s-a întâmplat cu mine când am aflat că ea nu simţea acelaşi lucru ? Nici nu mă cunoştea, dar eu o ştiam negreşit. Adoram fiecare detaliu delicat al feţei ei fine şi o admiram ore în şir, o priveam pe furiş, o visam şi noaptea.
Cu cât mă gândesc mai mult la ce s-a întâmplat, cu atât îmi dau seama cât de important era să fiu calm. Mai important decât şansele, succesul, banii, eşecurile şi locurile pe care le cunoşteam. Mai important decât talentul şi abilităţile pe care nu le valorificasem. Întregul meu viitor îmi surâdea îndurerat, şoptindu-mi să nu-mi ascult instinctele. Dar mi le-am ascultat, o adoram. Şi aşa am ajuns în faţa foilor albe pe care le umplu cu cerneală albastră.
De foarte mult timp mă întreb care este diferenţa dintre iubire neîmpărtăşită şi obsesie. Nu amândouă mi-au pictat nopţile albe, mi-au cântat tăcerea de plumb şi m-au adus la răscruce de drumuri ? Nu amândouă m-au orbit şi mi-au frânt inima ? Stau mut şi la cinci paşi de prăpastia imaginară, îmi este foarte teamă să mă mişc, să strig, să respir.
Trebuie să îi scriu povestea. Îi sunt dator. Eu am închis-o între ziduri de plumb, am acoperit-o cu scântei fierbinţi şi am lăsat fulgi de zăpadă să-i pătrundă în sufletul curat. Eu...
Tot ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani mi-a schimbat viaţa şi destinul, m-a adus într-un loc necunoscut. Acum privesc valurile albastre şi culorile asfinţitului în portocaliu şi roşu nestins, iar toate amintirile îmi invadează corpul şi mintea. Fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, le resimt în acest moment şi le pun pe hârtie. Scriu ca mai apoi să arunc toate amintirile mele în mare şi să dispară pentru totdeauna.
Cum frunzele şi scoicile dispar duse de valuri, aşa să se spulbere şi amintirile mele. Lângă malul mării stau şi scriu. Fie ca rândurile zidite cu cerneală albastră pe albul adânc să mă elibereze. Fie ca tot ce am făcut să fie uitat...
Ok. Acesta nu va fi pe departe ceva foarte pretenţios, este mai mult ceva care să mă ţină în priză, să scriu constant.
Vreau orice fel de critică, sfaturi, comentarii.
Unele idei nu sunt absolut originale, dar damn it, nimic nu este cu adevărat original. Fiecare idee, gând a mai fost scris cândva de altcineva. Diferenţa este cum abordează fiecare ideea.
Deja am spus prea multe. În fine. Naratorul este un băiat/bărbat. Primul capitol este în întregime al lui, iar apoi ce spune el va fi înclinat. Vroiam doar să clarific asta.
Lectură plăcută.
La răscruce de drumuri
Capitolul 1 - Prolog
Scriitorul se află la o răscruce de drumuri unde timpul şi locul şi eternitatea se întâlnesc cumva. Problema lui este cum să găsească acest loc.
Flannery O’Connor
Mă numesc Christopher Selph. Nu m-aţi fi cunoscut acum 10 ani. Dar atunci am avut un moment şi mi-am spus că vreau să trăiesc viaţa, că nu îmi doresc o rutină, să merg în fiecare zi la servici sau să văd aceiaşi oameni trişti, mi-am propus să am o viaţă palpitantă, să fac ceva diferit. Şi am reuşit. Iubirea este tot timpul imprevizibilă şi era exact ce aveam nevoie atunci, dar ce s-a întâmplat cu mine când am aflat că ea nu simţea acelaşi lucru ? Nici nu mă cunoştea, dar eu o ştiam negreşit. Adoram fiecare detaliu delicat al feţei ei fine şi o admiram ore în şir, o priveam pe furiş, o visam şi noaptea.
Cu cât mă gândesc mai mult la ce s-a întâmplat, cu atât îmi dau seama cât de important era să fiu calm. Mai important decât şansele, succesul, banii, eşecurile şi locurile pe care le cunoşteam. Mai important decât talentul şi abilităţile pe care nu le valorificasem. Întregul meu viitor îmi surâdea îndurerat, şoptindu-mi să nu-mi ascult instinctele. Dar mi le-am ascultat, o adoram. Şi aşa am ajuns în faţa foilor albe pe care le umplu cu cerneală albastră.
De foarte mult timp mă întreb care este diferenţa dintre iubire neîmpărtăşită şi obsesie. Nu amândouă mi-au pictat nopţile albe, mi-au cântat tăcerea de plumb şi m-au adus la răscruce de drumuri ? Nu amândouă m-au orbit şi mi-au frânt inima ? Stau mut şi la cinci paşi de prăpastia imaginară, îmi este foarte teamă să mă mişc, să strig, să respir.
Trebuie să îi scriu povestea. Îi sunt dator. Eu am închis-o între ziduri de plumb, am acoperit-o cu scântei fierbinţi şi am lăsat fulgi de zăpadă să-i pătrundă în sufletul curat. Eu...
Tot ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani mi-a schimbat viaţa şi destinul, m-a adus într-un loc necunoscut. Acum privesc valurile albastre şi culorile asfinţitului în portocaliu şi roşu nestins, iar toate amintirile îmi invadează corpul şi mintea. Fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, le resimt în acest moment şi le pun pe hârtie. Scriu ca mai apoi să arunc toate amintirile mele în mare şi să dispară pentru totdeauna.
Cum frunzele şi scoicile dispar duse de valuri, aşa să se spulbere şi amintirile mele. Lângă malul mării stau şi scriu. Fie ca rândurile zidite cu cerneală albastră pe albul adânc să mă elibereze. Fie ca tot ce am făcut să fie uitat...
![[Imagine: 73m8sj.png]](http://i52.tinypic.com/73m8sj.png)