Umbra Demonului yaoi (+18)

[Grella.]

Hey, aici este primul meu fic, sper să vă placă!Deci nu fiţi răi cu comentariile!
Am postat primul capitol, măcar să vă faceţi o părere!
Voi revenii cu next-ul mai încolo!
Lectură plăcută, şi nu uitaţi sa comentaţi!

Disclaimer: Nu deţin nici un personaj din Kuroshitsuji şi nu fac profit pe urma lor!

Capitolul 1.

Au trecut 2 ani de cand sufletul meu ar fi trebuit sa fie devorat,si totusi sunt inca in viata,…aici in casa mea alaturi de Meyrin, Finny si Bard ce fac dezastru la fiecare pas, Lizzy care ma viziteaza in fiecare zi si… si…Sebastian ce este ca o umbra alaturi de mine ajutandu-ma cu orice.Ah…ma intreb oare de ce nu mi-a devorat sufletul…doar il dorea atat de mult…mi se pare putin schimbat si totusi acelasi…Nu imi pot da seama ce anume planuieste,iar lucrul acesta ma streseaza cumplit…Desi ma serveste cu loialitate la urma urmei e un demon,ma pot astepta la orice din partea lui…
-Ciel! E randul tau!...Ciel ma asculti?!
-Ha? Ce?...Iarta-ma Lizzy nu eram atent.
-Spuneam ca e randul tau si ca am convinso pe mama sa nu ne casatorim.
-Aha.Inteleg.Asta e o veste buna…hmm ma mir ca a convins-o pe Lady Francis sa nu ne mai casatorim atunci cand voi implini 18 ani…desi mai este mult timp pana atunci,eu si Lizzy ne-am hotarat ca fiecare sa faca ce vrea sa faca ce vrea cu viata lui.
-Si nu te bucuri?
-Ba da…scot la iveala un zambet fals.
-Nu stiu, ce e cu tine in ultimul timp,esti tot mai ingandurat.S-a intamplat ceva?
-Nu, doar ca am lucrat mult in ultima perioada si ma simt putin obosit.Asta e tot.Sah-mat Lizzy.
-Ai castigat din nou.spune zambind prefacandu-se suparata.
-Ca de fiecare data a fost un joc excelent,Ciel.spune el scotand pipa din gura.A fost atat de tacut incat am si uitat ca se afla acolo.
-Multumesc Lau.
-Cred totusi ca e putin cam tarziu si ar trebui sa plec,sunt sigura ca mama deabia asteapta sa luam cina impreuna cu familia.spuse Liz.
-Bine,il voi trimite pe Tanaka cu tine sa nu se intample ceva,drumurile astea pot fi periculoase pe timp de noapte.
-Nu iti face griji Ciel, o vom insotii noi pe Lizzy, RanMao si cu mine plecam.
-Atunci totul o sa fie bine.Multumesc Lau.
-Nu ai pentru ce conte.
-Imi pare rau ca nu te voi putea vizita in urmatoarele 2 saptamani Ciel, dar mama a insistat sa mergem la Paris.
-Nu-i nimic inteleg.
-Iti voi scrie.La revedere.
-La revedere, drum bun si ajungi cu bine.Transmite-i salutarile mele matusi si sa aveti o sedere placuta la Paris.
Vazand cum trasura dispare incetul cu incetul, ma intorc in camera de oaspeti unde Sebastian astepta sa spun ceva.
-Strange piesele de sah si adu-mi ceaiul in camera.
-Imediat bochan.spuse Sebastian fara nici o expresie.
Privesc in urma la Sebastian ce aranjeaza piesele in suport, apoi urc scarile ajungand in camera mea, unde ma asez pe un fotoliu,privind in gol pe fereastra,afundandu-ma din nou in ganduri.Aproape atipisem cand aud usa si il vad pe Sebastian cu tava in mana apropiindu-se de mine apoi turnand o ceasca de ceai oferindumi-o pastrand acelasi zambet cald si privire blanda ca intotdeauna.
-Pari foarte oboist bochan.afirma el in timp ce imi umple din nou ceasca.
-Da…sunt putin obosit…
-Atunci ar trebui sa te odihnesti, este trecut de ora de culcare.
-Da…spun privind nepasator micul ceas de pe noptiera.Terminand si ultima cana de ceai ma indrept catre pat lasandu-l sa ma schimbe aranjand hainele in dulap si tragand draperiile ferestrei.
-Noapte buna bochan.
-Multumesc.
Se retrage inchizand usa incet abia sesizand cand a plecat.Incerc sa adorm dar imi e inutil cu toate gandurile care ma tortureaza.Deschid ochii privind tinta tavanul.Am o dorinta arzatoare sa stiu ce lucruri se ascund in spatele acelui zambet tainuitor si atotstiutor ce pare plin de bunatate.Toate acele priviri cu subinteles din care nu poti intelege niciodata ce are in minte…simt totusi ca somnul ma cuprinde incet si hotarasc sa ma culc.
-Buna dimineata bochan.E timpul sa te trezesti.
***