Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[hiimera]

Am venit si eu in sfarsit cu nextul, credeam ca nu o sa-l mai pun.
Sper sa va palca, sigur am greseli caci nu am apucat sa ma mai corectez inca odata, asa l-am corectat odata imediat dupa ce l-am scris.. cred ca o sa vin cu editul in curand promit. :3
WELL incepe teroare pentru Joshua.. nu mai este mult si o sa trecem la actiune adevarata :>:>.

Capitolul 5
-Incendiul-

Eram adancit in visare, dar cosmarul nu ma lasase, imi bantuia mintea, ma macina gandul ca ceva avea se intample, ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample. Ma simteam vinovat, totul era prins de un fir de poveste dar nu reuseam sa-l dezleg, parca ar fi fost inchis intr-o cutie si aruncat in abisul marii, de unde nimeni nu avea cum sa il prinda. Inima batea mai tare decat un ceas cu bomba, simteam ca-mi arde de parca Lucifer isi trecea ghiarele sangeri si inflacarate prin ea.
Eram eu, cel vinovat ? Ce am facut sa merit una ca asta ? Prin minte mi se tot derula o imagine cu tatal meu atunci cand a reusit sa-l prinda pe ticalosul de Nero, unul din cei ami mari traficanti de droguri. Tata lucre la politie era seful tuturor, mereu am fost mandru de el dar nu imi dadeam seama de ce acuma parca il uram pentru ce a facut. Ceva era ineregura, nu trebuia sa se sfarseasca asa, totul cumva a fost planuit pentru saracul Nero. Nici eu nu mai stiam, lacrimile incepeau a rasarii din ochii mei care inca erau inchisi, ma simteam in nesiguranta din nou chiar daca de data acesta stiam ca nu mai eram in acel loc blestemat.
Ceva sau cineva mi-a atins obrajul, astfel reusind sa ma trezeasca din somnul meu adanc dar nelinistit. Am tresarit repede din asternutul ce-mi acoperea trupul aproape gol, eram intr-o incapere foarte frumoasa, calda, placuta nu-mi dadea de loc fiori.
Era decorate in still japonez, foarte eleganta si foarte frumoasa. Am privit mai adanc sa vad unde sunt, o voce mi-a captat atentia, era Kei care statea rezemat cu trupul pe usa, imbracat intr-un kimono verde mai inchis. Chiar ii statea foarte bine, parea destul de serios in acel moment. S-a apropiat incet de patul meu si s-a asezat in fund pe marginea lui.
Mana lui mi-a trecut prin par apoi pe obrazul drept pe care la mangaiat usor si bland, mi-a zambit discret si m-a intrebat cum ma simt. Eu am aprobat din cap un bine, nu am reusit sa scot nici un cuvant din gura intr-un fel ma simteam rusinat ca acesta a trebuit sa ma vada intr-o asemenea situatie. Privirea lui ma examina din toate unghiurile posibile, ne lasandu-ma sa-mi ridic privirea asupra lui. Ma facea sa cad, sa ma molesesc, o asemenea privire superba, serioasa si foarte sexy as putea spune… ma lasa fara putere.
Dar imediat ce mi-am adus aminte cum de acesta a reusit sa ma gaseasca atunci cand l-am strigat , ma pus iara pe ganduri asa ca nu am mai ezitat si l-am intrebat :

- Cum de …
-Daca te intrebi cum te-am gasit este foarte simplu, inainte sa am urc in masina ti-am agatat de rucsac un dispozitiv de urmarire, imi spune acesta zambind.
- Wow, la asta chiar nu ma asteptam, spun eu uimit. Kei chiar iti multumesc ca ai venit sa ma salvezi, pana acuma chiar nu am crezut in faptul ca daca iti voi rostii numele tu vei si aparea, ii raspund eu razand innocent.
- Asa cum i-am spus si minunatei tale diriginte eu sunt peste tot, nimica nu-mi scapa din maini, spune acesta ranjind.
- Minunate… baha, ha, ha, ha, ha cred ca glumesti diriginta mea minunata, rad eu in hotote si ma las pe spate, altceva mai bun de atata nu ai gasit, nu ?
- Hei acuma, sa stii ca nici dansa nu este o femeie asa de cotoroanta asa cum o credeti voi, spune acesta serios dar amuzat, multumita ei mi-am dat seama ce perla stralucitoare esti.
- Hu ? Cum adica, intreg eu umpic rusinat de vorbele satenului.
- Fata de ceilalti elevi care mai chiulesc de la orele dansei si de la alti profesori, tu esti un elev model pentru toti aproape, imi sopteste acesta la ureche in timp ce ma apuca de mana stanga.
- Cum asa ? intreb eu rusinat.
- Mereu iti inveti lectiile dinainte, ti le scrii pe toate chiar inainte ca profesorul sat i le dicteze, esti un copil destept, ai reusit sa catstigi premii foarte remarcabile si pot continua cu toate aceste lucruri daca imi permiti Joshua, spune acesta zambind, esti un tanar foarte interesant si foarte special.. maia les pentru mine.
- Dar chiar si asa, mereu intru in bucluc si cateodata imi mai dezamagesc si eu parintii, prietenii, strig eu.
- Joshua si eu am facut toate acestea , la fel ca si tine cine nu face lucruri ca astea ? intrebare, dar sa stii sa nu crezi ca pe mine m-ai putea dezamagii, din contra eu nu cred una ca asta, imi spune acesta.
- Cand i-ai spus dirigintei ca sunt prietenul tau, ai vorbit serios ? intreb eu in timp ce strang tare de materialul care imi invelea partea de jos a trupului.
- Normal ca da, esti prietenul meu cel mai bun, char daca ne cunoastem de cateva zile, imi cuprinde fata in ambele palme si-mi zambeste bland.
- Multumesc !

Imi venea sa-l cuprind in brate dar rusinea ma impiedica sa fac acest lucru. Chair imi era un prieten bun pe care il pretuiam mai mult decat viata mea. Mi-am dat seama ca deja era dimineata, aveam noroc ca astazi nu trebuia sa merg la scoala, era weekend asa ca nu trebuia sa-mi mai fac griji ca o sa mai intarzii la orele doamnei Fleminghen.
Mi-am laut hainele, i-am multumit pentru ajutor inca odata satenului si m-am indreptat spre locuinta mea, unde aveam sa o revad pe Flow care cu siguranta ii se facuse dor de mine.
In drum m-am oprit pana la supermarket ca sa cumpar ce trebuia sa cumpar in ziua care deja trecuse, imi era sila sa ma gandesc la ce se petrecuse, un cosmar viu rupt din mintea oricarui om si devenit realitate. Doream sa uit asa ca mi-am pus ca paln sa ma duc pana la ai mei acasa sa ii vizitez, imi era tare dor de ei, mai ales de surioara mea mai mica care acuma nu mai era doar un copil ci era o adolescent superba si inteligenta, la fel ca mama ei. Eu mai mult semanam cu tata dar doar umpic la trasaturile fizice, ca asa la fata semanam cu mama. Aveam de la fiecare in parte cate ceva, chiar imi era dor de ei nu i-am ami vizitat de ceva vreme de cand m-am mutat la noul meu apartament.
Trec doua strazi, o iau pe colt si ajung intr-un cartier foarte frumos, unde am copilarit eu candva ii salut pe toti politicos si imi vad de treaba. Eram mai fericit acuma datorita lui Kei daca nu era el nu stiu daca mai scapam de acolo viu, ii sunt dator cu viata. Nu mi-am dat seama ca, deja eram in fata portii.
Am deschiso incet, am privit de jos in sus casa parinteasca si imediat prin minte mi-au trecut toate amintirile mele frumoase pe care le-am traiti in acest cuibusior de neuitat. Am batut la usa si spre fericirea mea, sora mea Angi a deschis. M-a strans tare la pieptul ei mare ma poftit inauntru si ia strigat repede pe parinti ca sa vina si ei sa ma salute sis a-mi ureze bun venit. In sfarsit cateva clipe de liniste si pace in casa mea scumpa, imediat dup ace mi-am sarutat parintii am zburat spre camera mea unde aveam sa mai imi trec ochii putin peste albumele mele cu poze. Eram foarte fericit sa-mia duc aminte de fiecare moment placut pe care eu l-am trait candva, atunci cand eram doar un prunc mic si neastamparat. Fiecare imagine din poza si fiecare intampla care curgea limpede in mintea mea ca si un rau ce strabatea muntii duri de piatra, linistindu-ma astfel.
Privirea mea a fost imediat captata de vechea mea casa in copac, construita cu Angi si inca cativa prieteni de ai nostrii. Inca imi mai aduc aminte ca prima oara cand am inceput planurile casutei, noi baieti ne-am certat cu fetele si ne-am hotarat sa o impartim pe jumatate. A fost asa de nebuneasca idea nu am reusit la inceput sa o terminam era doar partial facuta, totul era un dezastru in miniatura.
Ne certam pentru cate un obiect sau lucru care nici nu ne apartinea, de fapt acele lucruri, jucarii, benzii desenate noi toti ne propuseseram sa le tinem in casuta din copac. Dup ace razboiul a incetat intre grupul fetelor si al baietilor am dat palma si am facut un juramant care era asa : “De acuma in colo noi toti vom convietui inpreuna cu voi fetelor si voi cu noi, ne vom imprumuta unul de la celalalt lucrurile si vom fi prieteni buni.”
Numai nazdravanii faceam, mi-am luat albumele si le-am dus jos in sufragerie, imediat ce le-am lasat pe masuta de langa geam, mama ma strigat repede sa merg dupa ceva cumparaturi caci nu-i ajungeau legumele. Am aprobat eu repede si politicos din cap, am inhatat plasa si banii si am iesit fericit pe poarta.
Afara vremea era placuta, soarele stralucea dar chiar si asa inca era frig. Pe strada privirile anumitor personae mai dubioase s-au atintit asupra mea. Eram umpic speriat mai ales cand imi aduceam aminte de intamplarea nefericita din seara trecuta. Am incercat sa-mi mut privirea in alta partea astfel reusind sa ma deplasez normal fara am mai fi frica de ceva sau de cineva.
Ahh piata mea preferata, unde toti te intampina cu placere si iti ofera cele mai bune legume, dulciuri, lactate, fructe etc etc. Cunosteam foarte multa lume, deoarece pe aici hoinaream mai des cu amici mei caci eram in cautare de “comori” noi, normal ca cei de aici ne ofereu micile noastre “comori”, mai pe scurt dulciuri sau fructe.

- Joshua, frate, esti tu ? striga cineva din spatele meu.
- Ah, Eric ! Ce ma bucur sa te vad, a trecut ceva vreme? spun eu bucuros in timp ce sau mana cu el.
- Asta sa sti ca este adevarat, spune el ranjind, ce te aduce acasa ? intreaba el curios in timp ce descarca marfa.
- Am avut o seara foarte grea pe care as dorii sa o uit cat mai curand, spun eu aplecandu-mi privirea in jos, asa ca m-am hotarat sa fac o vizita mica.
- Iara ai intrat in belele, oare cu diriginta ta ? Din nou ? spune el razand.
- Doamne sit u cu dansa, aveti ceva cu ea? Dar oare sa fie farmecul ei sarmant ce va ameteste mintile hm.. ? repede incep eu s ail contrazic cu ceva amuzant care cu siguranta il supara.
- Foarte buna asta, dar nu cum o mai duci cu medicina ? intreaba el in timp ce-si sterge fruntea cu dosul palmei.
- Bine, doar ma stii ama dorat aceasta meserie de cand eram mic.
- Asa este, mai ti minte cand lai salvat pe Nicolas din canalul acela ? imi readuce acesta aminte de o intamplare destul de interesanta.
-ai tin minte, a fost asa de culmea, doar iam spus sa nu mearga acolo ca sunt numai microbe sip e langa asta a reusit sis a atraga cainii care erau cei mai turbati, spun eu razand.
- Daca nu erai tu, paote ca acuma nu mai era, raspunde acesta zambind fericit.
- Se poate… auzi Eric pot cumpara cateva legume si fructe de la tine ? intreb eu aratandu-i cu degetul la fructe si legumele zemoase si gustoase care stateau de unele singure pe masa de la taraba.
- Ce ? A desigur esti invitatul meu, cati cartofii doresti ?
- Baga doua kilograme si ami da-mi inca un chilogram de castraveti, daca se paote, spun eu zambind, auzi Eric am observant ca multe fete vin pe la tine sa cumpere.
- Crezi, vin cu sutele ce pot sa fac ? Sunt irezistibil, icepe acesta sa-si dea aere de print.
- Mie imi spui, dar sa stii ca-ti dau dreptate, ii raspund eu in timp cei dau banii.
- Ma bucur ca ai cumparat de la noi, sa mai treceti pe aici, spune Eric zambind si facandu-mi cu mana.

Acuma gata, totul era cumparat nu ceruse mama atat de multe. Oricum am reusit sa scap de data asta nici un huligan nu s-a mai luat de mine, am scapat ca prin ace. Dar ce ma facut sa tresar a fost ca multa lume se aduna intr-un loc de unde se parea ca iesea foarte mult fum.
Era un incendiu mare, toata lumea era panicata alti sunaul la salvare si alti la pompieri se pare ca mai erau si oameni prinsi in acel foc care strapungea cerul aproape. Dar deja imi era teama tremuram, m-am apropiat mult si mi-am dat seama ca de fapt casa mea era in ghiarele focului. Plasele mi-au picat din mana, ochii imi erau inlacrimati, nu am putut sa stau degeaba. Am fugit cat mai tinut picioarele sa vad daca ai mei nu au patit ceva sau sora mea. Dar toti erau in casa, m-am rezumat la tacere si friga dar cand am auzit ca cineva tipa si plange nu mi-am ami putut controla inima si am tipat tare sa ma auda pana si Dumnezeu, sa-mi asculte durere din inima caci muream.
Lacrimile curgeau si curgeau, am picat jos cativa vecini sau adapostit langa mine , pompierii sosisera pana la urma au reusit sa-I scoata pe ai mei de acolo intregi dar raniti grav, la fel ca si pe sora mea care era arsa la maini si piept. Am plans am zbierat sa ma auda toti, tot orasul, toata lumea nu ami puteam.
Durerea era mult prea mare in sufletul si inima mea numai imaginandu-mi, oare cine a dat foc ? Cine ? De ce ? Am facut ceva, cuiva vreun rau ? Eu ? Plangeam la pamant, eram terminat viata mea nu era nimica fara familia mea mult iubita. Cateva voci cunoscute s-au facut auzite prin multimea aceea infernala de care parca doream sa o indepartez sis a ma uit la casa mea care acuma era aproape daramata de acel foc care a fost stins cu ceva timp in urma. Kei impreuna cu Angela,Jo, Michael si cu Robert care alergau ingrijorati spre mine. M-am ridicat cate de repede am putut, Angela a venit si ma cuprins in bratele ei, mi-a dus capul la piept si mia soptit incet : “Gata Joshua totul o sa fie bine, ai sa vezi”. Lacrimile nu incetau sa pice, pictand bluza din casmir a prietenei mele, care nu-mi dadea drumul din bratele ei primitoare.Pe langa faptul ca si ea la randul ei plangea pentru ce s-a intamplat.
Ceilalti au incercat sa afle ce se mai intampla, Kei a mers impreuna cu Michael sa afle cina a pornit incendiul, dar nimica. Robert si cu Jo au stat langa mine alinandu-mi durerea care imi sageta inima trista.
Nu stiam cine a facut asta, dar un lucru era sigur aveam pe toti prietenii mei langa mine.
Insa misterul era nedeslusit.