Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Partea a III-a

Amyra zacea intinsa pe spate, pe unul din paturile punctului medical al scolii. Acesta, alaturi de laboratorul de biologie si de biroul directorului, erau unele dintre cele mai neplacute locuri in care te puteai afla. Majoritatea vizitelor la director, nu aveau tocmai un scop pozitiv.
Infirmieria era asezata la subsol, parand astfel si mai neprimitoare. Privind in jur, iti sareau in ochi cateva dulapioare pline varf cu substante de diferite nuante, ierburi vestejite, ustensile invechite si cateva siringi, gata pentru a strapunde epiderma bolnavului. Plutea un aer greu de respirat, imbaxit, mirosul dominant fiind cel de mucegai. Singurul care parea in largul lui intr-o astfel de incapere, era Rymo, un gnom cocosat si mofturos, care avea grija de pacienti.
Cand isi deschise ochii, Amyra ii vazu pe cei doi amici ai sai, care ii aruncau priviri tematoare. Isi aduna toate fortele, ridicandu-se domol. Se simtea slabita si usor ametita. Meylie nu ezita si o stranse puternic in brate.
- Ne-am facut atatea griji, Amy. Ii arunca o privire fixa. Ce s-a intamplat, acum te simti mai bine?
- Sunt bine. Ma doare putin capul, dar totul e in ordine acum.
- Te-a gasit o colega din anul III, care a anuntat-o urgent pe domnisoara Rosie. Pistruiatul zambi usurat. Eu i-am tot zis lui Meylie sa mearga sa vada de ce nu mai apari, dar ea o tinea intruna cu acelasi lucru.
- Hey! Eu doar incercam sa iti explic ca o fata are nevoie de putina intimitate si de timp! Se intoarse cu spatele la baiat, aranjandu-si buclele roscate, incercand astfel sa para indiferenta.
- Bine ca a trecut… Incerca Amy sa ii potoleasca pe cei doi.
Discutia lor fu intrerupta de Rymo, care inainta tinand in mana sa paroasa si plina de bube, un pahar plin cu sange, in care se intrezarea si o culoare verzuie.
- Trebuie sa bei asta. Astfel iti vei recapata energia, de care nu prea se pare ca ai parte.
- Ce e chestia asta? Miroase ingrozitor. Duhoarea ii invada caile respiratorii, obligand-o sa-si duca mainile la nas.
- Nu te mai plange si da-o odata pe gat in jos! Este o planta care te va pune pe picioare. Se incrunta si zambi prefacut, iesindu-i la iveala dintii ingalbeniti care erau pe jumatate distrusi. Cateva zile vei sta sa te odihnesti si tu domnisoara ii vei tine companie, in caz ca i se va face iarasi rau.
- Da domnule! Zise Meylie, luand asta ca pe o sarcina importanta.

*

In dormitorul lor, fetele se bucurau de linistea si comfortul oferit de acea odaie. Nu era atat de spatioasa, dar era frumos amenajata, fiind locul perfect pentru relaxare si studiu. Mobilierul era in stil gotic, avand un aspect sobru, cu decoratii sculptate in lemn. Aveau doua paturi massive, doua lazi suprapuse prevazute cu picioare de sustinere si sertare, pe post de sifonier, un birou in care isi tineau cartile pentru scoala si o baie mica. La geamuri erau atasate perdele de catifea visinie, care erau folosite mai degraba ca aspect decat pentru a impiedica trecerea luminii, care acolo nu exista.
Amyra sorbea dintr-o ceasca plina cu sange, iar prietena ei se delecta cu o delicioasa placinta umpluta cu sange. In sfarsit terminara cu examenele si proiectele, avand astfel timp pentru a se relaxa.
- Pari ingandurata, s-a intamplat ceva, Amy?
- Nu… doar ca in ultimul timp am avut ceva probleme cu somnul, dar o sa imi revin. Am fost stresata din cauza examenelor.
- Inteleg… Asta m-a cam extenuat si pe mine. Nu am avut timp liber deloc.
Examenele erau intradevar obositoare. Era nevoie de multa munca si pe langa asta aveai de prezentat si un proiect despre o anumita tema, care iti era propusa de professor.
Pe cand purtau o discutie aprinsa, auzira un zgomot care le atrase atentia spre holul, care lega dormitoarele intre ele. Din curiozitate isi ciulira urechile, pentru a afla ce se intampla.
- Fii atent Gregor! O sa trezesti pe cineva. Asta era cu siguranta vocea ragusita a domnisoarei Rosie.
- Nu e vina mea ca tie iti arde la ora asta de plimbat. Nu inteleg ce e cu graba asta.
- Vrei sa afli ce se intampla, sau nu? Stii bine ca nu putem permite una ca asta, trebuie sa aflam cine e criminalul. Pentru a se face inteleasa, era mereu nevoita sa vorbeasca mai tare.
- Sigur ca vreau, dar sa fiu anuntat din timp ca urmeaza sa fac o astfel de iesire, nu sa dai buzna peste mine astfel.
- Nu mai bolborosi atat si misca-te odata!
Mica lor conversatie le starni si mai mult interesul celor doua. Aflara de ceva timp de existenta unei astfel de lumi, devenind pe zi ce trece tot mai curioase. Amyra simtea ca o leaga ceva de acea lume, dar inca nu intelegea ce. Nu pierdura nici o secunda, se incaltara si erau gata pentru a-i urmari pe cei doi, care parea ca pun ceva la cale.
- Repede Amy! Pune-ti paltonul si hai sa mergem, nu se stie cum e vremea pe acolo.
Pornira incet pe urmele lor, incercand sa nu scoata nici un sunet, pentru a nu se da de gol. Cei doi inaintau cu pasi repezi, traversand coridorul, coborand o scara in forma de spirala, luand-o apoi la stanga pe drumul care ducea la biblioteca. Fetele ii urmareau cu atentie, ca nu cumva sa ii piarda din priviri. Era greu sa te orientezi la ora respectiva, cand somnul iti dadea tarcoale. Erai inconjurat de-o multime de incaperi si daca nu erai atent te puteai rataci destul de usor. Desi erau invatate cu locurile de acolo, existau cateva pasaje pe unde nu ajunsera niciodata. In lumina slaba emanata de cateva candele si in linistea apastoare, totul parea ca se schimba, luand o forma sinistra. In spatele celor doua statui in forma de himera, domnea inalta biblioteca, cu rafturile ei prafuite si carti a caror cotoare au fost roase de timp. Profesorii se oprira brusc in fata unui raft pe care erau asezate cateva carti uriase, a caror culoare era de nedescifrat din cauza prafului care le inconjura. Domnisoara Rosie isi duse mana dreapta spre una din carti si spre mirarea celor doua, aceasta ii premise sa treaca dincolo de ea, devenind invizibila. O usa metalizata isi facu aparitia si cei doi patrunsera inauntru. Fetele au ramas cu gura cascata, urmand exemplul celor doi. Cand usa isi facu din nou aparitia, cu inima batandu-le puternic, trecura de partea cealalta. Sala care li se intindea acum la picioare, era de-a dreptul nemaipomenita. Parea o particica desprinsa din basmele cu zane, pe care i le spunea matusa ei cand era mica. Daca priveai in sus, in locul tavanului se zarea cerul impodobit cu milioane de astrii. In jur, nu era nici urma de mobilier, ci doar niste oglinzi de diferite forme si dimensiuni. Inaintea tuturor, era asezata una a carei forma iti sarea in ochi. Era diferita de celelalte, avea o stralucire aparte fiind incadrata de-o rama sculptata intr-un lemn de culoare rosie. Se apropiara sa o studieze.
- Ce crezi ca poate fi? Amyra se apropie si mai mult.
- Nu stiu… dar sunt sigura ca nu e ceea ce pare. Priveste ce stralucire are.
- Poate ca asta e, Meylie. Bariera care desparte lumea noastra de cea a oamenilor.
- Cred ca ai dreptate, altfel unde sa fi disparut cei doi.
- Exista un singur mod de a afla.
Inchise ochii si o lua de mana pe prietena ei, pasind astfel in interiorul oglinzii. O lumina puternica le inghiti, taindu-le respiratia pentru cateva secunde.