23-12-2010, 11:23 PM
Buna! Pai... dupa lungi asteptari am dus nextu`. Sper sa va placa si... daca vedeti vreo greseala sa-mi spuneti deoarece acest capitol este necorectat. Lectura placuta!:*
Capitolul 5
Ajunsi in camera mea, ne asezam pe pat, iar eu trag aer in piept incercand sa-mi fac curaj pentru a-i spune adevarul. Sper ca ma v-a intelege, insa nu sunt prea sigura avand in vedere ca el e amantul mamei mele. Si acum ma intreb cum m-am putut indragosti de el? Adica.. e mai batran ca mine si mai e si iubitul Victoriei.
Imi ridic privirea si il vad aproape nerabdator ca eu sa spun ceva. Chiar daca la inceput am vrut sa-i spun, acum nu mai sunt asa sigura. Daca ma va acuza si el ca sunt o persoana inumana, care nu-si iubeste mama? Pentru ca... sunt sigura ca ea a fost precum un catelus in preajma lui. Niciodata nu si-a aratat adevarata fata decat in prezenta mea. Uneori ma intreb daca nu cumva in fata mera are o masca, insa.. de ce ar face asa ceva. Doar sunt fiica ei, insa, pe zi ce trece ma tot indoiesc de acest lucru.
Dupa inca cateva minute in care nu zicnimic, incep sa-i povestesc despre comportmentulul celei ce se presupune ca e fiinta ce mi-a dat viata. Acesta ma priveste atent nefacand nicio miscare.
-Mi-as dori sa o pot uri. Sa o detest si sa nu-mi pese de felul in care vorbeste cu mine, insa, nu, nu pot face asta. Nu pot uita faptul ca ea m-a nascut si m-a crescut si chiar daca se poarta asa cu mine eu tot o iubesc. Mi-as dori sa nu-mi pese de felul in care se poarta cu mine si ma urasc pentru ca nu pot! spun abea abtinandu-mi lacrimile.
Kakashi se ridica in picioare si ma priveste nervos. Imi indrept ochii spre el intrebatoare. Ce s-a intamplat?Am spus ceva gresit? Adica.. cred ca tot ce am spus e gresit.
-Cum poti spune asa ceva? Cum poti vorbi in acest fel despre cea care te-a crescut. N-ai pic de recunostinta! O cunosc pe Victoria si sunt absolut sigur ca niciodata nu s-ar purta astfel cu propria-i fiica! Stii... la inceput aveam o parere foarte buna despre tine, insa acum... imi pare rau, ina nu mai sunt de acceasi parere. M-ai dezamagit, Nanami! spune dupa care iese nervos din camera.
Nu... nu ma asteptam la asta. El nu pare un astfel de barbat. La prima vedere este bland, insa atunci cand ajungi sa-l cunosti mai bine iti schimbi radical parerea... sau... poate ca e asa doar cu mine. Poate ca el chiar ma uraste.
La aceste ganduri nu ma mai pot abtine si cad in genunchi izbucnind in lacrimi. Nu pot accepta gandul ca persona pe care am ajuns sa o iubesc enorm, primul barbat de care m-am indragostit sa ma urasca. Niciodata nu mi-as fi imaginat asta. Adica, daca stau mai bine sa ma gandesc, poate am stiut asta dintotdeauna. Stiu si am stiut mereu ca nimeni nu m-ar putea iubi. Adica... nimeni nu a facut-o vreodata. De ce ar incepe acum?
Cu aceste ganduri strabatandu-mi mintea, adorm.
A doua zi ma trezesc dreveme, nu cred ca e mai mult de patru dimineata. Oftez si ma ridic de pe podea, cu o durere ingrozitoare strabatandu-mi tot corpul. Asa imi trebuie daca am adormit pe jos. Imi iau hainele de schimb din rucsac si ies din camera intrand in baie pentru a-mi face siesta de dimineata. Imi fac un dus rapid ce nu dureaza mai mult de cinci minute dupa care ma imbrac, imi iau lucrurile ramase si intru in sufragerie. Kakashi inca doarme. Prima data am un impuls sa ma apropi de el, insa ma opresc tocmai la timp. Imi las lucrurile langa un fotoliu si intru in bucatarie. Avand in vedere ca nimeni nu s-a trezit, am de gand sa pregatesc micul- dejun.
Deschid frigiderul si vad cu uimire ca e plin. Asta e ciudat. Cum de casa e foarte ingrijita si are si toate cele necesare si nu locuieste nimeni aici? Un lucru foarte ciudat, ce-i drept, insa n-am chef sa ma gandesc la asta acum. Imi iau toate cele necesare si incep sa pregatesc masa.
Aproape terminasem atunci cand cineva intra in bucatarie. Ma intorc si-l observ pe Sasuke cu vesnica-i privire plictisita si indiferenta. Il salut, iar acesta doar da din cap si se aseaza pe un scaun. Ii pun o farfurie cu ce am pregatit in fata si ma duc sa-i trezesc pe ceilalti. Argintiul deja s-a trezit asa ca nu maie nevoie, din fericire, sa fac eu asta. Pe Sakura o trezesc repede, singurul la care am probleme este Naruto. Baiatul asta doarme bustean. A trebuit sa-i arunc o cana de apa peste fata pentru a se trezi.
Dupa masa si miile de complimente facute de blond la adresa mea, plecam catre Sunakagure. Pe drum, singurul ce vorbeste este Naruto, ca intotdeauna. Satul de toate astea- ca noi toti-, Senseiul il infrunta pe acesta spunandu-i sa taca deoarece nimanui nu-i plac glumele sale.
Eu, vrand sa-i arat ca, chiar daca e profesorul nostru, nu ne poate obliga sa facem nimic, spun:
-Nu-l lua in seama, Naruto. Mie-mi plac glumele tale. Imi infrumuseteaza ziua! spun zambindu-i dulce.
Acesta ma priveste uimit dupa care un zambet urias ii apare pe fata si se apropie de mine continuand sa vorbeasca si scotand limba la argintiu.
Eu zambesc in sinea mea observand mutra ce a facut-o Kakashi. Daca el nu ma respecta, nici eu nu am de gand sa o fac.
Acum, singurul lucru la care ma pot gandi este satul meu natal. Intr-un fel ma bucur deoarece o voi vedea pe Temari, insa ma si ingrijoreaza faptul ca-l voi vedea pe Daisuke, pe fratele ei ce mereu a fost obsedat de mine. Sper doar sa-i fi trecut si sa ma lase in pace.
Ei bine, asta voi vedea doar cand vom ajunge acolo. Oricum, nu voi astepta prea mult. Mai avem doar cateva ore de mers.
Capitolul 5
Ajunsi in camera mea, ne asezam pe pat, iar eu trag aer in piept incercand sa-mi fac curaj pentru a-i spune adevarul. Sper ca ma v-a intelege, insa nu sunt prea sigura avand in vedere ca el e amantul mamei mele. Si acum ma intreb cum m-am putut indragosti de el? Adica.. e mai batran ca mine si mai e si iubitul Victoriei.
Imi ridic privirea si il vad aproape nerabdator ca eu sa spun ceva. Chiar daca la inceput am vrut sa-i spun, acum nu mai sunt asa sigura. Daca ma va acuza si el ca sunt o persoana inumana, care nu-si iubeste mama? Pentru ca... sunt sigura ca ea a fost precum un catelus in preajma lui. Niciodata nu si-a aratat adevarata fata decat in prezenta mea. Uneori ma intreb daca nu cumva in fata mera are o masca, insa.. de ce ar face asa ceva. Doar sunt fiica ei, insa, pe zi ce trece ma tot indoiesc de acest lucru.
Dupa inca cateva minute in care nu zicnimic, incep sa-i povestesc despre comportmentulul celei ce se presupune ca e fiinta ce mi-a dat viata. Acesta ma priveste atent nefacand nicio miscare.
-Mi-as dori sa o pot uri. Sa o detest si sa nu-mi pese de felul in care vorbeste cu mine, insa, nu, nu pot face asta. Nu pot uita faptul ca ea m-a nascut si m-a crescut si chiar daca se poarta asa cu mine eu tot o iubesc. Mi-as dori sa nu-mi pese de felul in care se poarta cu mine si ma urasc pentru ca nu pot! spun abea abtinandu-mi lacrimile.
Kakashi se ridica in picioare si ma priveste nervos. Imi indrept ochii spre el intrebatoare. Ce s-a intamplat?Am spus ceva gresit? Adica.. cred ca tot ce am spus e gresit.
-Cum poti spune asa ceva? Cum poti vorbi in acest fel despre cea care te-a crescut. N-ai pic de recunostinta! O cunosc pe Victoria si sunt absolut sigur ca niciodata nu s-ar purta astfel cu propria-i fiica! Stii... la inceput aveam o parere foarte buna despre tine, insa acum... imi pare rau, ina nu mai sunt de acceasi parere. M-ai dezamagit, Nanami! spune dupa care iese nervos din camera.
Nu... nu ma asteptam la asta. El nu pare un astfel de barbat. La prima vedere este bland, insa atunci cand ajungi sa-l cunosti mai bine iti schimbi radical parerea... sau... poate ca e asa doar cu mine. Poate ca el chiar ma uraste.
La aceste ganduri nu ma mai pot abtine si cad in genunchi izbucnind in lacrimi. Nu pot accepta gandul ca persona pe care am ajuns sa o iubesc enorm, primul barbat de care m-am indragostit sa ma urasca. Niciodata nu mi-as fi imaginat asta. Adica, daca stau mai bine sa ma gandesc, poate am stiut asta dintotdeauna. Stiu si am stiut mereu ca nimeni nu m-ar putea iubi. Adica... nimeni nu a facut-o vreodata. De ce ar incepe acum?
Cu aceste ganduri strabatandu-mi mintea, adorm.
A doua zi ma trezesc dreveme, nu cred ca e mai mult de patru dimineata. Oftez si ma ridic de pe podea, cu o durere ingrozitoare strabatandu-mi tot corpul. Asa imi trebuie daca am adormit pe jos. Imi iau hainele de schimb din rucsac si ies din camera intrand in baie pentru a-mi face siesta de dimineata. Imi fac un dus rapid ce nu dureaza mai mult de cinci minute dupa care ma imbrac, imi iau lucrurile ramase si intru in sufragerie. Kakashi inca doarme. Prima data am un impuls sa ma apropi de el, insa ma opresc tocmai la timp. Imi las lucrurile langa un fotoliu si intru in bucatarie. Avand in vedere ca nimeni nu s-a trezit, am de gand sa pregatesc micul- dejun.
Deschid frigiderul si vad cu uimire ca e plin. Asta e ciudat. Cum de casa e foarte ingrijita si are si toate cele necesare si nu locuieste nimeni aici? Un lucru foarte ciudat, ce-i drept, insa n-am chef sa ma gandesc la asta acum. Imi iau toate cele necesare si incep sa pregatesc masa.
Aproape terminasem atunci cand cineva intra in bucatarie. Ma intorc si-l observ pe Sasuke cu vesnica-i privire plictisita si indiferenta. Il salut, iar acesta doar da din cap si se aseaza pe un scaun. Ii pun o farfurie cu ce am pregatit in fata si ma duc sa-i trezesc pe ceilalti. Argintiul deja s-a trezit asa ca nu maie nevoie, din fericire, sa fac eu asta. Pe Sakura o trezesc repede, singurul la care am probleme este Naruto. Baiatul asta doarme bustean. A trebuit sa-i arunc o cana de apa peste fata pentru a se trezi.
Dupa masa si miile de complimente facute de blond la adresa mea, plecam catre Sunakagure. Pe drum, singurul ce vorbeste este Naruto, ca intotdeauna. Satul de toate astea- ca noi toti-, Senseiul il infrunta pe acesta spunandu-i sa taca deoarece nimanui nu-i plac glumele sale.
Eu, vrand sa-i arat ca, chiar daca e profesorul nostru, nu ne poate obliga sa facem nimic, spun:
-Nu-l lua in seama, Naruto. Mie-mi plac glumele tale. Imi infrumuseteaza ziua! spun zambindu-i dulce.
Acesta ma priveste uimit dupa care un zambet urias ii apare pe fata si se apropie de mine continuand sa vorbeasca si scotand limba la argintiu.
Eu zambesc in sinea mea observand mutra ce a facut-o Kakashi. Daca el nu ma respecta, nici eu nu am de gand sa o fac.
Acum, singurul lucru la care ma pot gandi este satul meu natal. Intr-un fel ma bucur deoarece o voi vedea pe Temari, insa ma si ingrijoreaza faptul ca-l voi vedea pe Daisuke, pe fratele ei ce mereu a fost obsedat de mine. Sper doar sa-i fi trecut si sa ma lase in pace.
Ei bine, asta voi vedea doar cand vom ajunge acolo. Oricum, nu voi astepta prea mult. Mai avem doar cateva ore de mers.
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
