Yaoi Queen`s oneshots [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

Capitolul IV

În următoarea zi, Gackt plecase "cu treabă", habar nu am unde, însă aşa ne-a spus tuturor. Nu a luat pe absolut niciunul dintre băieţi cu el, lăsându-ne pe în vilă ca să ne facem de cap. De obicei când lipsea, You şi ceilalţi beau şi se îmbătau ca nişte porci, şi desigur, aşa trebuia să se întâmple şi de acea data. Adevărat, ne-am distrat într-un hal de care ar fi trebuit să ne fie ruşine, însă niciunul din noi nu a regretat. Jun-ji se strâmba, şi făcea striptease pe melodii gen "Macarena", You îl acompania, iar Chacha, era mai serios, însă stătea şi privea ce idioţenii se puteau face.
Ca orice petrecere, şi aceea trebuia să ia sfârşit, deoarce toţi s-au dus să se culce, fiind beţi turtă şi morţi de oboseală. Eu unul nu eram aşa, deoarece Chacha era cu ochii pe mine, fiind pregătit să îmi ţină o morală dacă puneam gura pe alcool, dar până şi el era obosit din cauza agitaţiei.
-Shou, vino cu mine, spuse You, care abia se mai ţinea pe picioare şi încă avea berea în mână.
-You! De ce nu te culci? am întrebat eu, privindu-l încruntat, deoarece el a fost primul care s-a îmbătat din câteva cutii de bere.
-Shhh! Vreau să mă ajuţi să fac ceva ce am vrut de muuuult timp, spuse el cu un rânjet pe chip şi privindu-mă cu ochii pe jumătate închişi.
Am ridicat din umeri, şi l-am urmat până în living, unde ridicase receptorul telefonului, apoi a format un număr, si îmi făcuse un semn să tac din gură.
-Gackt! Vino repede! Shou a păţit ceva! A căzut de pe geamul de la etajul casei!
M-am crispat când i-am auzit tonul aproape serios, însă, imediat şi-a luat receptorul de la ureche, privindu-l ca un dobitoc, apoi şi-a îndreptat privirea spre mine.
-Ups... A închis! Haha, cred că am uitat să îi spun că voiam să îmi bat joc de el, a rostit You cu limba care i se împleticea prin gura, începând apoi să radă copios, după care se opri brusc. Hopa... A închis, şi nici nu a mai aşteptat să îi dau detalii. Înseamnă că în cinci minute va ajunge aici, oriunde ar fi. Ce chestie, aşa face când îi pasă. Ultima oară a făcut asta când i-am spus că Eneru, câinele lui a fost călcat de o bicicletă... Dar cel puţin aia chiar s-a întâmplat!... Sau era Eneru cel care i-a calcat bicicleta... Haha... am belit-o! Îmi va rupe capu'! Ai face bine să fugi pentru viaţa ta!
Când spuse ultimele cuivnte, s-a întors şi a început să "fugă" încrucişat de parcă era la vreun maraton de handicapaţi... Aş fi vrut să râd, dar în schimb am înghiţit în sec. Ştiam că Gackt avea să fie furios, şi nu puteam să îl las să îi trezească pe ceilalţi.
You avusese dreptate, căci cântăreţul a ajuns în cinci minute, deschizând uşa de parcă era cel mai aprig duşman. M-am speriat auzindu-i pe urmă paşii grăbiţi, care se apropiau de mine tot mai mult. Mă gândeam ce anume să-i spun.
-Ce s-a întâmplat?! Eşti bine? a întrebat acesta, oprindu-se în dreptul uşii, de îndată ce a păşit în living.
Părea atât de îngrijorat, cum mă privea şi cum respira, probabil din cauza grabei, însă nu ştiam ce să îi răspund. Probabil că dacă spuneam că era vina lui You, era în stare să îl jupoaie de viu.
-Gackt, îmi... pare rău, dar a fost o glumă, am rostit eu, plecându-mi capul.
-O... A fost o ce?! Am să-l omor pe nenorocit! Strigă el, vrând să meargă spre camera colegului care îl minţise, însă l-am oprit.
-Nu! stai! Eu l-am pus să o facă! Nu credeam că... tu consideri că sunt destul de important... Te rog, nu mai striga, pentru că toţi dorm!
-Poftim?! Parcă spuneai că nu te interesează ce cred eu, nu?! Din cauza ta am pierdut un turneu acum! Voaim să fie o surpriză pentru toţi ceilalţi, dar cum să se poată aşa ceva? Trebuia să fie cineva care să strice totul!
-Nu mă interesează ce crezi tu! Şi îmi pare rău pentru turneu, dar eram cu toţii distraţi şi nu realizam ce făceam! Acum te rog! Vorbeşte mai încet!
Ba da, mă interesa, şi mă interesa foarte mult, şi nu minţisem cu nimic atunci când îi spusesem că nu credeam că el mă considera important. Şi totuşi îmi doram să o facă! Eram conştient că vorbele mele se băteau cap în cap, însa Gackt parcă nu a remarcat, sau nu a vrut să o facă...
Acesta a tras aer în piept, apoi a expirat, ducându-şi mâna la frunte. Parcă se calma încetul cu încetul.
-Fii sincer cu mine. Tu nu eşti aici pentru Chacha, îmi spuse el, închizându-şi ochii în timp ce îşi masa fruntea.
-Ba normal că sunt aici pentru...
-Am aflat că tu comandai mereu pentru mine Kimchi sau spaghete, ştii că prefer parfumul "Chanel Platinum Egoiste", pentru că ai reuşit să îţi dai seama care dintre cămpăşi era a mea şi care a lui You, mirosind-o. Apoi ştiai că pot cânta la pian, motiv pentru care nu ai comentat când m-ai auzit. Ştii de asemenea că pot să cânt şi la chitară, ceea ce la început mi-ai spus că habar nu am. Îmi ştii melodiile pe derost, si asta am observat eu în timp ce repetam, iar tu mimai absolut toate cuvintele. Tot tu ştii că nu îmi place zahărul! Deci, ce zici de asta? Nu poţi spune că nu e adevărat, pentru că You a observat unele dintre ele, şi lui Chacha i-ai spus ceva din toate astea cum ar fi cea cu zahărul şi cea cu chitara!
Am înghiţit în sec, căscând ochii, şi am înmărmurit, neştiind ce să spun. Era adevărat, ştiam totul despre el. Începusem să mă bâlbâi, încercând să găsesc un răspuns plauzibil, dar nimic din ce gândeam în acel moment atât de tensionat nu putea fi crezut.
-Eu, nu... e doar...
-Câte melodii are Chacha?
-Eu... Nu... Nu ÅŸtiu!
Pusese punct oricărui dubiu. M-am trântit pe canapeaua din spatele meu, acoperindu-mi chipul cu palmele. Trebuia să ştiu că nu eram destul de deştept încât să ascund că de fapt nu Chacha era cel pe care eu îl admiram, iar minciuna mi-a fost descoperită în mai puţin de o săptămână.
-E adevărat! Nu sunt fanul lui Chacha, nici al lui You, nici al oricăruia dintre ceilalţi! Eu te admir pe tine! pe tine, încă de la început! Dar nu puteam veni ca un fan înfocat şi să zic "Ştii, sunt fanul tău numărul unu, te rog bagă-mă în trupă!" Pun pariu că asta ţi se zice zi de zi de câte vreun disperat sau disperată. Şi zicându-vă că sunt fan al lui Chacha şi că pe tine te dispreţuiesc, era ca o mică şansă în ochii mei să îmi îndeplinesc visul de a fi cu tine pe scenă. Şi am reuşit! Şi am ajuns să trăiesc cu voi în săptămâna asta, şi tot ce credeam eu că simt pentru tine este o profundă admiraţie! Acum poţi să mă urăşti şi să mă dai cu capul de pereţi pentru că îţi voi spune asta, dar ieri în cămăruţa aia, ştiu că admiraţia aceea s-a transformat în cu totul altceva şi aş fi vrut să nu te fi oprit şi să continui orice ai fi făcut, chiar dacă mă speria!
M-am ridicat, clipind des, încercând să îmi alung lacrimile, anunţând că aveam să dispar până în ziua următoare. Cu siguranţă nu m-ar mai fi vrut prin perajma, odată ce mi-am dat drumul gândurilor înaintea lui. Poate că nici eu nu m-aş mai fi vrut pe mine în locul lui...
-Stai! rostise el, prinzându-mă de braţ, şi trăgându-mă înapoi.
M-am întors, pentru a-i privi expresia care nu mai denota supărare, ci hotărâre şi seriozitate. Am înghiţit în sec şi aşteptam ca buzele lui să se deschidă pentru a mă lasă apoi să plec, după ce avea să îmi arunce totul în faţă. Ochii lui care aveau lentilele de contact albastre, îmi dădeau fiori pe şira spinării, tocmai pentru că îi puteam observa mult prea bine numai cu lumina ce provenea de afară pe geamurile mari ale vilei. Mi-am mutat instantaneu privirea în altă parte când am observat că acel sentiment nu avea să dispară şi că deveneam mai încordat. Eram ca un acuzat care aştepta verdictul judecătorului.